Rezumat
Edward Alexander Sutherland a fost profesor, rector de colegiu și fondatorul modelului „școală-sanatoriu-fermă”, care a definit, timp de două generații, educația instituțională adventistă autofinanțată. A ocupat funcția de rector al Colegiului Walla Walla, al Colegiului Battle Creek (în perioada mutării acestuia la Berrien Springs, unde a devenit Colegiul Misionar Emmanuel — ulterior Universitatea Andrews) și a fost fondatorul și conducătorul de lungă durată al Școlii Madison din apropierea orașului Nashville, Tennessee. Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea (Albert Dittes), el a fost „secretar al Comisiei Conferinței Generale pentru Viața Rurală” și un facilitator cheie al Serviciilor și Industriilor Adventiste Laice (ASI). A murit în 1955, la vârsta de nouăzeci de ani.
Copilăria și educația (1865–1890)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Sutherland s-a născut pe 3 martie 1865, în Prairie du Chien, Wisconsin, din părinți adventiști de Ziua a Șaptea de prima generație. Familia numeroasă a mamei sale fusese adusă la credința adventistă prin întâlniri de evanghelizare, iar tatăl său se alăturase bisericii câțiva ani mai târziu. A frecventat Battle Creek College și s-a format ca educator.
Walla Walla, Battle Creek și Berrien Springs (1891–1904)
Conform ESDA, Sutherland a fost președinte al Walla Walla College la începutul anilor 1890, apoi președinte al Battle Creek College la sfârșitul anilor 1890. În 1898, Ellen White i-a scris (într-o mărturie lungă păstrată în Manuscript Releases, Scrisoarea 75, 1898) despre pericolul pe care îl reprezintă faptul că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea concentrează activitatea educațională a bisericii în Battle Creek. Esența sfatului ei: „Frate Sutherland, trebuie să spun că Domnul nu este mulțumit de planul de a concentra atât de mult în Battle Creek, făcându-l să fie ca Ierusalimul. Dacă oamenii stabiliți în Battle Creek ar fi altruisti, dacă s-ar muta din Battle Creek în câmpuri noi, ar avea o oportunitate cu totul mai bună de a învăța și de a practica adevărul” (Manuscript Releases, Scrisoarea 75, 1898, par. 33).
Sutherland și colegul său, Percy T. Magan, au condus mutarea Colegiului Battle Creek la Berrien Springs, Michigan, în 1901, unde a devenit Colegiul Misionar Emmanuel (instituția care astăzi este Universitatea Andrews). În cartea sa ulterioară, The Retirement Years, Ellen White și-a consemnat părerea despre activitatea lui din această perioadă: „Am urmărit cu un interes intens activitatea fratelui Sutherland de când am avut privilegiul de a fi alături de el pentru o scurtă perioadă de timp, cu ani în urmă, când se afla la Battle Creek College, ocazie cu care am ținut câteva prelegeri acolo. Atunci m-am bucurat să-l văd punând în aplicare planul despre care ni se spusese, și anume că centrele noastre educaționale ar trebui să aibă terenuri pentru agricultură etc. legate de ele. Am urmărit cu interes și rugăciune activitatea sa legată de înființarea colegiului la Berrien Springs, Michigan” (The Retirement Years, p. 224, par. 1).
Numărul din 25 august 1903 al revistei Review and Herald consemnează rolul lui Sutherland într-o importantă conferință de politică: „A avut loc o conferință a persoanelor care reprezentau principalele interese implicate, iar această chestiune a fost discutată cu atenție. La această conferință au fost prezenți E. A. Sutherland, președintele Colegiului Misionar Emmanuel; P. T. Magan, decanul Colegiului Misionar Emmanuel; bătrânul A. T. Jones, din Comitetul Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea; și J. H. Kellogg” (Advent Review and Sabbath Herald, 25 august 1903, pagina 11.8).
În 1899, Ellen White a scris despre viziunea lui Sutherland asupra lucrării din sud: „Am primit o scrisoare de la fratele Sutherland referitoare la lucrarea din câmpul sudic. El mărturisește că a plecat în sud oarecum prejudiciat față de lucrarea lui J. E. White, dar acum vorbește cu mare apreciere despre lucrarea acestuia” (Manuscript Releases, Scrisoarea 92, 1899, par. 2).
Școala Madison și educația autofinanțată (1904–1955)
Conform ESDA, în 1904, Sutherland și P. T. Magan au demisionat de la Emmanuel Missionary College pentru a lansa ceea ce a devenit Nashville Agricultural and Normal Institute — cunoscut sub numele de Școala Madison, mai târziu Madison College — lângă Nashville, Tennessee. Școala a fost înființată ca o instituție autofinanțată, combinând educația în sala de clasă cu munca agricolă și medical-misionară. A devenit modelul pe care Sutherland îl susținuse încă din anii săi de la Battle Creek: terenuri pentru cultivare, principii de reformă a sănătății și pregătire misionară combinate într-un complex școală-sanatoriu-fermă.
Sutherland a fost primul președinte al Madison și a continuat să conducă instituția pentru tot restul vieții sale profesionale. Conform ESDA, el a fost, de asemenea, secretar al Comisiei Conferinței Generale pentru Viața Rurală și un facilitator cheie în fondarea Adventist-laymen’s Services & Industries (ASI), care a organizat instituții susținute de laici în întreaga biserică.
În 1904, Ellen White a scris despre un episod de la Berrien Springs în care Sutherland și A. T. Jones, în opinia ei, au adoptat o poziție „disharmonică”: „Cuvintele și atitudinea fratelui E. A. Sutherland și a fratelui A. T. Jones la întâlnirea de la Berrien Springs au dat o notă disharmonică – o notă care nu a fost inspirată de Dumnezeu. Aceasta a creat o situație care a dus la un rău pe care ei nu l-au anticipat. A făcut ca lucrarea adunării să fie mult mai grea decât ar fi fost altfel” (Manuscript Releases, Scrisoarea 255, 1904, par. 11). Esența sfatului ei a fost primită, iar lucrarea ulterioară a lui Sutherland a reflectat acest lucru.
Decesul (1955)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Sutherland a murit în 1955, la vârsta de nouăzeci de ani, după ce a văzut Școala Madison devenind un model cunoscut la nivel internațional de educație adventistă autosustenabilă și mișcarea ASI răspândindu-se în toată America de Nord.