Apostazia lui Israel. – Nr. 2

TAM1897 Q1 40.5Predică ținută duminică seara, 14 martie 1897 Tipărită în Buletinul Conferinței Generale, primul trimestru al anului 1897, vol. 2, nr. 1, pp. 40-45.

TAM1897 Q1 40.6Așa cum am văzut în lecția anterioară, Israelul a căzut în apostazie și a cerut un rege pentru a fi ca toate neamurile. În studiul de față, vom vedea cât de mult au ajuns să semene cu neamurile. Dar Israel a căzut în apostazie față de Dumnezeu, pentru că nu L-a crezut pe Dumnezeu din toată inima. Cuvântul nu s-a îmbinat cu credința în cei care l-au auzit. Au devenit formaliști, iar apoi relele de care ar fi scăpat dacă ar fi fost credincioși lui Dumnezeu s-au abătut asupra lor, la fel ca asupra oricărui alt popor păgân; și apoi, așa cum ne spune Spiritul profeției, toate relele care au fost rezultatul propriei lor apostazii le-au pus pe seama guvernării lui Dumnezeu. Ei au considerat că guvernarea Lui era un eșec; nu era destul de bună pentru ei, nu le era suficientă în această lume, și trebuiau să aibă o guvernare proprie — una pe care să o poată controla și prin care să se poată guverna și proteja singuri.

TAM1897 Q1 40.7Atunci i-au spus lui Samuel: „pune un împărat peste noi … cum au toate neamurile”, „ca să fim și noi ca toate neamurile”; și deși Domnul, prin Samuel, s-a opus solemn acestui lucru, ei s-au opus la rândul lor acestei opoziții și au spus: „Nu! … ci să fie un împărat peste noi … ca toate neamurile.” Deoarece așa doreau ei, Domnul i-a lăsat să fie așa. Nu numai că hotărâseră și stabiliseră că vor avea un rege, dar hotărâseră deja pe cine vor avea ca rege. Era Saul, fiul lui Chis; și Domnul le-a îngăduit să-l aibă și pe el, pentru că țineau neapărat să-și facă voia.

TAM1897 Q1 40.8Dar toate relele pe care Domnul le-a spus că vor veni din cauza alegerii unui rege și a unui regat s-au abătut asupra lor. Au început să culeagă o parte din ele încă din zilele lui Saul. Au fost ajutați în mod considerabil să fie salvați de relele lor prin influența și domnia lui David. Deși L-au respins pe Dumnezeu, El nu i-a părăsit, ci a rămas în continuare alături de ei pentru a-i călăuzi pe toți cei care doreau să fie călăuziți și pentru a-i salva, dacă era posibil, de calamitățile care urmau să vină cu siguranță, pe care El știa că vor veni și de care nu puteau scăpa, ca națiune. Dar El urma să-i salveze pe toți cei care voiau să scape de ele ca indivizi. Ei porniseră pe o cale care îi ducea inevitabil și irevocabil mai departe, pas cu pas, până când, după cum vom vedea, a venit ruina.

TAM1897 Q1 40.9Odată cu Solomon au început, în cea mai evidentă măsură, necazurile care erau o consecință necesară a drumului pe care îl urmaseră împotriva protestului Domnului. Iar Egiptul a fost mereu implicat. Egiptul intervine întotdeauna. Solomon și-a luat o soție din Egipt, împotriva cuvântului Domnului. A trimis în Egipt după cai, împotriva cuvântului Domnului. Gloria pe care Domnul i-a dat-o a pervertit-o în slujba Egiptului și a idolatriei egiptene, precum și a idolatriei tuturor națiunilor din jur. Povara care a căzut asupra poporului pentru a întreține cele șapte sute de soții și cele trei sute de concubine ale lui Solomon, provenite din toate națiunile păgâne, în cultul lor idolatru, era una care nu ar fi trebuit să fie suportată, una pe care poporul nu ar fi putut-o suporta pe termen lung; și, pentru binele ambelor popoare, Domnul a hotărât să separe cele zece triburi de cele două.

