Spiritul Profeției. – Nr. 2 · Solia Îngerului al Treilea

TAM1897 D 21.2Predică ținută miercuri dimineața, 10 februarie 1897 Tipărită în „General Conference Daily Bulletin”, 15 februarie 1897, vol. 1, nr. 2, pp. 21-22.

TAM1897 D 21.3Ceea ce urmează este doar un rezumat al remarcilor pastorului Jones. Având în vedere că mulți au sosit după întâlnirea anterioară, a fost necesar să se aloce un timp considerabil pentru a recapitula punctele subliniate în ziua precedentă. În plus, vorbitorul a spus că problema noastră, ca popor, nu este că nu credem în mod nominal că Mărturiile sunt de la Dumnezeu; ci ceea ce trebuie să știm este cum să credem în ele. Dacă singura modalitate pe care o avem de a ne exprima credința în Mărturii este aceea de a le spune oamenilor că credem în ele, credința noastră nu înseamnă nimic. Astfel, le oferim oamenilor prilejul să se îndoiască de sinceritatea credinței noastre. Dacă credem cu adevărat în Mărturii, nu va fi nevoie să le spunem asta oamenilor. Viețile noastre vor fi o mărturie a credinței care este în noi.

TAM1897 D 21.4Există o îndepărtare de Dumnezeu, iar templul are nevoie de curățire, la fel cum s-a întâmplat în vremurile de demult la Ierusalim. Am ajuns în această stare prin ignorarea Mărturiilor Duhului lui Dumnezeu. Dar mulți dintre cei care le-au ignorat credeau în ele și, la momentul respectiv, țineau acele Mărturii în mâinile lor, fără să-și dea seama că le ignorau. În consecință, ceea ce vrem să știm este cum să privim Mărturiile Duhului.

TAM1897 D 21.5Și nu trebuie să ne gândim nici măcar o clipă, atunci când se dă o mărturie și un om este numit pe nume, că Dumnezeu îl atacă pentru a-l distruge. Scopul Domnului este să-l despartă de greșelile care îi fac rău și împiedică lucrarea lui Dumnezeu. Este vorba de a-l salva pe om și de a distruge greșeala. Dumnezeu nu va distruge sau condamna un om decât dacă acesta este legat indisolubil de păcat. Când acest om se întoarce de la calea sa greșită, recunoaște mărturia și se îndreaptă în fața lui Dumnezeu, el nu mai se află în situația în care l-a găsit mărturia. Această mărturie poate fi atunci folosită ca avertisment pentru alții, dar nu trebuie niciodată folosită pentru a-l condamna pe omul care și-a recunoscut greșeala.

TAM1897 D 21.6Calea lui Dumnezeu constă în a-l face pe om ceva ce nu este; în a-i da omului ceva ce nu are. Nu putem aplica Mărturiile altora. Nu, nici măcar nouă înșine, din exterior. Trebuie să ne deschidem inima către Dumnezeu, pentru a primi mărturia, astfel încât Domnul să poată să înrădăcineze principiul divin, dându-ne ceea ce nu avem, făcându-ne ceva ce nu suntem și, astfel, El Însuși, prin Duhul Său Sfânt, să facă cu adevărat aplicarea mărturiei. Atunci va apărea în viețile noastre, se va manifesta în faptele noastre, ceea ce Dumnezeu a înrădăcinat în noi. Aceasta înseamnă a accepta Mărturiile. Orice altceva în afară de aceasta nu înseamnă a le accepta.

TAM1897 D 21.7Puterea pe care Dumnezeu o sădește, primită în inimă, îl va face pe om să reziste ispitei și în mijlocul slăbiciunii sale. Ea îi va da ceea ce nu posedă și îl va face ceea ce nu este prin natură.

TAM1897 D 21.8Când un om eșuează într-o poziție în care a fost pus, suntem înclinați să credem că Dumnezeu a făcut o greșeală permițându-i să fie pus acolo; dar nu este așa. Dumnezeu nu a greșit când l-a pus pe Saul să fie rege al Israelului; dar Saul a greșit pentru că nu a devenit ceea ce Dumnezeu voia ca el să fie. El a greșit urmându-și propriile căi și planuri, în loc să asculte de glasul lui Dumnezeu. La fel, Dumnezeu nu a greșit când l-a făcut pe Ieroboam rege peste Israel. Deși scopul lui Dumnezeu de a separa cele zece triburi de Iuda nu s-a împlinit din cauza îndărătniciei poporului, totuși Dumnezeu avea un plan, dar Ieroboam nu a permis ca acesta să fie dus la îndeplinire. Dumnezeu ne poate chema pe mine sau pe tine într-o funcție, iar dacă avem vreun punct slab care ne va împiedica să fim de folos, și Dumnezeu ne trimite un mesaj, acel mesaj are scopul de a ne face ceea ce El dorește să fim, pentru ca, prin harul Său, să putem sta acolo unde El dorește să stăm.

