Rezumat
Stephen Nelson Haskell a fost un producător de săpun și muncitor agricol care, după convertirea sa la respectarea Sabatului în 1853, a dedicat aproape șaptezeci de ani de slujire neîntreruptă Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în calitate de evanghelist, președinte de conferință, pionier misionar și autor. El a contribuit la înființarea primei societăți misionare și de distribuire a tractatelor a bisericii în 1869, a îndeplinit trei mandate distincte ca președinte al Conferinței din California (1879–1887, 1891–1894, 1908–1911) și a călătorit în Anglia, Elveția, Franța, Australia, Noua Zeelandă, India, China, Japonia și Africa de Sud pentru a promova răspândirea mesajului celui de-al treilea înger. A fost soțul lui Mary Howe (c. 1850, d. 1894) — cu douăzeci de ani mai în vârstă decât el — și, după moartea ei, s-a căsătorit cu Hetty Hurd (1897). A murit în 1922, la vârsta de optzeci și opt de ani.
O promisiune făcută unui tată pe patul de moarte (1850)
Cartea lui Steinweg, Lest We Forget, începe cu momentul care l-a adus pe Haskell într-o căsătorie care avea să-i modeleze următorii patruzeci și patru de ani din viață: „Promite-mi, imploră muribundul. Promite-mi că vei avea grijă de Mary când eu nu voi mai fi. E atât de neajutorată și va rămâne singură pe lume.” Omul pe moarte era fermierul Howe, un vechi prieten al lui Haskell. Stephen, în vârstă de șaptesprezece ani — deja matur peste vârsta lui — a făcut promisiunea, a preluat conducerea fermei și s-a căsătorit cu Mary Howe în 1850. Steinweg consemnează: „Mary era cu douăzeci de ani mai în vârstă decât Stephen. Ei aveau să împărtășească aproape 45 de ani împliniți, deși fără copii, înainte ca Mary să treacă în veșnicia de odihnă” (Lest We Forget, cap. 152, p. 301, ¶ 4).
Nașterea, convertirea și prima predică (1834–1853)
Steinweg consemnează că Haskell s-a născut „pe 22 aprilie 1833 în micul oraș Oakham, Massachusetts” (Lest We Forget, cap. 152, p. 301, ¶ 6). Înregistrările orașului indică de fapt anul 1834 — se pare că Haskell însuși a folosit anul 1833. Același paragraf consemnează portretul lui Steinweg privind formarea sa timpurie: „Părinții lui Haskell erau membri ai Bisericii Congregationaliste. La vârsta fragedă de opt ani, tânărul Stephen a semnat un angajament de abstinență în cadrul mișcării „ ”, iar după convertirea sa la vârsta de 15 ani, în 1848, s-a alăturat bisericii părinților săi. Haskell a învățat meseria de săpunar și a fost angajat de fermierul How pentru a-l ajuta la întreținerea fermei” (Lest We Forget, cap. 152, p. 301, ¶ 6).
În 1852, Haskell a ascultat prima sa predică adventistă. Steinweg consemnează reacția sa impulsivă: „A vorbit despre acea predică tuturor celor pe care i-a întâlnit și, în curând, a fost întrebat de un vecin de ce nu predica el însuși” (Lest We Forget, cap. 152, p. 301, ¶ 7). La început, Haskell a fost nesigur și și-a ținut prima predică cu mare jenă.
Sabatul, broșura și o pădure canadiană (1853–1854)
Steinweg consemnează momentul care l-a adus pe Haskell la Sabatul zilei a șaptea: „În 1853, Review a început să publice un mic tractat intitulat simplu «Elihu despre Sabat». Acest tractat urma să joace un rol important în transformarea lui Stephen N. Haskell într-un adventist care păzește Sabatul.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 302, ¶ 8).
Călătorind în Canada pentru a vizita un grup de credincioși adventiști, Haskell s-a oprit să-și lase cufărul la un magazin din Springfield, Massachusetts, deținut de William Saxby. Steinweg consemnează că, prin lucrarea misionară plină de tact a lui Saxby, au fost semănate semințele: „semințele adevărului despre Sabat în inima oarecum încăpățânată a vizitatorului” (Lest We Forget, cap. 152, p. 302, ¶ 8).
Saxby i-a dat lui Haskell o copie a broșurii Elihu, iar Steinweg consemnează momentul deciziei: „Fratele Haskell a decis” (Lest We Forget, cap. 152, p. 302, ¶ 9) — îngenuncheat într-o pădure canadiană — că va asculta de porunca Sabatului.
Câteva luni mai târziu, Joseph Bates a apărut la casa familiei Haskell: „Ceva mai târziu, Joseph Bates a apărut brusc la ușa lui Haskell, prezentându-se ca prieten al lui William Saxby. Înainte ca Bates să plece, familia Haskell acceptase toate doctrinele prezentate de căpitan și i-a trimis împreună cu el o comandă pentru fiecare broșură și ziar publicat de Review.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 302, ¶ 11).
Societățile de broșuri și misionare; Conferința din New England (1869–1870)
Steinweg consemnează ceea ce este probabil cea mai distinctivă contribuție a lui Haskell: „Haskell avea o preocupare deosebită pentru distribuirea publicațiilor adventiste de ziua a șaptea peste tot. Din această cauză, el a ajutat la inaugurarea primului plan regulat al bisericii privind broșurile și societățile misionare în 1869. Aceasta este probabil realizarea pentru care Stephen N. Haskell este cel mai cunoscut, datorită rezultatelor sale de anvergură.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 12).