TAM1897 Q1 40.10Nu putem ști care era acel bine pe care Domnul îl avea în vedere pentru cele zece triburi sau pentru cele două, deoarece acesta nu s-a împlinit niciodată. Ieroboam a fost desemnat ca fiind cel care urma să domnească mai întâi peste cele zece triburi. Dar Ieroboam, uitând exemplul splendid al lui David, acela de a aștepta momentul potrivit al Domnului și de a-L lăsa pe El să-l aducă pe tronul celor zece triburi în felul Său — chiar în timp ce Solomon încă trăia, și-a ridicat mâna împotriva regelui, în sensul că a făcut pasul care viza să preia tronul celor zece triburi și să le conducă, pentru a se proclama rege împotriva lui Solomon. Aceasta a fost trădare și rebeliune. Solomon a vrut să-l pedepsească pentru aceasta, iar el a fugit în Egipt și a rămas acolo până la moartea lui Solomon.

TAM1897 Q1 40.11Dacă înainte nu era egiptean în suflet, a devenit așa după ce a ajuns acolo. Când a murit Solomon, Ieroboam s-a întors din Egipt. A venit timpul ca cele zece triburi să se separe de cele două, iar Roboam a urmat calea care le-a separat. Când poporul a venit și i-a cerut să ușureze povara pe care tatăl său o pusese asupra lor, aceasta a fost o cerere rezonabilă și potrivită. Bătrânii care fuseseră sfătuitori ai lui Solomon l-au sfătuit să facă acest lucru. Dar Roboam nu s-a mulțumit să urmeze sfatul acestora, pentru că nu voia să fie slujitorul poporului, așa cum îl sfătuiau ei; voia să fie stăpânul poporului și, prin urmare, s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră alături de el. Mama sa era o amonită, una dintre cele mai josnice dintre soțiile idolatre pe care le avusese Solomon; iar tinerii care crescuseră alături de el erau fiii altor femei idolatre pe care Solomon le avusese ca soții. Acești tineri crescuseră în mijlocul tuturor urâciunilor păgânismului pe care Solomon le practicase împreună cu soțiile sale. Roboam le împărtășea sentimentele și se lăsa influențat de felul lor de a fi și, desigur, a respins sfatul Domnului și sfatul bărbaților care aveau înaintea lor frica de Domnul.

TAM1897 Q1 41.1Roboam le-a dat poporului răspunsul cu care suntem cu toții familiarizați: „Mi-ați cerut să vă ușurez povara, dar, în loc de aceasta, o voi îngreuna; acolo unde era cât degetul mic, o voi face să fie ca șoldurile voastre.” Ei au spus: „La corturile tale, Israele! Acum vezi-ți de casă, Davide!” Roboam, când a văzut ce s-a întâmplat, a fost cu adevărat surprins de asta; și totuși, acest lucru nu este atât de ciudat la el, pentru că, atunci când era atât de orb încât nu putea să vadă că ceea ce le-a spus era cel mai nechibzuit lucru pe care îl putea spune, nu este deloc ciudat că a fost surprins de ceea ce a urmat după ce a spus-o. El și-a trimis trezorierul la ei, ca să-i liniștească, să aplaneze situația și să-i aducă înapoi, dacă era posibil. Dar ei l-au ucis cu pietre pe trezorier pe loc, iar Roboam, văzând care a fost rezultatul, s-a speriat și s-a repezit la carul său și s-a grăbit înapoi la Ierusalim, a strâns o armată pentru a urca și a-i supune și a-i obliga să-l slujească. Dar profetul Domnului i-a spus că nu asta trebuia făcut, ci că ei trebuiau să rămână acasă, și așa au făcut.

TAM1897 Q1 41.2Atunci Ieroboam a preluat împărăția și a ridicat vițeii de aur pe care îi adusese din Egipt, astfel încât cele zece triburi au fost conduse imediat în Egipt, în idolatria egipteană și în sistemul egiptean de guvernare, odată ce s-au separat de cele două. Astfel, prin Ieroboam s-a declanșat valul, și s-a stabilit exemplul care a fost urmat de toți ceilalți regi ai celor zece triburi. Și de atunci încolo, se spune mereu: „Ieroboam, fiul lui Nebat, care a păcătuit și a făcut pe Israel să păcătuiască”. Iar apostazia a continuat, pas cu pas, în jos, până când întregul regat a pierit și nu s-a mai auzit niciodată de el, și nici nu se va mai auzi vreodată. Apostazia în linia regilor celor zece triburi a mers de la rău la mai rău și tot mai rău. Ieroboam a fost rău; cei care i-au succedat imediat au fost și ei răi. Apoi a venit Omri, care a fost mai rău decât ceilalți; apoi a venit Ahab, care a fost mai rău decât toți cei dinaintea lui. Astfel a continuat situația în regat, până când acesta a pierit în întregime și a dispărut.

