Misionari pentru Dumnezeu

TAM1897 Q1 14.2Predică ținută miercuri seara, 3 martie 1897 Publicată în Buletinul Conferinței Generale, primul trimestru al anului 1897, vol. 2, nr. 1, pp. 14-20.

TAM1897 Q1 14.3Lecția noastră de aseară s-a încheiat cu fondarea primului stat cunoscut în istorie; într-adevăr, originea statului. Scriptura spune despre împărăția lui Nimrod:—

TAM1897 Q1 14.4El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear. Din țara aceea a ieșit Asur și a zidit Ninive. (traducere literală din KJV)

TAM1897 Q1 14.5Traducerea noastră spune: „A ieșit Asur și a zidit Ninive.” Dar ideea adevărată este, așa cum o precizează nota marginală: „El [Asur] a plecat în Asiria și a zidit Ninive”, precum și celelalte orașe menționate acolo. Așadar, începutul împărăției sale a fost în Șinear, iar extinderea acesteia s-a făcut spre Asiria.

TAM1897 Q1 14.6Nimrod nu a fost doar un vânător puternic de fiare, ci și un persecutor al oamenilor. Iar puterea pe care o dobândise, pe care o stăpânea prin întemeierea și extinderea împărăției sale, a folosit-o pentru a-i obliga pe oameni să-i recunoască puterea și pe zeul pe care îl slujea. Astfel încât, de la primul stat care a existat vreodată în lume până la ultimul care va exista vreodată în lume, fiecare dintre ele și-a folosit împotriva lui Dumnezeu puterea pe care o avea.

TAM1897 Q1 14.7Voi repeta: fiecare stat, de la primul care a existat vreodată, adică cel al lui Nimrod, până la ultimul care va exista vreodată, adică acesta, și-a folosit puterea împotriva lui Dumnezeu, împotriva adevărului Său, împotriva poporului Său; pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu. De la început până la sfârșit, aceasta este istoria fiecăruia dintre ele. Când lumea se va sfârși, aceasta va fi istoria împărățiilor și a statelor lumii.

TAM1897 Q1 14.8Iată o afirmație din articolul de pe prima pagină a revistei „Review”, din 14 aprilie 1896: Marele înșelător „a ademenit poporul să se închine idolilor și astfel a dobândit supremația asupra împărățiilor pământești. El considera că a fi zeul acestei lumi era al doilea lucru ca importanță după cucerirea tronului lui Dumnezeu din ceruri”. În istoria menționată în lecția anterioară, puteți observa modul în care s-a desfășurat planul astfel revelat prin spiritul profeției. Mai întâi, oamenii au căzut în idolatrie, apoi au trecut la monarhie. Iar primul care a făcut acest lucru a întemeiat un stat și a devenit el însuși un persecutor al oamenilor prin puterea pe care o dobândise astfel. Aceasta este istoria. Veți vedea cum s-a repetat acest scenariu în alte națiuni pe măsură ce vom avansa.

TAM1897 Q1 14.9Nu a trecut mult timp de la Nimrod până când, în toată acea țară, Dumnezeu a fost uitat de toți, cu excepția lui Avraam. Numai Avraam L-a căutat și L-a găsit pe Dumnezeu; și odată cu Avraam, Dumnezeu a pornit din nou neamul omenesc pe calea Domnului. Acum observați ce i-a spus lui Avraam. Având în vedere ceea ce am studiat, având în vedere ceea ce am văzut în lecția anterioară și ceea ce v-am atras atenția chiar acum, luați în considerare ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam când a început cu el o nouă națiune; adică, o națiune a lui Dumnezeu. Geneza 12:1 ne spune ce i-a spus Domnul la început. „Domnul i-a zis lui Avram: Ieși din” — ce? — „țara ta.” Ce anume mai întâi?

TAM1897 Q1 14.10(Adunarea) Țara ta.

TAM1897 Q1 14.11„din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” Dumnezeu i-a spus lui Avram că trebuie să părăsească trei lucruri. În primul rând, trebuie să părăsească ce? — Țara sa. Apoi? — Neamul său. Apoi? — Casa tatălui său. Cei din casa tatălui său erau idolatri. Țara sa îi forța pe oameni să practice idolatria; era împotriva lui Dumnezeu. Țara sa, neamul său și casa tatălui său erau idolatri, iar el trebuia să le părăsească pe toate. Domnul i-a arătat țara; dar i-a dat-o oare în stăpânire? — „nici măcar o palmă de loc.” Când Dumnezeu l-a chemat din țara aceea, l-a dus oare într-o altă țară? — Nu; dar „i-a făgăduit că i-o va da … lui, și seminței lui după el”. Atunci, când Dumnezeu l-a chemat din țara lui și nu l-a dus în alta, unde l-a lăsat aceasta?