TAM1897 D 22.1„Zi de zi, oamenii arată dacă Împărăția lui Dumnezeu se află în ei. Dacă Hristos domnește în inimile lor, ei capătă tărie de principiu, putere și capacitatea de a sta ca santinele credincioase, adevărați reformatori; căci nu poate exista nicio reformă fără o cooperare deplină cu Isus Hristos. Prin harul lui Hristos, oamenii trebuie să-și folosească facultățile date de Dumnezeu pentru a se reforma pe ei înșiși [nu pentru a-i reforma pe alții, ci pentru a se reforma pe ei înșiși]; prin această acțiune de renunțare la sine, pe care Domnul cerurilor o privește cu aprobare, ei obțin victorii asupra propriilor tendințe ereditare și dobândite. Atunci, asemenea lui Daniel, ei lasă urme în inimile altora care nu vor fi șterse niciodată. Influența va ajunge în toate colțurile lumii.”

TAM1897 D 22.2Lucrarea de reformă începe cu noi înșine. Pot lăsa urme în inimile altora numai atunci când m-am reformat pe mine însumi. Dumnezeu ajunge la alții ajungând la noi și ajunge la alții prin noi. Deschideți la 2 Corinteni 1:3, 4:—

TAM1897 D 22.3Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înșine sîntem mîngîiați de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!

TAM1897 D 22.4Dumnezeu ne mângâie pentru ca noi să-i mângâiem pe alții; Dumnezeu ne ajută pentru ca noi să-i ajutăm pe alții. Suntem aduși într-o situație în care avem nevoie de mângâierea lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem mângâia pe alții. El îi are în vedere pe alții atunci când ne mângâie. „Așa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea și mîntuirea voastră.” Dacă sunt în necaz, este pentru mângâierea și mântuirea altui om. Poate că nu-l voi întâlni ani de zile pe omul pe care trebuie să-l mângâi; dar, la un moment dat, îl voi întâlni, iar experiența pe care am trăit-o mă pregătește să stau lângă el, sau să-l iau de mână, și să-i fiu de ajutor și de mângâiere. El primește de la mine ceea ce eu am primit de la Dumnezeu, și o primește pentru ca, la rândul său, să o transmită altora, iar aceștia altora; și astfel influența harului lui Dumnezeu care ne-a fost dăruită se extinde peste tot pământul, chiar dacă nu ne mișcăm din statul în care trăim. Fraților, aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea să facă cu noi, iar atunci influența noastră va ajunge în toate colțurile lumii.

TAM1897 D 22.5Acum, să trecem la întrebarea: Cum trebuie să primim Mărturiile? Să citim cum au fost ele de fapt respinse atunci când se credea că erau acceptate. Atunci vom ști cum să evităm acea greșeală și vom ști cum să le acceptăm. Aici citesc despre cineva al cărui „exemplu a contribuit mult la zdruncinarea încrederii în Mărturii”. Cum a făcut el aceasta? — „El însuși a umblat în mod direct contrar luminii pe care Dumnezeu a dat-o.” Dar el nu bănuia că umbla în mod direct contrar lor. Credea că face ceea ce trebuie față de ele. Cum, atunci, a ratat el atât de mult ținta? Iată răspunsul: „Mustrările și avertismentele de la Domnul au fost eludate, interpretate și anulate prin uneltirile oamenilor.” (traducere literală din originalul englez)

TAM1897 D 22.6Cum au fost ele „ocolite”? Iată răspunsul: „De ce ați inventat scuze fără temei?” „O, cât de rușinați ar trebui să fie cei care s-au îndepărtat de sfatul lui Dumnezeu și au încercat să ascundă impresia pe care Dumnezeu ar fi vrut să o lase.”

TAM1897 D 22.7Cum au fost ele „interpretate”? Iată răspunsul: Ei „le-au dat propria lor interpretare, spunând că ele nu au vrut să spună așa ceva”.

TAM1897 D 22.8Și așa au fost ocolite, interpretate și anulate Mărturiile de către cei care credeau că le cred și că le acceptă. Acum, le-ați ocolit voi cu scuze fără temei? Le-ați interpretat și le-ați anulat dându-le propria voastră interpretare, spunând că nu însemnau așa și așa? — Desigur că da; știți că ați făcut-o. Atunci să încetăm cu asta chiar în acest moment.

TAM1897 D 22.9Cum, atunci, trebuie primite? Cum vom ști ce înseamnă? Iată răspunsul: „Înseamnă exact așa cum sunt formulate.” Ce înseamnă? — „Exact așa cum sunt formulate.” Puteți spune ce spun? — Da, destul de ușor. Atunci luați-le exact așa cum spun ele. Deschideți larg inima către Dumnezeu, ca prin Duhul Său cel bun să poată să înrădăcineze acolo principiul care se află exact în ceea ce spun ele; atunci acel principiu va apărea, va străluci în viața voastră; atunci ați acceptat Mărturiile. Atunci veți ști că credeți în Mărturii. Atunci nu va mai exista niciun pericol de a greși în privința aceasta. Alții vor ști acest lucru, pentru că veți lăsa urme în inimile lor care nu vor fi niciodată șterse, iar ei Îl vor slăvi pe Dumnezeu în ziua cercetării.

TAM1897 D 22.10Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru. Fiecare act de iubire, fiecare cuvânt de bunătate, fiecare rugăciune în favoarea celor suferinzi și oprimați sunt raportate înaintea tronului cel veșnic și păstrate în raportul nepieritor al cerului. Cuvântul divin revarsă lumină în cea mai întunecată înțelegere și acea lumină îi face și pe cei mai cultivați să simtă ineficiența și păcătoșenia lor. — Mărturie nr. 31.