TAM1897 Q1 41.3Dar Domnul a încercat tot timpul din răsputeri să-i determine să-L slujească. Le-a trimis profet după profet; i-a chemat iar și iar pe regi să se teamă de El, să-L slujească. Când ajungem la ultimele zile ale Israelului, îi avem în special pe Amos și Osea care profețesc. Amos, Osea și Mica au profețit pentru Israel și către Israel, în ultimele zile ale Israelului. Totuși, doar o mică parte din profeția lui Mica se referă direct la cele zece triburi. Aproape toată cartea lui Amos se referă la ele, la fel și cea mai mare parte a cărții lui Osea. Amos și Osea conțin în mare parte, aproape în întregime, profeții referitoare la Israel și la ultima chemare a Domnului adresată lui Israel de a se întoarce încă o dată la El și de a fi mântuit de la distrugerea totală.

TAM1897 Q1 41.4Toate aceste profeții, precum și istoria lui Israel, sunt cuprinse în Biblie ca avertisment pentru oamenii care trăiesc în zilele de pe urmă ale istoriei acestei lumi. Iar învățătura lui Dumnezeu este acolo pentru oamenii din zilele de pe urmă — să se întoarcă la Dumnezeu pentru a fi mântuiți de ruina efectivă. De aceea sunt cuprinse acolo aceste lucruri. Astfel încât Amos și Osea reprezintă astăzi un adevăr prezent la fel de relevant pentru tine și pentru mine, și pentru toată lumea, pe cât erau pentru oamenii din cele zece triburi în ziua în care au scris.

TAM1897 Q1 41.5Amos a profețit, iar preotul care se afla la Betel i-a spus: „Nu profeți aici; aceasta este casa regelui și curtea regelui; du-te în Iuda.” Și el s-a dus și i-a spus celui de-al doilea Ieroboam că Amos profețea rău împotriva țării, învăța rebeliune împotriva regelui și spunea că sabia Domnului va cădea peste tot și că țara nu va putea suporta toate cuvintele lui.

TAM1897 Q1 41.6Să ne îndreptăm acum spre pasajul respectiv și să citim Amos 7:10-15:—

TAM1897 Q1 41.7Atunci Amația, preotul din Betel, a trimes să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos uneltește împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; țara nu poate să sufere toate cuvintele lui! Căci iată ce zice Amos: „Ieroboam va fi ucis de sabie, și Israel va fi dus în robie departe de țara sa!”.” Și Amația a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în țara lui Iuda! Mănîncă-ți pînea acolo, și acolo proorocește. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaș sfînt al împăratului, și este un templu al împărăției!” Amos a răspuns lui Amația: Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, și strîngător de smochine de Egipt. Dar Domnul m'a luat dela oi, și Domnul mi-a zis: „Du-te și proorocește poporului Meu Israel!”

TAM1897 Q1 41.8Și el le-a profețit; dar nu uitați, acelea erau ultimele zile ale lui Israel. Dar când nu l-au lăsat pe Amos să profețească în țara aceea, l-au alungat și l-au persecutat, așa cum făcuseră cu mulți dintre profeți înainte, Domnul l-a ridicat pe Osea în țara lui Iuda; iar el, aflându-se în țara lui Iuda, unde acest preot idolatru îi spusese lui Amos să se ducă, a putut să profețească cu privire la Israel, iar ei nu l-au putut persecuta și nu au putut să-i facă ce voiau.

TAM1897 Q1 42.1Acum, doar o scurtă remarcă, trecând din nou în revistă întregul context: știți că, începând cu vremea lui Samuel, regii lui Israel au persecutat poporul lui Dumnezeu, au persecutat profeții, au ucis preoții, după cum le-a plăcut. Au făcut-o pentru că aveau atât puterea, cât și spiritul necesar pentru a face acest lucru. Dar dacă Israelul n-ar fi avut niciodată un rege, un regat sau o guvernare proprie, ar fi putut face asta? — Nu; ar fi fost imposibil. Știți că regii lui Israel erau mai răi decât regii păgâni față de oamenii lui Dumnezeu și profeții Domnului: astfel încât, acolo unde regii lui Israel și regii lui Iuda îi maltratau pe deplin pe profeții Domnului, regii păgâni îi respectau și îi favorizau.