TAM1897 Q1 14.12(Adunarea) Un pelerin și un străin.

TAM1897 Q1 14.13Asta l-a lăsat pe reprezentantul lui Dumnezeu în această lume absolut fără o țară în această lume?

TAM1897 Q1 14.14Totuși, era el absolut fără o țară? — O, el căuta „o țară mai bună, adică una cerească”.

TAM1897 Q1 14.15Să deschidem la capitolul al unsprezecelea din Epistola către Evrei și să privim acolo. Începând cu versetul al optulea:—

TAM1897 Q1 14.16Prin credință Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat, și a plecat fără să știe unde se duce.

TAM1897 Q1 15.1Dar de unde a plecat? — Din țara sa, fără să știe unde se ducea. „Prin credință a venit și s'a așezat el în țara făgăduinței, ca într'o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, cari erau împreună moștenitori cu el ai aceleiaș făgăduințe.” Știți că nu i-a dat nicio moștenire, nu, nici măcar cât să-și pună piciorul pe ea; și totuși a promis să i-o dea lui și seminței lui după el. L-a scos din propria lui țară; și din nicio altă țară de pe pământ nu i-a dat nici măcar cât să-și pună piciorul. Astfel, a rămas absolut fără o țară pe pământ. De aceasta suntem siguri; dar amintiți-vă ce spunea Dumnezeu. Cine era Avraam în acel moment? — Era „prietenul lui Dumnezeu”, „tatăl tuturor celor ce cred în Dumnezeu”. Este el tatăl vostru? Aveți o țară în această lume?

TAM1897 Q1 15.2Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. Prin credință și Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise. De aceea, dintr'un singur om, și încă un om aproape mort, s'a născut o sămînță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite.

TAM1897 Q1 15.3Ce i-a promis Dumnezeu când l-a scos din țara sa? I-a promis o țară? — Da. Dar el nu a primit o țară în această lume; „ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini și călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată deslușit că sînt în căutarea unei patrii.” Poate un om să caute o țară când are una? — Nu; căci un om nu poate avea două țări, așa cum nu poate sluji la doi stăpâni.

TAM1897 Q1 15.4Ei bine, spune cineva, Avraam ieșise din țara sa. Da, dar avea ocazia să se întoarcă dacă ar fi vrut. Dacă ar fi considerat-o încă țara sa, astfel încât să-i stea la inimă, și ar fi început să-i fie dor de casă când a ajuns la opt sute sau o mie de mile distanță, iar în țară era foamete și nu era o excursie atât de plăcută pe cât credea că ar putea fi, ar fi putut spune: „Mi-ar plăcea să-i mai văd o dată pe cei de acolo, dragele câmpii de altădată și copacii cunoscuți. Dacă aș putea face asta, atunci aș fi dispus să mă întorc și să rămân o vreme în acest câmp de lucru.” Dacă ar fi gândit astfel, ar fi avut ocazia să se întoarcă; căci este scris: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.”

TAM1897 Q1 15.5„ar fi avut în vedere”; ce înseamnă a avea în vedere? — Dacă ar fi avut mintea plină de țara din care au ieșit, ar fi putut avea ocazia să se întoarcă. Și ar fi avut-o, de asemenea; căci atunci și-ar fi creat-o singuri.

TAM1897 Q1 15.6Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea [de aceea, din acest motiv] lui Dumnezeu nu-i este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

TAM1897 Q1 15.7Ați ieșit din țara voastră? Citiți Romani 4:1-12:—

TAM1897 Q1 15.8Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s'a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, și David numește fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, și ale căror păcate sînt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credință, cînd era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta; și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.

