Rezumat
Irwin Henry Evans a fost un băiat de la fermă din Michigan care, la vârsta de douăzeci și ceva de ani, a început să predice mesajul celui de-al treilea înger; la șaizeci de ani, a fost președinte al Conferinței din Michigan, trezorier al Conferinței Generale (1903–1910), primul președinte al Diviziei Nord-Americane (1914–1918) și superintendent al Diviziei Asiatice. A fost compozitor de imnuri și administrator misionar, a cărui viziune a modelat lucrarea misionară adventistă în Asia în prima generație a secolului al XX-lea. A murit în 1945, la vârsta de optzeci și trei de ani.
Copilăria și convertirea (1862–1882)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea (Michael W. Campbell), Irwin H. Evans s-a născut pe 10 aprilie 1862, în North Plains, județul Ionia, Michigan, din părinții William și Ruth Ann (născută Locke) Evans. S-a convertit și a fost botezat la vârsta de doisprezece ani. ESDA consemnează anticiparea din copilărie a slujirii sale ulterioare: încă din tinerețe „el a avut în vedere slujirea ca obiectiv al său” și „obișnuia să iasă și să predice la buturugile de pe ferma tatălui său”. A început slujirea ca licențiat în 1882, predând la școală în timpul iernii pentru a se întreține.
Slujirea, căsătoria și președinția Conferinței din Michigan (1884–1900)
Evans a participat la întâlniri de evanghelizare în Michigan în 1884 și a primit o licență ministerială în acel an. A fost transferat în Kentucky în 1885 și hirotonisit la Adunarea de Tabără din Kentucky din 1886. Până în 1887 se întorsese în Michigan, slujind ca președinte al Asociației Școlii Sabatice din Michigan și secretar al Asociației pentru Sănătate și Temperanță din Michigan.
În 1887, Evans s-a căsătorit cu Emma Ferry. Au avut patru copii: Arthur Henry (1888), Edith (1890), Jessie Ruth (1892) și Jerome (1894). Emma a murit în 1903.
În 1891, Evans a fost ales președinte al Conferinței din Michigan. În perioada 15 martie – 23 aprilie 1893, el a organizat un institut de șase săptămâni pentru misionari – cea mai mare adunare de acest gen de până atunci, cu cel puțin 200 de participanți.
Trezorier al Conferinței Generale (1903–1910) și Divizia Nord-Americană
În 1903, Evans a fost ales trezorier al Conferinței Generale, funcție pe care a deținut-o până în 1910. Ellen White, scriind în 1904 despre slujirea lui în Canada, a menținut numele lui în bună reputație printre frații ei de încredere: „Am primit o scrisoare excelentă de la bătrânul I. H. Evans, scrisă din Canada, unde participa la o adunare de tabără. Vă voi trimite o copie a scrisorii, ca să vă bucurați de ea împreună cu noi” (Manuscript Releases, Scrisoarea 229, 1904, par. 7).
Într-o mărturie din 1905, Ellen White l-a inclus pe Evans alături de Daniells, Prescott și Washburn printre „frații noștri conducători”: „Mi s-a indicat că aveam un mesaj de transmis fraților noștri conducători: bătrânului Daniells, bătrânului Prescott, bătrânului Washburn și bătrânului Evans” (Manuscript Releases, Scrisoarea 205, 1905, par. 6).
În 1910, Ellen White a consemnat o conversație cu Evans despre lucrarea bisericii în orașe: „În timpul conversației noastre, bătrânul Evans mi-a atras atenția asupra faptului că se folosesc acum mijloace considerabile pentru a aduce mesajul adevărului prezent la cunoștința celor care trăiesc în orașe. S-a făcut ceva, este adevărat; dar Dumnezeu cere de la poporul Său o lucrare mult mai mare decât orice s-a făcut în anii trecuți” (Manuscript Releases, Manuscrisul 25, 1910, par. 5).
În 1914, Evans a devenit primul președinte al Diviziei Nord-Americane. El a slujit în această funcție până în 1918.
Superintendent al Diviziei Asiatice
După mandatul său de președinte al Diviziei Nord-Americane, Evans a slujit ca superintendent al Diviziei Asiatice a Conferinței Generale. Buletinul Conferinței Generale din 1913 consemnează aprecierea de care se bucura munca sa: „Primul punct de pe ordinea de zi va fi raportul fratelui Evans, superintendent al Diviziei Asiatice a Conferinței Generale” (General Conference Bulletin, 19 mai 1913, pagina 34.16). Aceeași sesiune a continuat: „Fratele Evans a prezentat apoi următorul raport” (Buletinul Conferinței Generale, 19 mai 1913, pagina 34.17). Vorbind despre un grup neevanghelizat din teren, se relatează că Evans ar fi spus: „Este minunat să te gândești că există un grup de treizeci de oameni care păzesc Sabatul, fără ca până acum să se fi făcut vreun efort pentru a ajunge în acel teren” (Buletinul Conferinței Generale, 19 mai 1913, pagina 37.12).
Conform ESDA, Evans a slujit timp de șaptesprezece ani ca misionar în Asia, dezvoltând lucrarea adventistă în China, Japonia, Coreea, Filipine și India.
Deces (1945)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Evans a murit în 1945, la vârsta de optzeci și trei de ani, supraviețuind primei sale soții cu mai mult de patru decenii.