TAM1897 Q1 42.2Osea, așa cum spuneam, a profețit și despre acest lucru. Acum voi citi câteva versete din Osea, ca să vedeți ce spune el în legătură cu aceasta. Uitați-vă mai întâi la capitolul al nouălea, doar un cuvânt sau două:—

TAM1897 Q1 42.3Nu vor rămînea în țara Domnului; ci Efraim se va întoarce în Egipt.

TAM1897 Q1 42.4Efraim era una dintre cele zece triburi; dar numele este folosit aici pentru toate triburile. Cele zece triburi au plecat în Asiria; au fost duse în captivitate de asirieni. Totuși, când au fost duse în captivitate de asirieni, ce vrea să spună Domnul când zice că se vor întoarce în Egipt? — Egiptul semnifică cea mai îndepărtată apostazie posibilă de la Dumnezeu. Întunericul care este cu totul întuneric egiptean este acolo unde oamenii domnesc în locul lui Dumnezeu, iar întreaga stăpânire — guvernul, oamenii și tot ce ține de aceasta — este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și împotriva poporului Său, așa cum a fost împotriva lui Israel când se aflau în țara Egiptului chiar înainte ca plăgile să se abată asupra Egiptului și Israelul să fie eliberat. Iar când Domnul spune aici că Efraim va merge în Egipt, deși Asiria — guvernul Asiriei — urma să-i ducă în captivitate, aceasta arată că ei erau hotărâți să intre într-o apostazie absolută și, prin urmare, nu puteau, pur și simplu pentru că nu voiau, să locuiască „în țara Domnului”.

TAM1897 Q1 42.5Vă amintiți că am citit ce i-a spus Domnul lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” Atunci acea țară este țara Domnului. Iar când El vorbește prin Osea că Israelul nu va locui în țara Domnului, nu se referă la acea mică fâșie de pământ din jurul Samariei; ci se referă la țara care i-a fost arătată lui Avraam și spre care Dumnezeu și-a chemat poporul când i-a scos din Egipt. Ei nu vor locui în țara Domnului; apoi urmează Egiptul, apostazia absolută. Veți vedea asta mai departe, pe măsură ce voi citi.

TAM1897 Q1 42.6Nu vor rămînea în țara Domnului; ci Efraim se va întoarce în Egipt, și vor mînca în Asiria mîncări necurate. Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură: căci nu-i vor fi plăcute. Pînea lor le va fi ca o pîne de jale; toți ceice vor mînca din ea, se vor face necurați; căci pînea lor va fi numai pentru ei, nu va intra în Casa Domnului! Ce veți face în zilele de praznic, la sărbătorilor Domnului? Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, și vor crește spinii în corturile lor.

TAM1897 Q1 42.7Capitolul al zecelea:—

TAM1897 Q1 42.8Israel este o viță goală, care își aduce rod pentru sine: după mulțimea roadelor sale a înmulțit altarele; după bunătatea țării sale și-au făcut chipuri frumoase. Inima lor este împărțită; acum vor fi găsiți vinovați: El le va dărâma altarele, le va nimici chipurile. Căci acum vor zice: Nu avem împărat. (traducere literală din KJV)

TAM1897 Q1 42.9În acel moment nu aveau împărat. Acesta fusese ucis, și era un interregn. Încă nu venise un alt împărat în locul lui. Dar observați ce spune El: „Căci acum vor zice: Nu avem împărat” (traducere literală din KJV). Domnul le-a spus, când l-au ales pe acel rege împotriva voinței Sale, că Îl respingeau pe El. „Nu! … ci să fie un împărat.” Au avut oare un rege? — Da; și a venit vremea când au fost nevoiți să spună: „Nu avem împărat” (traducere literală din KJV). Dar ce a spus Domnul tocmai în acel moment?

TAM1897 Q1 42.10Căci acum vor zice: Nu avem împărat, pentru că nu ne-am temut de Domnul; ce ne-ar putea face, așadar, un împărat? (traducere literală din KJV) Ei rostesc vorbe deșerte, jurăminte mincinoase, cînd încheie un legămînt: de aceea, pedeapsa va încolți ca o buruiană otrăvitoare din brazdele cîmpiei! Locuitorii Samariei, se vor uimi de vițeii din Bet-Aven; poporul va jăli pe idol, și preoții lui vor tremura pentru el, pentru slava lui, care va pieri din mijlocul lor.