TAM1897 Q1 15.9Acum, acea credință a părintelui nostru Avraam, pe care o avea încă pe când era netăiat împrejur, era acea credință pe care o avea când Dumnezeu l-a chemat din țara lui, din neamul lui, din casa tatălui său, și a rămas suspendat în mâinile lui Dumnezeu, fără o țară în lume. Și el este tatăl tuturor celor care cred, chiar dacă nu sunt tăiați împrejur; și al tuturor celorlalți, de asemenea, cu condiția ca noi toți să urmăm pașii acelei credințe pe care el o avea când era netăiat împrejur. „dacă sînteți ai lui Hristos, sînteți «sămînța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.”

TAM1897 Q1 15.10„sămînța ta va fi străină într'o țară, care nu va fi a ei.” Sunteți sămânța lui? Sunteți sămânța lui Avraam pentru că credeți în Isus Hristos? Sunteți străini în țara în care vă aflați? — Dacă sunteți sămânța lui, atunci da. De ce? — Pentru că nu este țara voastră. Nu mai este țara voastră.

TAM1897 Q1 15.11Acum, aceasta nu este o teorie. Aici se ajunge la religia practică, de zi cu zi. Fratele Dan Jones, ieri, vă amintiți, vorbea despre misionarii care merg în Mexic și dorea misionari care să meargă acolo și să-și ia inimile cu ei. Pe cei care și-ar lăsa inimile în Statele Unite, sau în orice alt stat ar fi, atunci când se duc acolo să facă lucrarea misionară, el nu-i dorește; căci atunci nu pot face lucrarea misionară.

TAM1897 Q1 15.12Domnul a vrut ca Avraam să fie un misionar pentru toți oamenii pe care urma să-i întâlnească pe pământ; și chiar a fost. Dar Dumnezeu știa, și oricine altcineva care vede lucrurile așa cum le vede Domnul știe, că niciun om nu poate fi misionar în această lume dacă are o țară în această lume. Voi și cu mine nu putem fi misionari în nicio altă țară dacă America este țara noastră. Nu putem fi misionari în America, atâta timp cât America este țara noastră. Nu poți fi misionar nici măcar acasă, dacă nu ai ieșit mai întâi din țara ta. Așa stau lucrurile. Așa este în natura lucrurilor.

TAM1897 Q1 16.1Întrebare. — Cum demonstrați asta?

TAM1897 Q1 16.2Noi nu o putem demonstra. Nu îmi propun s-o demonstrez. Domnul a lămurit acest lucru, iar voi și cu mine trebuie să îl înțelegem și să credem în el.

TAM1897 Q1 16.3Pentru ce suntem noi misionari în lume? Să ne gândim la asta. De ce suntem trimiși să fim misionari? Misionari ai cui? Care este lucrarea noastră misionară? Care este scopul ei? Suntem misionari pentru America sau suntem misionari pentru Dumnezeu? Este America țara lui Dumnezeu, independentă de toate celelalte de pe pământ? Nu este destul de bună ca să fie țara lui Dumnezeu; și nu este destul de bună pentru poporul lui Dumnezeu, oricât de bună ar fi.

TAM1897 Q1 16.4Noi trebuie să fim misionari pentru Dumnezeu, să chemăm oamenii la Dumnezeu; să-i chemăm de unde se află ei la Dumnezeu, de la păcat la neprihănire, din întuneric la lumină, din țara în care se află, în țara mai bună pe care Dumnezeu a pregătit-o.

TAM1897 Q1 16.5Acum, dacă Germania este țara mea — și dacă inima mea este acolo, atunci este țara mea —, cum aș putea să chem oamenii într-o țară în care nu-mi este locul, care nu este a mea? Dacă America este țara mea, cum aș putea să desfășor o activitate misionară în numele unei alte țări? — Este imposibil. Când Dumnezeu a vrut ca Avraam să fie un misionar pentru El, un misionar în numele unei țări către care Dumnezeu cheamă pe toți oamenii, l-a așezat acolo unde putea fi cu adevărat un misionar pentru toți oamenii. Dumnezeu l-a chemat să fie misionar și, prin aceasta, a dat un exemplu tuturor celor care vor veni după el, arătând ce înseamnă să începi să faci muncă misionară. Primul lucru este să ieși din țara ta. Așadar, dacă vrei să fii misionar în Nebraska, ieși din țara ta. Dacă vrei să fii misionar în Mexic, ieși mai întâi din țara ta. Căci dacă vrei să fii misionar pe pământ, Domnul îți spune: „Ieși din țara ta”; și apoi continuă, spunând: „din țara ta și din casa tatălui tău”. Toate aceste lucruri împiedică lucrarea misionară, până când te-ai îndepărtat de ele și ai ieșit din ele. Dar când ai ieșit din țara ta, de la rudele tale și din casa tatălui tău, atunci, oriunde te-ai afla pe pământ, ești un misionar. Nu e nevoie să devii misionar; ești deja misionar. „oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Și „Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.” „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.”

