Rezumat
Joshua Vaughan Himes a fost editorul, organizatorul și principalul promotor al mișcării millerite din 1840–1844. Pastor al Capelei Chardon Street din Boston și un abolitionist proeminent înainte de a-l întâlni pe William Miller, Himes a transformat o renaștere regională din New England într-o mișcare de masă națională prin intermediul publicațiilor periodice, al conferințelor și al celui mai mare cort din acea vreme. El a supraviețuit Marii Dezamăgiri și a continuat lucrarea adventistă încă cincizeci de ani, murind la Elk Point, Dakota de Sud, pe 27 iulie 1895.
Primii ani de viață (1805–1823)
Loughborough păstrează amintirile lui Himes despre locul său de naștere, meseria tatălui său și atmosfera religioasă a copilăriei sale: „Joshua V. Himes s-a născut la Wickford, Rhode Island, pe 19 mai 1805. Tatăl său era bine cunoscut ca negustor în Indiile de Vest și era un membru proeminent al bisericii episcopale St. Paul din Wickford. Mama sa avea un caracter amabil și o dragoste pentru Mântuitorul, pe care o revărsa în urechile dornice ale fiului său” (The Great Second Advent Movement, p. 121, par. 4). Dick oferă un context mai larg: „Joshua Vaughn Himes s-a născut pe 19 mai 1805, în North Kingston, Rhode Island. Tatăl său, un om cu o anumită avere, era comerciant în Indiile de Vest și un membru proeminent al Bisericii Episcopale d . Planul lui Himes senior era să-l educe pe Joshua pentru slujirea episcopală la Universitatea Brown din Providence, Rhode Island” (Founders of the Message, p. 69, par. 1).
Planul s-a năruit în 1817, când investiția tatălui său s-a pierdut pe mare: „În 1817, el a trimis o încărcătură valoroasă în Indiile de Vest sub comanda unui căpitan de navă care s-a dovedit a fi nedemn de încredere, a vândut nava încărcată cu mărfuri și a dispărut. Acest dezastru l-a ruinat financiar pe tatăl său și a fost destinat să schimbe întreaga viață a lui Joshua, care a fost obligat să renunțe la a merge la facultate” (Founders of the Message, p. 69, par. 1). Joshua a fost ucenic la un tâmplar în New Bedford, Massachusetts.
Convertirea și slujirea în cadrul Christian Connection (1823–1830)
Himes nu a rămas mult timp la unitarianismul stăpânului său. Loughborough consemnează: „Neexistând la acea vreme nicio biserică episcopală în New Bedford, el a decis să frecventeze Prima Biserică Creștină [nu Discipolilor] și, ulterior, s-a alăturat acelei comunități. «Aici», spune el, «am găsit Biblia deschisă și libertatea de gândire și am folosit bine ambele». Această biserică se afla sub îngrijirea pastorală a reverendului Moses Howe. Reverendul Clough l-a botezat pe Joshua V. Himes pe 2 februarie 1823. Cu inima arzând de zel pentru Stăpânul său, a început imediat, la vârsta de optsprezece ani, să povestească istoria crucii și să-i îndemne pe oameni să se pocăiască” (The Great Second Advent Movement, p. 122, par. 2). Paragraful anterior al lui Loughborough păstrează propria descriere a lui Himes cu privire la motivul pentru care unitarianismul local nu l-a putut reține: „Stăpânul meu era unitarian și m-a dus la biserica lui. Rev. Orville Dewey era pastorul. El se convertise recent de la ortodoxie. Formarea mea sub îndrumarea episcopului Griswold și a reverendului William Burge, rectorul bisericii St. Paul din Wickford, precum și faptul că îl ascultam adesea pe elocventul dr. Crocker de la St. John’s, din Providence, Rhode Island, m-au făcut cu totul nepregătit să accept negările elocvente ale învățăturilor făcute de domnul Dewey” (The Great Second Advent Movement, p. 122, par. 1).
Întâlnirea cu William Miller (noiembrie 1839)
Întâlnirea cu Miller la conferința Christian Connection din Exeter, New Hampshire, este consemnată în Memoirs of William Miller a lui Bliss: „Pe 11 noiembrie, domnul M. a început o serie de prelegeri în Exeter, N. H., care a continuat până pe 19. Pe 12, o conferință a Christian Connection era în desfășurare acolo, iar ei l-au vizitat pe domnul Miller în grup” (Memoriile lui William Miller, p. 139, par. 2). Bliss continuă: „Cu această ocazie a făcut cunoștință cu bătrânul Joshua V. Himes, pe atunci pastor al bisericii de pe strada Chardon, din Boston. Părintele H. îi scrisese domnului M. pe 19 octombrie, invitându-l să țină o serie de prelegeri în capela sa. Acum și-a reînnoit invitația și a obținut promisiunea unei serii de prelegeri în decembrie” (Memoriile lui William Miller, p. 139, par. 3).
