Rezumat
La vârsta de paisprezece ani, George Washington Amadon era muncitor pe poteca de remorcare a Canalului Erie; la douăzeci și unu de ani, era tipograf cu un salariu de cinci dolari pe săptămână la tipografia Rochester Review, iar înainte de a împlini patruzeci de ani, a devenit vicepreședinte al Asociației de Editare a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Autodidact în optsprezece limbi antice și moderne, pentru a putea compune textele broșurilor bisericii în limbi străine, a editat revista Youth’s Instructor între 1858 și 1864, a slujit ca prezbiter al Tabernacolului din Battle Creek și a dedicat cincizeci și opt de ani din viața sa — din 1855 până la moartea sa în 1913 — activității editoriale de la Battle Creek. S-a căsătorit cu Martha Dorner Byington, fiica lui John Byington (primul președinte al Conferinței Generale), pe 24 noiembrie 1860; ea i-a supraviețuit cu douăzeci și patru de ani.
Începuturile (1832–1853)
Amadon s-a născut pe 30 august 1832, la Sand Lake, New York, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai lui Philanda și Eliza Amadon. Și-a petrecut o parte din copilărie cu bunicul său lângă Boston, iar restul în nordul statului New York, unde, la începutul adolescenței, conducea catâri de-a lungul căii de remorcare a Canalului Erie. La sfârșitul anilor 1840, a studiat pentru scurt timp la Oberlin College din Ohio.
În 1853, James și Ellen White și J. N. Loughborough l-au condus pe Amadon, în vârstă de douăzeci și unu de ani, către credința adventistă care păzește Sabatul, iar el a fost angajat la tipografia Review din Rochester, New York. Când activitatea editorială s-a mutat la Battle Creek, Michigan, în 1855, Amadon s-a mutat odată cu ea; nu avea să mai plece niciodată.
Un muncitor prolific la tipografie (1855–anii 1880)
Amadon era, după cum recunoștea el însuși, „autodidact” — și s-a învățat singur foarte bine. A învățat ebraica, greaca, germana, daneza, suedeza, franceza și încă o duzină de limbi, astfel încât să poată compune broșurile în limbi străine care au început să curgă de la tipografia din Battle Creek la sfârșitul anilor 1850 și în anii 1860. Conform propriilor jurnale, el putea să compună zece mii de caractere tipografice într-o zi și lucra frecvent între douăsprezece și șaisprezece ore pe zi, inclusiv sâmbătă seara și duminica. În octombrie 1863, Conferința Generală, la propunerea bătrânului J. B. Frisbie, l-a „ales în unanimitate” redactor al revistei Youth’s Instructor (Advent Review and Sabbath Herald, 6 octombrie 1863, pagina 149.48).
Propria sa peniță — adesea, în editoriale scurte din Review — a menținut atenția bisericii fixată asupra vremurilor profetice. Într-una dintre acele rubrici, el a scris despre o generație devenită strâmbă și perversă, îndemnând credincioșii să „unească inseparabil interesele noastre cele mai dragi cu cauza lui Dumnezeu; să caute protecția brațului Său Atotputernic; atunci vom rămâne în ziua care vine”. (Lest We Forget, cap. 141, p. 276, ¶ 4).
Într-o altă rubrică, el a scris despre urgența momentului: „Fraților, să ne trezim pentru cauza lui Dumnezeu. Să nu dormim ca ceilalți. Vremurile devin tot mai periculoase. Sistemele sunt subminate, crezurile se prăbușesc, tronurile sunt zguduite, inimile oamenilor leșină de frică, și în curând lucrarea fiecărui om va fi pusă la încercare pentru a se vedea de ce fel este. Speranța creștinului este de neclintit, pentru că se bazează pe Biblie. Ea va rezista încercării de foc care ne așteaptă.” (Lest We Forget, cap. 141, p. 276, ¶ 6).
Soț, tată și pastor (1860–1881)
În 1857, Amadon a cunoscut-o pe Martha Dorner Byington, care se mutase recent la Battle Creek din Bucks Bridge, New York, pentru a locui cu familia White. S-au căsătorit pe 24 noiembrie 1860, într-o ceremonie oficiată de tatăl Marthei, John Byington — cu trei ani înainte ca acesta să devină primul președinte al Conferinței Generale. Familia Amadon a avut două fiice, Kate (1866) și Grace (1872), și a adoptat un fiu, Claude, în 1876.
Pe parcursul anilor 1860 și 1870, Amadon a fost alături de James și Ellen White în timpul repetatelor crize personale și instituționale. În martie 1863, el a făcut parte din comitetul care i-a absolvit pe soții White de acuzațiile de speculă și a redactat o „Apărare a carierei profesionale a bătrânului James White” de 39 de pagini, cu șaptezeci și patru de declarații sub jurământ din partea martorilor de caracter. După primul accident vascular cerebral al lui James, în 1865, el și Adelia Van Horn s-au ocupat de activitatea editorială timp de două luni, în timp ce James se recupera. În 1867 și 1868, când James era incapabil să lucreze, el a călătorit împreună cu Ellen în turneele ei de conferințe.
Ellen White, scriind în 1869, a consemnat atât slujirea lui, cât și efortul pe care i l-a costat: „Fratele Amadon a îndurat de la tine ceea ce puțini bărbați ar fi putut suporta. Ai o lucrare de făcut și puțin timp pentru a o îndeplini. Influența lui a fost distrusă de influența ta asupra lui.” (Manuscript Releases, Scrisoarea 9, 1869, par. 8).
Despre propriul său spirit pastoral, Amadon a scris: „Sufletul meu tremură când mă gândesc cât de mult poporul lui Dumnezeu nu reușește să se ridice la cerințele Bibliei. Trăim în vremea despre care profetul spune: «Dumnezeu va întoarce inimile taților spre copii» (Mal. 4:6), și ce înseamnă aceasta, dacă nu catehizarea acasă și învățătura de la Școala de Sabat? Niciodată n-am văzut importanța orelor biblice și a învățăturii de la Școala de Sabat așa cum o văd astăzi și voi continua să lucrez în acest sens” (Lest We Forget, cap. 141, p. 276, ¶ 5).
Moartea (1913)
George W. Amadon a murit la Battle Creek pe 20 martie 1913, la vârsta de 81 de ani. Văduva sa, Martha, a mai trăit încă 24 de ani, murind pe 4 februarie 1937. Necrologul din Review and Herald a apărut în aceeași săptămână cu moartea sa.