Luther Warren

Rezumat

Luther Willis Warren a fost pionierul lucrării organizate cu tineretul adventist — fondator al Sunshine Bands (1894), principalul arhitect al Societăților de Voluntari Misionari Juniori și Seniori (MV) organizate ca un departament separat al Conferinței Generale în 1907 și (împreună cu Goodloe Harper Bell) unul dintre principalii promotori ai mișcării biserico-școlare adventiste care a dus la creșterea numărului de școli de zi ale bisericii de la șapte în 1890 la 594 până în 1910. Născut în Disco, comitatul Macomb, Michigan, la 15 septembrie 1864, din părinți adventiști aduși la credință de J. N. Loughborough, el era deja în 1879 (împreună cu Harry Fenner) fondatorul unui Club Creștin al Băieților la Hazelton; a ținut prima sa predică încă din adolescență; a fost ales superintendent al Școlii de Sabat la vârsta de optsprezece ani; a studiat la Battle Creek College; s-a căsătorit cu Jessie Belle Proctor în 1889; a fost hirotonisit la adunarea de vară din 1892 de la Cortland, New York; și, în cei cincizeci de ani de slujire, a botezat mii de tineri adventiști. Cunoscut sub numele de „predicatorul ciclon”, a murit la Loma Linda pe 24 mai 1940.

De la Disco, Michigan, la Clubul Creștin pentru Băieți din Hazelton (1864–1882)

Conform articolului lui Brian E. Strayer din Enciclopedia adventiștilor de ziua a șaptea, Luther Willis Warren s-a născut la Disco, în comitatul Macomb, Michigan, pe 15 septembrie 1864, fiind fiul lui Doran și Ellen Warren — amândoi convertiți la credința adventistă în urma întâlnirilor organizate de J. N. Loughborough. Dintre frații lui Luther, un frate și o soră geamănă au murit în copilărie, iar un alt frate, Walter, a fost ucis de un văr în propria casă; aceste tragedii l-au făcut să nutrească o afecțiune deosebită pentru copii, iar la șaisprezece ani a încercat să adopte unul. El a îmbrățișat de timpuriu mesajul reformei sănătății și a fost vegetarian strict toată viața.

În 1879, când Luther avea paisprezece ani și Harry Fenner șaptesprezece, cei doi băieți au înființat un Club al Băieților Creștini împreună cu nouă băieți adventiști la Hazelton (acum Juddville), Michigan. Clubul se întâlnea săptămânal în mansarda casei familiei Meseraull pentru a se ruga, a cânta, a face comisioane, a trimite broșuri prin poștă și a scrie scrisori de încurajare; ei au semnat un angajament de abstinență totală față de alcool, ceai, cafea, tutun, carne de porc și înjurături. Când s-au alăturat șase fete, întâlnirile s-au mutat în sufrageriile caselor. Luther a ținut prima sa predică în sufrageria lui L. D. Avery-Stuttle, iar la vârsta de optsprezece ani, biserica din Hazelton l-a ales superintendent al școlii de sabat.

Battle Creek și trecerea la slujirea publică (1882–1892)

Conform ESDA, Luther s-a înscris la Battle Creek College în 1882, la îndemnul lui Eugene Farnsworth — părinții lui au vândut o vacă, iar o mătușă și-a vândut ceasul de aur pentru a-i plăti cheltuielile. A rămas doar un an, lucrând la Battle Creek Sanitarium și la Haskell Home for Orphans, apoi s-a întors acasă din cauza unei boli în familie. A cunoscut-o pe Jessie Belle Proctor (1865–1960) în 1888, în timp ce slujea ca responsabil de cort pentru adunările lui J. F. Ballenger la Benton Harbor, Michigan, unde ea era lucrătoare biblică și organistă; s-au căsătorit în 1889 la 1839 Courthouse din Berrien Springs. Au avut un fiu care a murit la trei luni și o fiică, Rose. Între 1889 și 1891 au înființat biserici adventiste la Frankfort și Bear Lake, Michigan, iar în 1891 s-au transferat la Conferința din New York. A fost hirotonisit la adunarea de vară de la Cortland, New York, în iunie 1892, de către R. A. Underwood și Sands H. Lane.

Trupele Sunshine și anii petrecuți la New York (1894–1900)

Conform ESDA, pe 11 iunie 1894, la Alexandria, Dakota de Nord, Warren a înființat prima Sunshine Band — mici grupuri de tineri organizate pentru a vizita bolnavii și persoanele imobilizate la domiciliu și pentru a distribui literatură adventistă. Motto-ul era „Faceți totul pentru slava lui Dumnezeu”; scopul era „Faceți ceva pentru cineva în fiecare zi”. La începutul secolului, aproape fiecare biserică adventistă din America avea o Sunshine Band.

Buletinul zilnic al Conferinței Generale din 1899 păstrează un raport contemporan despre slujirea sa în cortul din Omaha: „Totul merge bine aici, în Omaha. Domnul îl binecuvântează pe fratele Warren în finalizarea lucrării sale. Revista „The Signs” a făcut o mare lucrare în sprijinirea activității din cort de aici. Din cei douăzeci și cinci sau treizeci care au venit, între zece și treisprezece sunt cei cărora li s-a livrat revista „The Signs” timp de șase până la nouă luni” (General Conference Daily Bulletin, 2 martie 1899, p. 123, par. 18).

Scrisoarea lui Ellen White din 1901 consemnează laudele ei la adresa lui Warren și a colegului său Brunson: „Fratele Warren are darul său, iar fratele Brunson are darul său. Dacă toți ar fi putut fi implicați în lucrarea din New York încă de la început, lucrarea ar fi fost mai completă” (Letters and Manuscripts, vol. 16, Scrisoarea 197, 1901, par. 5).