TAM1897 Q1 42.11În capitolul al treisprezecelea găsiți ceea ce spune Domnul. Versetul al nouălea:—

TAM1897 Q1 42.12O, Israele, tu te-ai nimicit singur; dar în Mine este ajutorul tău. Eu voi fi împăratul tău. (traducere literală din KJV)

TAM1897 Q1 42.13Dar ei n-au vrut să fie așa. Așa că vedeți pe tot parcursul, Domnul a vrut să fie singurul lor împărat; a vrut ca ei să-L găsească pe El ca împărat al lor și să nu aibă pe nimeni altul. Apoi, așa cum spune în versetul următor: „Ți-am dat un împărat în mînia Mea, și ți-l iau în urgia Mea!” Așa că citesc întregul verset:—

TAM1897 Q1 42.14Eu voi fi împăratul tău: unde este vreun altul care să te poată mântui în toate cetățile tale? Și judecătorii tăi, despre care ai zis: Dă-mi un împărat și căpetenii? (traducere literală din KJV)

TAM1897 Q1 42.15El le amintește chiar de momentul în care au spus: „Dă-ne un împărat care să domnească peste noi”. El le spune acum: „Am protestat atunci că nu ar trebui să-l aveți și v-am spus că acest rău va veni; acum mărturisiți voi înșivă că nu aveți împărat, ci v-ați distrus singuri. Eu voi fi împăratul vostru; lăsați-Mă să fiu împăratul vostru”. Acum priviți capitolul al unsprezecelea, versetul întâi:—

TAM1897 Q1 42.16„Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, și am chemat pe fiul Meu din Egipt.”

TAM1897 Q1 43.1De ce spune El asta aici, în ultimele zile ale lui Israel, la o mie de ani după ce l-a scos din Egipt? Pentru ce?

TAM1897 Q1 43.2Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, și am chemat pe fiul Meu din Egipt. Dar cu cît proorocii îi chemau, cu atît ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, și tămîie chipurilor idolești. Și totuș Eu am învățat pe Efraim să meargă, și l-am ridicat în brațe; dar n'au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lîngă gură. M'am plecat spre ei și le-am dat de mîncare. Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentrucă n'au voit să se întoarcă la Mine. Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mînca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe cari le-au făcut. Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; și dacă sînt chemați înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

TAM1897 Q1 43.3Domnul jelește acum pentru Israel, tocmai când acesta se află în pragul ruinei. El face ultimul apel: ultima profeție vine acum; și odată cu aceasta, chiar în acest moment, Ezechia domnește în Iuda. Când a urcat pe tron, s-a apucat să reformeze împărăția și să o scoată din apostazia lui Ahaz. După ce a curățat templul și a pus totul în ordine, au sărbătorit Paștele timp de două săptămâni. Dar înainte de acel Paște, Ezechia a trimis mesageri în toate cele zece triburi, la ceea ce mai rămăsese din ele, pentru a-i chema la Paște la Ierusalim, ca să se închine Domnului, Dumnezeului oștirilor; însă se consemnează că ei i-au batjocorit pe mesageri și au râs de ei cu dispreț; totuși, „o mulțime” din Isahar, Zabulon, Neftali și din diferite părți ale provinciilor a venit la Ierusalim, a sărbătorit Paștele și s-a alăturat Domnului. Și când acești oameni s-au suit la Ierusalim și și-au luat locul printre poporul din Iuda, chiar în acel anotimp a venit împăratul asirian și a pus stăpânire pe întreaga țară a celor zece triburi. Și astfel, cei care au ascultat chemarea lui Ezechia de a se suia la Ierusalim pentru a se închina Domnului au fost salvați de la captivitatea în Asiria.

TAM1897 Q1 43.4Acum, chiar înainte ca Ezechia să-și prezinte pledoaria, Osea scrie aceste rânduri, iar Domnul se întristează din cauza a ceea ce poporul este hotărât să facă. Iată ce spune El:—

TAM1897 Q1 43.5Și totuș Eu am învățat pe Efraim să meargă, și l-am ridicat în brațe.