TAM1897 Q1 16.6Am spus adineauri, și repet, că acesta este creștinismul practic de zi cu zi, așa cum a fost întotdeauna trăit de cei care cred în Dumnezeu.

TAM1897 Q1 16.7(Voce) Cum poate un om să rămână în Nebraska și totuși să iasă din țara sa?

TAM1897 Q1 16.8Prin nașterea din nou. Dacă s-a născut în Nebraska, trebuie să se nască din nou. Dacă s-a născut în America, să se nască din nou, și va fi ieșit din țara sa. Dacă s-a născut în Germania, să se nască din nou, și va fi ieșit din țara sa.

TAM1897 Q1 16.9Acum, fraților, este foarte mult adevăr în aceasta. Nu există nimic în această lume care să fi împiedicat atât de mult lucrarea noastră misionară precum această plecare repetată într-un câmp de lucru străin și pregătirea de a ne întoarce aproape imediat. Fiecare om dintre misionarii adventiști de ziua a șaptea care a fost într-o țară străină știe că acesta este un fapt. Și nu trebuie să iasă din Statele Unite ca să-și dea seama de asta. S-a sugerat chiar că ar fi recomandabil să se pună la dispoziție o a doua navă care să-i aducă acasă pe misionarii pe care îi duce „Pitcairn”; pe măsură ce „Pitcairn” îi duce acolo, să-i urmeze o altă navă la scurt timp, când le va fi dor de casă, și să-i aducă acasă! Acum, acest lucru trebuie să înceteze, altfel nu vom fi niciodată misionari pe acest pământ; Domnul nu dorește așa ceva.

TAM1897 Q1 16.10Dacă inima ta este în această țară; sau dacă inima ta este aici, alături de rudele tale; dacă inima ta este aici, în casa tatălui tău, — atunci, pentru binele sufletului tău și pentru cauza lui Dumnezeu, nu pleca de aici până nu-ți detașezi inima de toate acestea. Căci acolo unde este inima ta, acolo va fi și comoara ta, și vei dori să te întorci cât mai repede posibil.

TAM1897 Q1 16.11Dacă te duci într-o altă țară, în timp ce inima ta nu este acolo, nu poți face nimic bun cât timp te afli acolo; vei fi o povară pentru tine însuți și pentru toți cei din jurul tău. Nu trebuie să crezi că nu va fi așa; pentru că va fi.

TAM1897 Q1 16.12Ceea ce trebuie să facem este să știm unde este casa noastră — casa noastră de drept — și că nu se află nicăieri pe acest pământ; că este în ceruri și că vom merge acolo în curând. Și atunci, oriunde ești chemat pe acest pământ, ține minte că te îndrepți spre casă. Atunci, fie că este vorba de Insulele din Marea Sudului, fie că este vorba de Mexic, te vei simți acasă; și știi asta, și ești acolo ca să rămâi acasă și să lucrezi pentru Dumnezeu acolo unde te afli, până când El te va chema într-un alt câmp de misiune; iar când vei ajunge acolo, te vei simți tot acasă. În acest fel, nu te vei afla niciodată într-un loc străin, iar oamenii nu-ți vor fi străini.

TAM1897 Q1 16.13Acum, această idee de a avea o țară în această lume funcționează exact în acest fel. În ceea ce privește țările, țara care este a ta este lucrul principal din mintea ta; și dacă mergi într-o altă țară, vei face în mod constant comparații între acea țară și propria ta țară. Lecțiile pe care le predai, predicile pe care le ții, chiar influența care te însoțește vor fi atât de impregnate de aceasta, fără ca tu să-ți dai seama, încât oamenii o vor recunoaște tot timpul. Astfel, există o barieră între tine și ei pe care nu o poți depăși niciodată până nu ieși din țara ta.