Sfatul lui Ellen White cu privire la anunțurile din New York (1903)

În 1902, Warren a distribuit în New York City fluturași care conțineau ceea ce Ellen White a considerat a fi anunțuri senzaționale despre distrugerea orașului. Scrisoarea ei din 1903 consemna atât îngrijorarea, cât și încrederea ei în el: „Cu ceva timp în urmă, bătrânul Luther Warren a publicat niște anunțuri foarte șocante privind distrugerea New York-ului. Le-am scris imediat celor responsabili de lucrarea de acolo, spunându-le că nu este înțelept să publice astfel de anunțuri, că astfel s-ar putea stârni o agitație care ar duce la o mișcare fanatică, dăunând cauzei lui Dumnezeu. Este suficient să prezentăm oamenilor adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Anunțurile alarmante sunt dăunătoare progresului lucrării Sale” (Letters and Manuscripts, vol. 18, Scrisoarea 176, 1903, par. 10).

Societatea Voluntarilor Misionari (1901–1907)

Conform ESDA, la Conferința Generală din 1901, Warren a contribuit la înființarea Societății Tinerilor Voluntari Misionari, inițial sub egida Departamentului Școlii Sabatice condus de L. Flora Plummer, care în 1903 l-a invitat pe Warren să conducă chiar el lucrarea MV. În următorii patru ani, el a înființat 186 de societăți de voluntari misionari cu peste 3.500 de membri. La Convenția MV de la Mount Vernon, Ohio, din 10–20 iulie 1907, a reușit să înființeze Societatea de Voluntari Misionari ca departament separat al Conferinței Generale, cu Milton Earl Kern (1875–1961) ca director. De asemenea, a creat Societățile MV pentru juniori, programul de studiu progresiv, devotionalul Morning Watch, cursurile de lectură MV și cursurile Standard of Attainment în doctrina și istoria adventistă.

Loma Linda și laudele repetate ale lui Ellen White (1907–1908)

În noiembrie 1907, Warren a adus un grup de tineri din Midwest pentru a se înscrie la noul Colegiu de Evangheliști din Loma Linda. Scrisorile lui Ellen White păstrează mențiunile ei repetate cu privire la sosirea lui și laudele aduse discursului său.

Prima mențiune, în scrisoarea ei din 12 noiembrie 1907: „După-amiaza, bătrânul Luther Warren a ținut un discurs excelent. Fratele Warren este un lucrător capabil și sperăm că va putea lucra o vreme în acest câmp plin de nevoi. Acum este un moment favorabil pentru a lucra în Redlands” (Letters and Manuscripts, vol. 22, Scrisoarea 176, 1907, par. 10).

Aceeași sosire a fost consemnată câteva zile mai târziu într-o altă scrisoare: „Vinerea trecută, fratele Luther Warren a sosit din Nebraska, aducând cu el patruzeci și șase de studenți. Alții mai vin să frecventeze școala de aici” (Scrisori și manuscrise, vol. 22, Scrisoarea 364, 1907, par. 8).

O relatare mai completă într-o altă scrisoare din aceeași săptămână: „Vineri dimineață, fratele Luther Warren a venit din Est cu un grup de patruzeci și șase de studenți pentru Colegiul de Evangheliști din Loma Linda. Par a fi un grup de tineri serioși și dedicați” (Scrisori și Manuscrise, vol. 22, Scrisoarea 366, 1907, par. 2).

O relatare și mai completă într-o a patra scrisoare din același sezon: „Legată de sanatoriu este o școală de formare pentru evangheliști misionari medicali. Școala s-a deschis anul acesta cu aproape cincizeci de studenți, iar vinerea trecută a sosit din Nebraska fratele Luther Warren, aducând cu el încă patruzeci și șase, pe care îi adunase din statele de est. În dimineața Sabatului am vorbit acestui grup de studenți noi și m-am bucurat să văd un număr atât de mare de tineri serioși și consacrați” (Scrisori și Manuscrise, vol. 22, Scrisoarea 374, 1907, par. 7).

Scrisoarea ei din 1908, după slujirea de trezire a lui Warren la întâlnirile tinerilor din Loma Linda: „O lucrare specială a fost făcută pentru tineri de către bătrânul Luther Warren, iar la sfârșitul întâlnirii, un număr dintre ei au fost botezați” (Scrisori și Manuscrise, vol. 23, Scrisoarea 158, 1908, par. 6).

Moartea (1940) și moștenirea

Conform ESDA, Warren și Belle s-au mutat definitiv la Loma Linda în 1908; el a predat cursuri de religie la Colegiul Evangheliștilor Medicali, a înființat o Școală de Formare Biblică în Los Angeles și, pe parcursul anilor 1920 — deși din ce în ce mai afectat de artrită și astm cardiac — a predicat la adunări de tabără în vestul Statelor Unite, Canada și Mexic. Uneori era nevoit să-și țină predicile stând jos. Luther Willis Warren a murit acasă, în Loma Linda, pe 24 mai 1940, la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, cu Belle alături; este înmormântat în Cimitirul Montecito, Loma Linda. Belle i-a supraviețuit douăzeci de ani și a murit pe 19 iulie 1960, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, fiind înmormântată lângă el.

Memoria sa fenomenală era atât de bună încât, spre sfârșitul vieții, i-a demonstrat surorii sale, Lilla, că își putea aminti numele și prenumele a o mie de tineri care îi deveniseră prieteni la întâlnirile din tabere și la convențiile MV.