TAM1897 Q1 43.6Domnul era atât de dornic să-i facă să meargă pe calea cea dreaptă, încât i-a luat de brațe și i-a condus; dar ei și-au retras brațele, n-au vrut să fie conduși nici măcar așa. Și totuși, El nu poate renunța la ei. Iată:—

TAM1897 Q1 43.7Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se sbate inima în Mine, și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om. Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău, și nu voi veni să prăpădesc.

TAM1897 Q1 43.8Astfel, El Se abține de la judecățile care trebuie să se abată asupra lor. Pentru că este Dumnezeu, El nu va lăsa ca acestea să se abată încă; chiar și atunci când trebuie să se abată. Dar ei tot s-au răzvrătit; tot au mers pe calea lor. Iar rezultatul este consemnat în 2 Împărați 17:5-8:—

TAM1897 Q1 43.9Și împăratul Asiriei a străbătut toată țara, și s'a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria, și a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah și la Habor, lîngă rîul Gozan, și în cetățile Mezilor. Lucrul acesta s'a întîmplat pentrucă copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de supt mîna lui Faraon, împăratul Egiptului, și pentrucă s'au închinat la alți dumnezei. Au urmat obiceiurile neamurilor pe cari Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, și obiceiurile rînduite de împărații lui Israel.

TAM1897 Q1 43.10Apoi textul continuă până la versetul al treisprezecelea:—

TAM1897 Q1 43.11Domnul a înștiințat pe Israel și Iuda prin toți proorocii Lui, prin toți văzătorii, și le-a zis: „Întoarceți-vă dela căile voastre cele rele, și păziți poruncile și rînduielile Mele, urmînd în totul legea pe care am dat-o părinților voștri și pe care v'am trimes-o prin robii Mei proorocii.” Dar ei n'au ascultat, și-au înțăpenit grumazul, ca și părinții lor, cari nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. N'au vrut să știe de legile Lui, de legămîntul pe care-l făcuse cu părinții lor, și de înștiințările pe cari li le dăduse. S'au luat după lucruri de nimic, și ei înșiși n'au fost decît nimic, și după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.

TAM1897 Q1 43.12Astfel, cele zece triburi s-au pierdut. Osea, când a profețit despre acestea, a spus: „Iuda tot mai domnește cu Dumnezeu și este credincios cu sfinții” (traducere literală din KJV). Iuda a mai putut rezista o vreme. Ezechia era împărat; Manase l-a urmat pe Ezechia și a aruncat din nou împărăția în apostazie; fiul său i-a călcat pe urme; Iosia i-a succedat și a reformat regatul încă o dată; iar când Iosia a fost ucis, regatul s-a îndreptat direct spre ruină. Nu a mai fost nimeni după Iosia care să se teamă de Domnul. Chiar și în zilele lui Ezechia, ei apelau constant la Egipt și se agățau de Egipt, încercând să-l convingă pe Egipt să-i salveze, încercând să obțină ajutor din partea Egiptului, când dificultățile care se abătuseră asupra lor se datorau în întregime necredinței lor și îndepărtării de la Domnul.

TAM1897 Q1 43.13Acum priviți ultimele zile ale lui Iuda. Ahaz a trimis la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, și i-a cerut să vină și să-l salveze din mâna împăratului Damascului și a împăratului Samariei. Tiglat-Pileser a făcut așa; a cucerit Damascul, eliberându-l astfel pe Ahaz. Ahaz i-a plătit tribut și s-a dus la Damasc să-l întâmpine și să-i aducă omagiu ca supus. Cât timp a fost acolo, a găsit un altar idolatru, a pus să i se facă unul asemănător și l-a așezat la ușa templului Domnului. Astfel, el a condus națiunea spre apostazie, la fel ca și ceilalți din Israel.

TAM1897 Q1 43.14În Iuda, Ezechia i-a succedat lui Ahaz. Când Ezechia a devenit împărat, a dorit să se elibereze de stăpânirea asiriană și de tribut. În Iuda exista o facțiune care îl susținea pe Ezechia, hotărâtă să se elibereze de Asiria. Această facțiune credea că singura cale de a face acest lucru era să obțină ajutorul Egiptului. Isaia profețea pe atunci și le-a spus să se bazeze pe Domnul pentru eliberarea atât de Egipt, cât și de Asiria. Le-a spus că erau asupriți tocmai din cauza păcatelor lor împotriva Domnului. Le-a spus că încercarea lor de a obține ajutor din partea Egiptului nu va da roade; pentru că încercarea lor de a obține ajutor din partea Egiptului le va aduce și mai multă asuprire, deoarece Egiptul nu va face decât să-i asuprească în loc să-i ajute; că Egiptul nu putea să-i elibereze.