Compilația Lest We Forget păstrează celebrul schimb de replici care a urmat seriei de prelegeri ținute de Miller în decembrie, la Boston:
„Chiar crezi această doctrină?”
(Lest We Forget, cap. 46, p. 93, ¶ 1)
„Desigur că da, altfel nu aș predica-o.”
(Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 3)
„Ei bine, atunci”,
(Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 4) a insistat Himes, apoi a continuat: „ce faci pentru a o răspândi în întreaga lume?” (Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 4).
LWF consemnează răspunsul lui Miller: „Ce poate face un bătrân fermier?” (Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 7). Același paragraf continuă cu rugămintea lui Miller: „Nimeni, până acum, nu pare să înțeleagă scopul și spiritul misiunii mele, astfel încât să-mi ofere ajutor. Am căutat ajutor. Vreau ajutor” (Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 7). Iar răspunsul lui Himes, care a dat startul campaniei naționale:
Atunci, părinte Miller, pregătește-te pentru campanie; căci ușile se vor deschide în fiecare oraș din Uniune, iar avertismentul va ajunge până la marginile pământului!
(Lest We Forget, cap. 46, p. 89, ¶ 8)
Signs of the Times și campania națională (1840–1844)
Bliss consemnează primul ciclu de prelegeri din Boston, ținut la Capela de pe strada Chardon: „A sosit la Boston pe 7 decembrie și, între 8 și 16 decembrie, a ținut prelegeri la capela de pe strada Chardon – primul său ciclu de prelegeri în acel oraș” (Memoriile lui William Miller, p. 139, alin. 4). A treia serie de prelegeri din Boston, din februarie 1840, a dat naștere revistei care urma să susțină mișcarea: „ÎNTRE 8 și 29 februarie, domnul M. a ținut a treia sa serie de prelegeri în Boston, la Capela Marlboro și în alte locuri, pe măsură ce ușile se deschideau. În timpul acestei serii de întâlniri a fost realizată publicarea unui jurnal dedicat doctrinei Adventului” (Memoriile lui William Miller, p. 144, par. 1). Miller însuși a consemnat acordul care a dus la lansarea acestuia: „În timpul vizitei mele la Boston, în iarna anului 1840, i-am menționat fratelui Himes dorințele mele cu privire la un ziar și dificultățile pe care le-am întâmpinat în înființarea unuia. El s-a oferit imediat să lanseze o publicație dedicată acestei chestiuni, dacă eu consideram că astfel cauza adevărului ar fi promovată. În săptămâna următoare, fără niciun abonat și fără vreo promisiune de ajutor, el a publicat primul număr al revistei Signs of the Times, pe 20 martie [28 februarie] 1840” (Memoriile lui William Miller, p. 144, par. 3).
Prima dintre cele aproximativ cincisprezece conferințe generale care au dat coerență mișcării a urmat în octombrie. Bliss consemnează: „prima Conferință Generală a credincioșilor în a doua venire a lui Hristos, care urma să se întrunească pe 14 octombrie 1840, la Boston” (Memoriile lui William Miller, p. 152, par. 4).
Moartea (1895)
Himes a supraviețuit aproape tuturor contemporanilor săi milleriți. Dick consemnează ultimele sale zile: „În ciuda celor mai bune îngrijiri, boala sa s-a dovedit incurabilă, iar pe 27 iulie 1895, marele dușman al rasei umane, moartea, l-a răpit de la domiciliul său din Elk Point, Dakota de Sud” (Founders of the Message, p. 100, par. 2). Același paragraf citează necrologul lui Uriah Smith, scris din perspectiva celor care crescuseră citind Signs of the Times al lui Himes: „Pe tot parcursul acelei mișcări [mișcarea din 1844], el a fost instrumentul uman principal și cel mai activ, promovând cauza publicării, predicării și organizării diverselor întreprinderi legate de acea lucrare. Domnul Miller i-a recunoscut și apreciat marile servicii, iar adventiștii de ziua a șaptea l-au respectat și onorat întotdeauna pentru rolul nobil pe care l-a jucat în acea mare trezire religioasă profetică.” (Founders of the Message, p. 100, par. 2).