Rezumat
Lewis Charles Sheafe a fost, în cuvintele Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea (Douglas Morgan), „cel mai important evanghelist de culoare al adventismului în anii de formare ai lucrării bisericii în rândul afro-americanilor, la începutul secolului al XX-lea”. Născut la 16 noiembrie 1859 în Baltimore, Maryland, din părinți care fuseseră sclavi, a crescut în Massachusetts, a fost pastor baptist înainte de a auzi mesajul celui de-al treilea înger și a acceptat Sabatul prin mărturia principiilor adventiste de reformă a sănătății pe care le-a învățat într-un sanatoriu. De la prima sa apariție la Conferința Generală în 1899 — când era „în adevăr de doar aproximativ trei ani” — până în ultimul său deceniu, a fost unul dintre cei mai ascultați predicatori din Biserica Adventistă. A murit în 1938.
Copilăria și convertirea (1859–1896)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Sheafe s-a născut pe 16 noiembrie 1859, în Baltimore, Maryland, din părinții Joseph și Louise Beaulette Sheafe — amândoi născuți în sclavie, dar eliberați înainte de nașterea lui. Tatăl său a luptat pentru Uniune în Războiul Civil, dar nu s-a mai întors la familie. În 1865, mama sa s-a mutat împreună cu Lewis și fratele său mai mic, Joseph, la Boston, Massachusetts. O leziune la ochi suferită în 1869 a limitat educația școlară a lui Lewis, iar cea mai mare parte a învățăturii sale timpurii a venit de la mama sa. În tinerețe, s-a apucat de agricultură în West Dedham, Massachusetts.
Conform ESDA, înainte de a deveni adventist de ziua a șaptea, Sheafe a slujit ca pastor baptist. A ajuns la credința adventistă sub influența unui sanatoriu unde a fost tratat.
„Sunt în adevăr de doar aproximativ trei ani” (16 februarie 1899)
Când Conferința Generală din 1899 s-a reunit la South Lancaster, Massachusetts, Sheafe — proaspăt primit în slujba adventistă — s-a adresat fraților. Buletinul zilnic al Conferinței Generale din 16 februarie 1899 păstrează cuvintele sale. El a început cu mulțumiri: „Pot spune cu adevărat că mă bucur să fiu alături de voi. Pe măsură ce am ascultat mărturiile acestor frați care se află de mult timp în mesajul celui de-al treilea înger, inima mi s-a umplut de bucurie” (Buletinul zilnic al Conferinței Generale, 16 februarie 1899, pagina 5.3).
El a continuat, în același discurs: „Sunt în adevăr de doar aproximativ trei ani; și deși pare că fiecare zi este mai luminoasă decât cea precedentă, m-am întrebat adesea dacă este așa și în experiența celor care sunt în adevăr de atâția ani” (Buletinul zilnic al Conferinței Generale, 16 februarie 1899, pagina 5.3).
Rugăciunea sa pentru propriul popor a urmat în același paragraf: „Mă bucur că El a permis ca această lumină să vină la mine și că mi-a dat harul să o accept; iar astăzi dorința și rugăciunea inimii mele este ca acest mesaj să ajungă la poporul meu din toate colțurile Statelor Unite” (General Conference Daily Bulletin, 16 februarie 1899, pagina 5.3).
Reforma sănătății ca „punct de plecare” (1899)
La mai puțin de o săptămână distanță, pe 22 februarie 1899, Sheafe a ținut un discurs în cadrul aceleiași conferințe despre rolul sanatoriului și al reformei sănătății în activitatea sa de evanghelizare. El a mărturisit: „Această lucrare mă atrage în mod special, deoarece, în mare parte, beneficiile obținute în urma tratamentului la sanatoriu și ceea ce am învățat din alimentația sănătoasă și principiile sale mi-au deschis complet ochii asupra adevărului prezent” (General Conference Daily Bulletin, 22 februarie 1899, pagina 50.4).
El a continuat, în același paragraf: „În scurta mea experiență de când sunt în adevăr și din puținele cunoștințe pe care le-am dobândit în timp ce eram la sanatoriu în ceea ce privește tratamentul și ajutorarea oamenilor, am constatat că acestea sunt foarte utile ca o pârghie de intrare pentru a deschide calea prezentării adevărului” (General Conference Daily Bulletin, 22 februarie 1899, pagina 50.4).
El le-a povestit delegaților despre o discuție cu un medic alb din Kentucky care îl întrebase la ce facultate de medicină absolvise Sheafe și, auzind că răspunsul era „niciuna”, a spus: „Ei sunt cei mai măreți oameni de pe pământ. Dacă le arată oamenilor cum să trăiască corect, vor fi siguri că vor muri corect” (General Conference Daily Bulletin, 22 februarie 1899, pagina 50.4).
Câteva zile mai târziu, pe 28 februarie, aceeași conferință a consemnat că ședința a început cu „Rugăciunea preziderată de bătrânul L. C. Sheafe” (Buletinul zilnic al Conferinței Generale, 28 februarie 1899, pagina 104.9).
Mărturia lui Ellen White (1902)
Într-o scrisoare din 1902, Ellen White își exprimă bucuria de a-l auzi pe Sheafe predicând în timpul unei campanii în sud: „Aseară, fratele Sheafe a ținut o predică excelentă în propria lor biserică — o biserică bună și frumoasă, care a fost asigurată pentru oamenii de culoare.” (Manuscript Releases, Scrisoarea 3, 1902, par. 9).
Conform ESDA, până în 1902, Sheafe era apreciat pe scară largă, dincolo de granițele confesionale, pentru puterea predicilor sale, inclusiv o campanie din 1902 în Districtul Columbia, care a deschis porțile lucrării adventiste în capitala federală și a dus la organizarea Bisericii Poporului acolo.
Sfaturi ulterioare (1907)
În 1907, pe măsură ce Sheafe începea să se îndrepte spre o guvernare congregațională independentă, Ellen White i-a scris o mărturie lungă — păstrată în Manuscript Releases, Scrisoarea 44, 1907. Ea a afirmat binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieții și slujirii sale, îndemnându-l în același timp să se întoarcă pe calea lui Hristos: „Domnul te-a binecuvântat nespus, frate Sheafe, și dorește ca tu să nu mai mergi pe calea pe care ai pășit până acum, ci să te întorci pe calea e ă pe care Hristos a trasat-o prin propriul Său exemplu” (Manuscript Releases, Scrisoarea 44, 1907, par. 7).
În aceeași scrisoare, la paragraful 18, ea a revenit la avertisment: „Frate, Domnul dorește ca tu să te ferești de orice doctrine care ar duce la dezbinare și certuri. Ți se cere să-ți păstrezi până la sfârșit încrederea pe care ai avut-o la început. Este nevoie de multă rugăciune” (Manuscript Releases, Scrisoarea 44, 1907, par. 18).
Ultimii ani și moartea (1908–1938)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, ultimii ani ai lui Sheafe au inclus o separare de denominația adventistă — deși a continuat să predice — și o întoarcere la vechile prietenii în ultimii săi ani. A murit în 1938.