TAM1897 Q1 44.1Acum priviți capitolul al optulea din Isaia. Care este pasajul din Scriptură din cartea lui Isaia pe care îl folosim atât de des, referitor la venirea Domnului și la așteptarea venirii Domnului? Unde îl găsim? Vă amintiți că capitolul al optulea din Isaia este cel care vorbește despre cei care îi întreabă pe cei ce cheamă duhurile, care șoptesc și bolborosesc — referindu-se la spiritism? Acolo se spune: „Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei. Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea.” Atunci, este acesta un capitol despre venirea Domnului? — Da. Este acesta un capitol care se referă la venirea Domnului? — Da.

TAM1897 Q1 44.2Acum vedeți ce se află în acel capitol. Vedeți ce se află la începutul acestui capitol, începând cu versetul al cincilea.

TAM1897 Q1 44.3Domnul mi-a vorbit iarăș, și mi-a zis: „Pentrucă poporul acesta a disprețuit apele din Siloe cari curg lin, și s'a bucurat de Rețin și de fiul lui Remalia [adică Asiria și Damasc], iată, Domnul va trimete împotriva lor apele puternice și mari ale Rîului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui, și se va vărsa peste malurile lui; va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, și va ajunge pînă la gît. Iar aripele întinse ale oastei lui vor umplea întinderea țării tale, Emanuele!”

TAM1897 Q1 44.4Acest lucru s-a împlinit literalmente în ceea ce-i privește. Împăratul Asiriei a venit și a inundat întreaga țară. Dar de ce este scris acest lucru într-un context și într-un loc în care se așteaptă venirea Domnului, și referitor la un popor care trebuie să aștepte venirea Domnului? Acest lucru este scris în acel loc și ne-a fost transmis nouă pentru a arăta tuturor oamenilor din zilele noastre că dificultăți, greutăți și nedumeriri vor veni asupra întregii țări și asupra tuturor națiunilor, care se vor revărsa, vor trece mai departe și vor ajunge până la gât și vor umple întinderea țării, iar oamenii nu vor ști cum să scape de ele. De aceea, acest pasaj ne-a fost transmis nouă, celor care Îl așteptăm pe Domnul. Să citim mai departe și să vedem.

TAM1897 Q1 44.5Asociați-vă, popoare, și veți fi zdrobite; și luați aminte, voi toți cei din țările îndepărtate: încingeți-vă, și veți fi zdrobiți; încingeți-vă, și veți fi zdrobiți. (traducere literală din KJV) Faceți la planuri, cît voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărîri cît voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel). Așa mi-a vorbit Domnul, cînd m'a apucat mîna Lui, și m'a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire; și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați!

TAM1897 Q1 44.6Există oare astfel de vremuri acum, tocmai când se așteaptă venirea Domnului? Se unesc oare pentru că frica și nedumerirea sunt asupra lor? Pentru că necazuri vin asupra țării? Vedem oare ceva de acest fel undeva? A văzut vreunul dintre voi asta? — O, da, ați văzut! A mai văzut-o cineva în afară de adventiștii de ziua a șaptea? — Într-adevăr, dacă ar putea exista vreo diferență, aproape toată lumea o vede mai clar decât adventiștii. Dar se vede; asta este destul de clar. Și ei se adună împreună, se leagă în grupuri și mănunchiuri și se încing. Pentru ce se încing? Ce urmează să vină? — Vor fi zdrobiți în bucăți. Atunci pentru ce se încing? — Pentru a fi zdrobiți în bucăți. Totuși, ei nu gândesc așa; ci cred că se încing împotriva relelor care vin. Iar încercările pe care le fac pentru a se izbăvi de rele nu fac decât să adâncească situația și să-i aducă cu atât mai aproape de distrugere și de zdrobire în bucăți.

TAM1897 Q1 44.7Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați. Și atunci El va fi un locaș sfînt, dar și o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărîma, vor da în laț și vor fi prinși. „Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei.” Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea. Iată, eu și copiii pe cari mi i-a dat Domnul, sîntem niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului.

