Rezumat
Frederick Wheeler a fost primul pastor millerit hirotonisit care a îmbrățișat Sabatul zilei a șaptea — și, prin urmare, în opinia ulterioară a lui Loughborough, „primul pastor adventist de ziua a șaptea”. Născut în Acton, Massachusetts, la 12 martie 1811, a fost hirotonisit în Biserica Metodistă Episcopală în 1840 și a îmbrățișat mesajul adventist al lui William Miller în 1842. În primăvara anului 1844 — sub mărturia lui Rachel Oakes (ulterior Preston) la masa de împărtășanie din Washington, New Hampshire — a acceptat Sabatul zilei a șaptea, iar până în toamna anului 1844 adunase în jurul său între 150 și 200 de milleriți din New Hampshire. A predicat ca adventist sabatarian în New England, New York și în alte părți timp de șaizeci și șase de ani. A murit în 1910, la vârsta de nouăzeci și nouă de ani.
Contextul familial și începuturile slujirii (1811–1842)
Conform Enciclopediei adventiștilor de ziua a șaptea (Samuel Gomide), Wheeler s-a născut pe 12 martie 1811, în Acton, Massachusetts, din părinții Theodore și Hannah Reed Wheeler. Bunicul său, William Reed, a servit în Infanteria Continentală între 1775 și 1776, în timpul Revoluției Americane.
Schița biografică a Fundației Ellen G. White din Letters and Manuscripts consemnează căsătoria și începuturile slujirii sale: „Frederick Wheeler s-a născut în Acton, Massachusetts, și s-a căsătorit cu Lydia Proctor în 1832. Din aproximativ 1838 până în 1857 au locuit în Washington, New Hampshire, sau în apropierea orașului Hillsborough. În jurul anului 1840, Frederick Wheeler a fost hirotonisit ca pastor în Biserica Metodistă Episcopală, iar în 1842 a acceptat învățăturile despre a doua venire ale lui William Miller” (Scrisorile și manuscrisele lui Ellen G. White: Volumul 1, p. 902, par. 5).
Primul pastor millerit care a acceptat Sabatul (primăvara anului 1844)
Aceeași schiță biografică consemnează locul distinctiv al lui Wheeler în istoria adventistă: „Deși sursele disponibile sunt oarecum contradictorii, conform mai multor relatări, Frederick Wheeler, un predicator adventist millerit din New Hampshire, a început să țină Sabatul zilei a șaptea în primăvara anului 1844 prin contactul său cu Rachel Oakes, o baptistă de ziua a șaptea. Dacă este așa, Wheeler a fost primul predicator millerit care a adoptat Sabatul, mai devreme decât T. M. Preble, un alt pastor millerit care a devenit sabatarian câteva luni mai târziu, în august 1844” (Scrisorile și manuscrisele lui Ellen G. White: Volumul 1, p. 902, par. 4).
Cartea lui Loughborough, Heavenly Visions, păstrează relatarea la persoana întâi a lui Wheeler despre respectarea Sabatului, dictată spre sfârșitul vieții: „Frederick Wheeler, primul pastor adventist de ziua a șaptea, am putea spune, deși denumirea denominației nu era folosită atât de devreme, a lăsat consemnate faptele privind acceptarea Sabatului de către el. Acesta a fost consemnat pentru mine în timpul adunării de la Phelps din New York, în 1906.” (Heavenly Visions, p. 103, par. 8).
Loughborough păstrează, de asemenea, amintirile lui Wheeler despre răspândirea rapidă a Sabatului în circuitul său din zona Washingtonului până în 1844: „Bătrânul Wheeler mi-a spus că, în primul Sabat pe care l-a respectat, a ținut o predică pe tema Sabatului. Mi-a spus că, înainte de trecerea timpului în toamna anului 1844, erau între 150 și 200 de persoane care păzeau Sabatul în Washington (New Hampshire), Hillsdale, Newbury și alte câteva orașe din împrejurimi” (Heavenly Visions, p. 105, par. 2).
O jumătate de secol de predicare (1851–1906)
Schița biografică a Fundației Ellen G. White rezumă jumătatea de secol de predicare a lui Wheeler: „Începând cu aproximativ 1851, Frederick Wheeler a predicat pe scară largă în statele din New England. În 1857, familia s-a mutat la Brookfield, New York, iar el a continuat să predice itinerant în statul New York în următorii trei sau patru ani.” (Scrisorile și manuscrisele lui Ellen G. White: Volumul 1, p. 903, par. 1).
Ellen White însăși, în 1875, a consemnat o reîntâlnire cu el la adunarea de vară de la Syracuse, New York: „Aici l-am întâlnit pe fratele Wheeler, cu care ne-am cunoscut în New Hampshire acum treizeci de ani.” (The Retirement Years, p. 16, par. 2). Același paragraf adaugă sentimentul ei de a se afla printre veteranii supraviețuitori: „Inima mi s-a mișcat când i-am privit pe acești frați care apăruseră de mult timp credința” (The Retirement Years, p. 16, par. 2).
O scurtă perioadă dificilă și revenirea (1861–1867)
Schița biografică a Fundației Ellen G. White consemnează singura perioadă dificilă cunoscută din relația lui Wheeler cu familia White și cu Biserica în ansamblu: „Singura perioadă dificilă cunoscută în relația dintre familia White și Wheeler a avut loc la începutul anilor 1860. În 1861, Wheeler a refuzat pentru o vreme să-l susțină pe James White în eforturile sale de organizare a Bisericii.” (Scrisorile și manuscrisele lui Ellen G. White: Volumul 1, p. 903, par. 2). Același paragraf consemnează revenirea sa ulterioară: „Ulterior, el s-a răzgândit și a publicat o «Mărturisire» în revista Review, în care și-a reafirmat convingerea că viziunile proveneau de la Domnul.
Moartea (1910)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Wheeler a murit în 1910, la vârsta de nouăzeci și nouă de ani. El i-a supraviețuit pe aproape toți contemporanii săi milleriți cu o jumătate de secol sau mai mult.