Rezumat
William Clarence („Willie”) White a fost al treilea fiu al lui James și Ellen G. White și administratorul pe toată durata vieții al moștenirii literare a mamei sale. Născut la 29 august 1854, în Rochester, New York, a făcut parte din Comitetul Conferinței Generale începând cu 1884, a însoțit-o pe mama sa în misiunea ei din Australia (1891–1900) și, după moartea acesteia în 1915, a condus Fundația Ellen G. White Estate Trust până la propria sa moarte, în 1937. Conform mărturiei repetate a lui Ellen White, Domnul l-a numit pe Willie să fie „ajutorul și sfetnicul” ei — o sarcină pe care a îndeplinit-o cu credincioșie timp de cincizeci și opt de ani. A murit în 1937, la vârsta de optzeci și trei de ani.
Copilăria: Scrisoarea mamei către „Willie” (1860)
Scrisoarea lui Ellen White din 9 decembrie 1860 către fiul ei de șase ani, Willie, este păstrată în Manuscript Releases, Scrisoarea 3, 1860: „Acum, dragul meu Willie, încearcă să faci mereu ce este bine, și atunci nu ți se va pune nicio pată neagră, iar când va veni Isus, El îl va chema pe acel băiat bun, Willie White, și-ți va pune pe cap o cunună de aur și-ți va da în mână o mică harpă pe care o vei putea cânta, iar ea va scoate o muzică frumoasă, și nu vei fi niciodată bolnav, nu vei fi niciodată ispitit acolo să faci rău, ci vei fi fericit mereu, vei mânca fructe bogate și vei culege flori frumoase. Încearcă, încearcă, dragă băiatule, să fii bun și să faci ce este bine” (Manuscript Releases, Scrisoarea 3, 1860, par. 5).
Ajutorul și sfătuitorul mamei (din 1881 încoace)
După moartea lui James White în august 1881, mărturia lui Ellen White din octombrie 1911 către F. M. Wilcox a păstrat înregistrarea inspirată a rolului desemnat lui W. C. White: „Mi s-a arătat, de asemenea, că fiul meu, W. C. White, ar trebui să fie ajutorul și sfetnicul meu, și că Domnul va pune asupra lui duhul înțelepciunii și al unei minți sănătoase. Mi s-a arătat că Domnul îl va călăuzi în mod , și că el nu va fi rătăcit, deoarece va recunoaște îndrumările și călăuzirea Duhului Sfânt” (Mesaje alese, vol. 1, p. 54, par. 3).
Comitetul Conferinței Generale și Conferința de la Minneapolis din 1888
În 1884, W. C. White era membru al Comitetului Conferinței Generale. Testimonies to Ministers păstrează raportul său contemporan privind Conferința de la Minneapolis din 1888: „La acea reuniune, bătrânul O. A. Olsen a fost ales președinte al Conferinței Generale, dar el se afla în Europa în timpul conferinței. La 27 noiembrie 1888, William C. White, membru al Comitetului Conferinței Generale, i-a scris fratelui Olsen” (Mărturii pentru pastori și lucrători evanghelici, p. xxiv, par. 1) — iar scrisoarea lui W. C. White descria impresiile împărțite pe care delegații le-au avut în urma acelor întâlniri.
Australia (1891–1900)
W. C. White a însoțit-o pe mama sa în Australia în 1891 și a slujit acolo timp de nouă ani ca asistentul ei principal în fondarea Colegiului Avondale și în dezvoltarea lucrării adventiste din Australasia.
Cartea dr. Merlin Burt, Understanding Ellen White (2015), păstrează esența dependenței ei de el: „Înainte de a pleca în Australia în 1891, Ellen White a redactat un testament care nu mai există și despre care se știe foarte puțin. Se spune că în acesta ea i-a lăsat principalele responsabilități fiului său, William C. (Willie) White” (Understanding Ellen White, p. 213, par. 2).
Administrator al Moștenirii Ellen G. White (1915–1937)
După moartea lui Ellen White în 1915, W. C. White a condus consiliul de administrație al Moștenirii lui Ellen G. White în următorii douăzeci și doi de ani. El a supravegheat publicarea compilațiilor postume Sfaturi pentru părinți și învățători, Sfaturi privind dieta și alimentele, Slujirea medicală, Sfaturi privind administrarea și multe altele. El a păstrat dosarele cu manuscrisele ei în integritatea lor și a răspuns la nenumărate întrebări din partea celor interesați de viața și opera ei.
Scrisorile lui Ellen White de-a lungul deceniilor păstrează prezența sa durabilă — în special înregistrările sale contemporane despre munca mamei sale. Scrisoarea ei din 1867 menționează cât de mult s-a simțit absența lui de la o întâlnire de la Battle Creek: „La Battle Creek am auzit pe mulți întrebând: Unde este Willie White? Nu vine? Au fost dezamăgiți că nu te-au văzut” (Manuscript Releases, Scrisoarea 9, 1867, par. 2).
Decesul (1937)
Conform Enciclopediei Adventiștilor de Ziua a Șaptea, W. C. White a murit la 1 septembrie 1937, la vârsta de optzeci și trei de ani, după ce a păstrat cu credincioșie încrederea pe care mama sa i-o lăsase cu patruzeci și șase de ani mai devreme.