TAM1897 Q1 44.8Este clar că acest lucru se referă la venirea Domnului. Este un îndemn adresat poporului care urmează să-L întâmpine pe Domnul. Dar de ce se menționează necazurile din perioada în care Asiria o asuprea pe Iuda? Pentru că acest lucru arată pur și simplu, în mod cât se poate de clar, ce fel de necazuri vor cuprinde întreaga țară și vor tulbura tot poporul în timpul venirii Domnului. Iar încercările pe care Iuda le-a făcut pentru a scăpa de acele rele și a se elibera de ele sunt exact aceleași încercări pe care le vor face cei care se declară poporul lui Dumnezeu, pentru a se elibera de relele care vor veni.

TAM1897 Q1 44.9Dumnezeu cheamă tot timpul: „Nu vă încredeți în Asiria; nu vă încredeți în Egipt; ci încredeți-vă numai în Domnul. Întoarceți-vă spatele Asiriei: asta este bine. Dar nu mergeți în Egipt pentru a scăpa de Asiria. Căutați-L pe Domnul. Nu mergeți în Egipt; mergeți la Domnul. Și când Îl veți găsi pe Domnul din toată inima voastră, veți fi eliberați de tot acest necaz și opresiune din partea Asiriei.” Doar câteva cuvinte despre aceasta. Capitolul al treizecilea din Isaia ne dezvăluie secretul acestui lucru.

TAM1897 Q1 45.1Vai, -zice Domnul-de copiii răzvrătiți, cari iau hotărîri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, și îngrămădesc astfel păcat peste păcat! Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, și să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor! Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine, și adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară. Versetele 1-3.

TAM1897 Q1 45.2Trimișii săi au coborât acolo ca să facă propuneri Egiptului. Și când Iuda a trimis soli în Egipt, Egiptul s-a rușinat de acești trimiși.

TAM1897 Q1 45.3Căci voivozii lui au și ajuns la Țoan, și trimeșii lui au și atins Hanesul. Dar toți vor rămînea de rușine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor. Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr'un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vine leoaica și leul, năpîrca și șarpele sburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nici o ispravă.” Versetele 4-7.

TAM1897 Q1 45.4Acum, ca să vedeți că acest lucru nu ne este străin, deschid aici și citesc dintr-o mărturie, datată 5 iulie 1896, după cum urmează:—

TAM1897 Q1 45.5Avertizările date în Cuvântul lui Dumnezeu nu le-au fost adresate doar copiilor lui Israel, ci tuturor locuitorilor pământului. El spune: „Vai de copiii răzvrătiți, ... care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și îngrămădesc astfel păcat peste păcat! Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea faraonului, și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor!” Dacă Domnul i-a mustrat pe cei din poporul Său din vechime, pentru că au neglijat să caute sfatul Său când s-au aflat în dificultate, nu va fi El la fel de nemulțumit astăzi, dacă, în loc de a depinde de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, ca să le lumineze calea când trec prin încercări și necaz, ei se vor îndepărta de El, așteptând ajutorul unor făpturi omenești, care sunt la fel de supuse greșelii și la fel de ineficiente ca ei? Unde este puterea noastră? Se găsește ea la oameni care sunt la fel de neajutorați și de dependenți ca noi și care au nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu în același fel ca noi? Domnul Hristos spune: „Fără Mine nu puteți face nimic”. El a pus la dispoziția noastră Duhul Său Sfânt, ca un ajutor prezent în orice vreme de nevoie.

TAM1897 Q1 45.6Dar știți că, în confuziile de anul trecut, despre care se spera că vor fi rezolvate prin campania politică, chiar și adventiștii de ziua a șaptea au fost atât de abătuți de la loialitatea lor față de Dumnezeu, încât au luat parte la campanie, încercând să manipuleze treburile politice, să controleze alegerile și să modeleze lucrurile. Pentru ce? — O, pentru a ajuta țara să iasă din dificultățile despre care erau atât de siguri că vor veni asupra țării. Desigur, dificultățile se abat asupra țării. Dar oare adventiștii de ziua a șaptea se vor organiza în grupuri pentru o astfel de lucrare? Să fie eliberați de Asiria; să fie eliberați atât de Asiria, cât și de Egipt, și aduși la Dumnezeu. Aceasta este singura mântuire. Aceasta este singura eliberare, fie atunci, fie acum, fie pentru totdeauna.