TAM1897 Q1 17.1Atâta timp cât acel lucru se află în tine, există o barieră între tine și ei. Munca ta nu poate fi eficientă până când acea barieră dintre tine și oameni nu este dărâmată, iar ei nu văd că ești separat de țara ta, de neamul tău și de casa tatălui tău. Dar când ai ieșit din țara ta, când te-ai născut din nou, locul tău de naștere este în acea țară cerească; acolo este casa ta; și aceea este singura țară pentru care ai inimă. Atunci nu va mai exista nicio barieră între tine și nimeni de pe acest pământ, și vei putea duce Evanghelia fiecărui om din această lume. Vei găsi un prieten în fiecare persoană pe care o vei întâlni pe pământ; ei nu-ți vor fi străini.

TAM1897 Q1 17.2De fapt, poți merge printre oamenii din alte țări și vei descoperi că sunt la fel de buni ca oamenii din această țară. În vara de acum doi ani, am fost în mai multe dintre aceste alte țări. Am fost în Danemarca, Norvegia, Suedia, Germania, Elveția, Boemia, Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia, Olanda, Anglia, Irlanda, Scoția — în total, șaisprezece țări diferite. Fiecare dintre aceste țări, fiecare la rândul ei, mi s-a părut la fel de bună ca și această țară.

TAM1897 Q1 17.3În multe privințe, sunt exact la fel. Apa de acolo este exact ca apa din această țară. Iarba crește acolo exact așa cum crește în această țară — vârful crește în sus. Copacii cresc acolo exact așa cum cresc în această țară și sunt exact ca copacii din această țară. Chiar și oamenii au forma și aspectul general exact așa cum sunt în această țară. Ei bine, dacă dealurile, stâncile, apa, copacii, iarba și oamenii de acolo sunt exact așa cum sunt în această țară, nu sunt oare la fel de buni ca aceștia? Nu văd nicio diferență.

TAM1897 Q1 17.4Pastorul Ballenger.—Ați fi la fel de liber să vorbiți despre aceste lucruri în toate acele țări așa cum sunteți aici?

TAM1897 Q1 17.5Desigur. Am predicat exact aceste lucruri în acele țări. Puteți predica Evanghelia oriunde. Fraților, am întâlnit oameni buni la fiecare pas și nimic altceva decât oameni buni. Nu am întâlnit altfel de oameni. Sincer, nu am găsit. Oameni care îmi erau complet străini — pe care nu i-am mai văzut niciodată, a căror limbă nu o înțelegeam și care nu o înțelegeau pe a mea — făceau tot ce le stătea în putință să mă ajute, să-mi arate drumul și să mă ajute în orice fel puteau. În locurile în care am fost, banii pe care îi aveam în buzunar erau de aceeași monedă cu a lor. Nu știam să-i citesc. Când mergeam să plătesc biletul de tramvai, să cumpăr un bilet de tren sau orice altceva de acest fel, tot ce puteam face era să le dau suficienți bani cât să fiu sigur că acoperă suma, și să-i las să ia cât trebuia să plătesc; iar ei luau exact atât, nu mai mult, și îmi dădeau restul corect.

TAM1897 Q1 17.6Vă spun, fraților, oamenii sunt la fel peste tot. Singura diferență este că, în unele locuri, sunt puțin mai buni decât în altele. Aceasta este singura diferență pe care o constat. Iar Evanghelia — Evanghelia este aceeași, știm, pretutindeni în lume. Nu există nicio îndoială în privința asta. Și întrucât Evanghelia este aceeași pretutindeni, ea este destinată întregii omeniri. Iar întrucât întreaga omenire este la fel de asemănătoare și la fel de identică precum este Evanghelia, atunci când duceți Evanghelia după voia Domnului și mergeți la oameni după voia Domnului, veți descoperi că funcționează exact așa tot timpul și pretutindeni.

TAM1897 Q1 17.7Când am fost în Danemarca, aceea mi s-a părut cu adevărat cea mai bună țară de pe pământ; și m-am bucurat de ea alături de oamenii din jurul meu! Când am fost în Norvegia, mi s-a părut cea mai bună țară din lume. Când am fost în Turcia, mi s-a părut cea mai bună țară de pe pământ; și dacă ar fi să caut un câmp de misiune, m-aș duce direct în Turcia. Turcii sunt la fel ca ceilalți oameni — amabili și politicoși când te întâlnesc pe stradă și, prin țară, când te întâlnesc pe drum.