În vara anului 1870, Haskell și P. C. Rodman din Rhode Island au cumpărat un cort de cincisprezece metri pentru evanghelizare. Steinweg consemnează: „el și un prieten, P. C. Rodman, din Rhode Island, au cumpărat un cort de cincisprezece metri și l-au ridicat pe terenul primei tabere din New England, lângă South Lancaster, Massachusetts.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 13). Același paragraf adaugă: „Haskell a inventat un instrument special pentru scoaterea țărușilor de cort, care este folosit și astăzi” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 13).
La acea adunare de tabără, cele patru state din New England — New Hampshire, Massachusetts, Rhode Island și Connecticut — au fost organizate în Conferința New England. Steinweg consemnează: „Haskell a fost hirotonisit și, spre marea lui surprindere, ales președinte al conferinței nou-formate” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 14).
James White, care a vizitat câmpul lui Haskell în noiembrie următor, a considerat că lucrarea era mai avansată decât în orice alt câmp din teritoriul în expansiune al bisericii. Steinweg citează evaluarea lui White din Review: „sub eforturile bine îndreptate ale fratelui Haskell, oamenii noștri sunt mai avansați decât cei din orice altă parte a câmpului, în acțiunea sistematică și energică pentru promovarea cauzei adevărului” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 15).
Misionar mondial (1882–1908)
Steinweg consemnează primul turneu al lui Haskell peste hotare în 1882, inclusiv vizita sa la un J. N. Andrews foarte slăbit în Elveția: „Din Anglia, el a făcut un tur al Elveției și Franței, unde l-a vizitat pe un J. N. Andrews foarte slăbit. El a lăudat succesul lucrării printre francezi, făcut posibil de publicațiile lui Andrews, și a căutat să-i inspire pe alți lucrători să facă același lucru pentru italieni” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 16).
În 1885 se afla în Noua Zeelandă, apoi în Australia. Steinweg consemnează momentul în care un neozeelandez, un membru al familiei Hare, l-a auzit rugându-se prin ușa camerei sale închiriate: „Fratele Hare a ascultat pe furiș în timp ce Haskell se ruga pentru el și familia sa. El și mulți alți membri ai familiei sale au acceptat adevărul prezent” (Lest We Forget, cap. 152, p. 303, ¶ 17).
În 1889–1890 a făcut un tur mondial cuprinzător. Steinweg consemnează rodul acestuia: „Haskell avea o dorință arzătoare de a ajunge în mai multe țări pentru Hristos. A întreprins o călătorie extinsă în perioada 1889-1890 în Europa de Vest, Africa de Sud, India, China, Japonia și Australia.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 304, ¶ 20). Steinweg adaugă, în același paragraf, că în acea călătorie în jurul lumii Haskell „a botezat o persoană în China și alta în Japonia, primii [convertiți adventiști] din aceste țări” (Lest We Forget, cap. 152, p. 304, ¶ 20).
Moartea lui Mary și căsătoria cu Hetty Hurd (1894–1897)
Mary Haskell a murit în ianuarie 1894 — după patruzeci și patru de ani de căsătorie. Steinweg consemnează: „Avea 61 de ani și nu era deloc pregătit să se retragă. De fapt, în doar doi ani, în 1896, a plecat din nou în Australia, unde a contribuit la înființarea noii școli din Avondale.” (Lest We Forget, cap. 152, p. 304, ¶ 21).
În 1897 s-a căsătorit cu Hetty Hurd, o veche prietenă, și au petrecut douăzeci și doi de ani împreună. Steinweg consemnează că Hetty și Stephen Haskell au fost binecuvântați cu două decenii și jumătate de slujire comună, marcată, așa cum descrie capitolul, de „ascultarea [și urmarea] îndrumărilor lui Dumnezeu în viețile lor” (Lest We Forget, cap. 152, p. 304, ¶ 22).
Campania din New York și ultimii ani (1903–1922)
În 1903, Haskell a condus o importantă acțiune de evanghelizare urbană în New York. Steinweg consemnează abordarea integrată pe care a promovat-o: „Să se desfășoare o activitate de distribuire a literaturii din ușă în ușă, deschizând uși pentru studii biblice conduse de instructori competenți; să se ofere servicii de sănătate și educație prin restaurante vegetariene, săli de tratament hidropatic și prelegeri; iar când pregătirile au fost suficient de bine făcute, să urmeze întâlniri de evanghelizare” (Lest We Forget, cap. 152, p. 305, ¶ 23). Steinweg consemnează consecința: „Au făcut acest lucru nu numai în New York, ci și în alte orașe, înființând biserici și construind sau achiziționând case de adunare. Au fost înființate restaurante și săli de tratament în principalele orașe” (Lest We Forget, cap. 152, p. 305, ¶ 24).
Între 1908 și 1911, la vârsta de între șaptezeci și cinci și șaptezeci și opt de ani, Haskell a îndeplinit al treilea mandat ca președinte al Conferinței din California.
Evaluarea finală a lui Steinweg surprinde esența omului, inclusiv mustrările pe care le-a primit pe măsură ce primea mesaje de la Ellen White și pe măsură ce se supunea: „Haskell nu era deloc un om care nu făcea niciodată greșeli. Ellen White a trebuit să-l mustre, așa cum a făcut cu mulți alți lideri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea după ce a primit mesaje de la Dumnezeu pentru ei. Haskell era dispus să asculte și să-I permită lui Dumnezeu să lucreze în viața sa. Pe parcursul vieții sale lungi și productive, el a avut în minte un singur scop – să îndeplinească misiunea Evangheliei” (Lest We Forget, cap. 152, p. 305, ¶ 26).
Moartea (1922)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea (Gerald Wheeler), Haskell a murit în 1922, la vârsta de optzeci și opt de ani, supraviețuind-o pe a doua sa soție, Hetty Hurd Haskell, care a murit în 1919.