Rezumat
William Ambrose Spicer a fost redactor adventist de ziua a șaptea, administrator misionar și președinte al Conferinței Generale, care i-a succedat lui A. G. Daniells în 1922 și a slujit până în 1930. Născut la 19 februarie 1865, în Freeborn, Minnesota, a urcat treptele ierarhiei editoriale — mai întâi la Review and Herald în adolescență, apoi ca secretar al misiunilor străine, apoi ca președinte — și și-a dedicat viața construirii infrastructurii misiunii mondiale a bisericii. A murit la domiciliul său din Takoma Park, Maryland, la 17 octombrie 1952, la vârsta de optzeci și șapte de ani.
Începuturile editoriale (anii 1880)
Prima mențiune păstrată a lui Ellen White despre tânărul Spicer datează din 1887, când acesta era copist în biroul ei. Ea a scris pe 12 mai 1887, după ce a încheiat o lungă scrisoare adresată lui D. M. Canright: „Voi spune că scrisoarea mea către Canright a fost copiată de fratele Spicer pe hârtie groasă de copiat” (Manuscript Releases, Scrisoarea 51c, 1887, par. 5).
Secretar al misiunilor străine (1893–1903)
În martie 1891, Spicer a vorbit la sesiunea Conferinței Generale despre lucrarea din Marea Britanie și coloniile sale. Buletinul zilnic al Conferinței Generale din 12 martie 1891 consemnează: „Miercuri dimineața, la ora 9, fratele H. P. Holser a cerut, din cauza stării de sănătate precare, să fie scutit de la a vorbi despre lucrarea din Rusia, iar timpul alocat a fost ocupat de fratele W. A. Spicer și de fratele S. N. Haskell, care au vorbit despre lucrarea din Anglia și din coloniile britanice. Despre progresul lucrării din Anglia, fratele Spicer a vorbit după cum urmează” (Buletinul zilnic al Conferinței Generale, 12 martie 1891, pagina 76.1).
Până în 1893, el fusese ales secretar al misiunilor externe. Buletinul zilnic al Conferinței Generale din 5 martie 1893 consemnează cererea lui D. A. Robinson ca Spicer să se întoarcă la Londra pentru a-l ajuta pe E. J. Waggoner cu revista „Adevărul Prezent”: „D. A. Robinson a luat cuvântul în legătură cu numirea lui W. A. Spicer în funcția de secretar al misiunilor externe și a cerut ca aceasta să fie reconsiderată, întrucât dorea ca Conferința Generală să-l trimită pe fratele Spicer înapoi la Londra pentru a-l ajuta pe dr. Waggoner la munca editorială a revistei Present Truth, care fusese votată să devină o publicație săptămânală” (General Conference Daily Bulletin, 5 martie 1893, pagina 475.28).
Spicer a slujit la „Adevărul Prezent” din Londra timp de câțiva ani înainte de a se întoarce la birourile Conferinței Generale.
Sfatul lui Ellen White (1902)
În 1902, Ellen White a scris o scrisoare în care îl numea pe Spicer (alături de C. H. Lane) ca fiind unul dintre cei care aveau nevoie de o „reformare a caracterului” — un sfat oferit din dragoste și nu ca o critică: „Îți cer, ca cineva care are un interes profund pentru sufletul tău, să-L cauți pe Domnul și să-i îndemni pe fratele Lane și pe fratele Spicer să-L caute. Toți pastorii noștri au nevoie de o reconversie, de o reformare a caracterului. Lăsați-vă aspirațiile să se înalțe tot mai sus. Închideți ferestrele sufletului spre pământ și deschideți-le spre cer” (Manuscript Releases, Scrisoarea 175, 1902, par. 14).
Președinte al Conferinței Generale (1922–1930)
Conform „Enciclopediei adventiștilor de ziua a șaptea” (și surselor istorice), Spicer i-a succedat lui A. G. Daniells în funcția de președinte al Conferinței Generale în 1922 și a îndeplinit două mandate consecutive — între 1922 și 1930. Sub administrația sa, misiunea mondială a bisericii s-a extins în Africa, Asia, America Latină și Pacificul de Sud, iar Conferința Generală a fost reorganizată pentru a face față complexității crescânde a activității sale globale. A fost un scriitor prolific și a scris mai multe cărți, printre care Beacon Lights of Prophecy, Our Story of Missions, The Hand That Intervenes și The Gospel in All Lands.
Ultimii ani (1930–1952)
După ce a părăsit președinția Conferinței Generale în 1930, Spicer a continuat să activeze în calitate de redactor și să scrie intens pentru Review and Herald și alte publicații. A murit la domiciliul său din Takoma Park, Maryland, pe 17 octombrie 1952, la vârsta de optzeci și șapte de ani.