TAM1897 Q1 17.8Fratele Holser și cu mine a trebuit să așteptăm cât timp nava staționa la ancoră în Smirna, Asia, și am ieșit să vizităm ruinele din Efes. El s-a aventurat mai departe decât mine, dar am mers împreună vreo șase mile în afara orașului, singuri. Ne-am plimbat exact așa cum ieșiți voi pe câmpuri aici. Am întâlnit oameni pe șosea exact așa cum se întâmplă și aici. Nu m-am simțit în niciun fel de pericol și cred că nici el nu s-a simțit. Nu am găsit nimic de care să ne fie frică. Ne-am plimbat pe acolo exact așa cum am face-o aici. Eram la Nicomedia când armenii spuneau că abia dacă era sigur să ieși din casă și, mai ales, ca cineva să fie surprins plimbându-se pe dealuri; dar am ieșit din oraș și ne-am urcat pe dealuri, în timp ce așteptam trenul. Am întâlnit turci pe drum cu căruțele și boii lor; i-am găsit odihnindu-se lângă drum. Nu ne-a fost frică. Nu exista niciun pericol pentru noi. Era siguranță pretutindeni.

TAM1897 Q1 17.9Vă spun că, în fiecare dintre aceste țări, oamenii sunt oameni buni, deștepți, amabili și serviabili. Își vor lăsa treaba baltă ca să vă facă un serviciu, să vă arate drumul, să vă ajute să traversați o stradă, să meargă cu voi o stradă sau două ca să vă îndrume, chiar dacă nu v-au mai văzut niciodată și nu se așteaptă să vă mai vadă vreodată. Inima mi s-a umplut de sentimente de bunătate față de acești oameni buni din jur, și mi-aș dori ca ei să poată veni cu noi în acea țară mai bună, unde am putea fi împreună și amabili unii cu alții tot timpul. Așa cum am spus acum un moment și așa cum v-a spus ieri D. T. Jones, aceasta stă la baza muncii misionare. Asta este. Au fost unii trimiși în misiune, dispuși și bucuroși să plece într-o misiune străină. Asta era intenția lor inițială, asta își propuseseră; au ajuns acolo cu cheltuieli mari. După doar puțin timp, se primește o scrisoare în care se imploră să se poată întoarce. „O, lăsați-mă doar să vin acasă! Nu vă cer să-mi plătiți drumul de întoarcere; lăsați-mă doar să mă întorc.”

TAM1897 Q1 18.1(Voce) Consiliul pentru Misiuni Externe le oferă acestor oameni posibilitatea de a se întoarce?

TAM1897 Q1 18.2Desigur. Cum ar putea proceda altfel? Aceasta nu este o poveste fără temei. Este un fapt, fraților. Dar aceasta nu este muncă misionară. Desigur, Consiliul pentru Misiuni Externe nu ar dori ca astfel de persoane să rămână acolo. Cel mai bun lucru pe care îl puteau face era să-i lase să se întoarcă acasă; pentru că singurul loc unde puteau face ceva era acasă. Inima lor era acasă, în America.

TAM1897 Q1 18.3De fapt, unii se temeau atât de mult că vor muri dacă rămâneau acolo, încât s-au întors acasă și au murit. Acesta este un fapt. Nu folosesc această expresie, nici nu o formulez astfel pentru a vă manipula sentimentele sau ceva de genul acesta. Unii oameni au avut atât de mult dor de casă încât se temeau că nu vor putea trăi acolo; au venit acasă la propria cerere și, la scurt timp după aceea, au murit. Nu ar fi putut face mai puțin decât atât dacă ar fi rămas în străinătate.

TAM1897 Q1 18.4Știu, și știți și voi, că mulți au plecat în misiuni în străinătate mai degrabă cu ideea de a merge într-o excursie, decât de a se angaja într-o muncă misionară grea. Și când au descoperit, la sfârșitul călătoriei, că nu era o excursie, ci greutăți; că însemna lepădare de sine, boală și febră arzătoare, toate acestea au făcut ca tot farmecul excursiei să dispară în scurt timp. Nu asta aveau în minte când au pornit la drum.

TAM1897 Q1 18.5Știu, și știți și voi, că această idee a muncii misionare are, la început, o aură de glorie. Dar vrem să ne concentrăm pe fapte concrete, să ne îndepărtăm privirea de această aură și să ne amintim că, în spatele ei, se află o realitate dură. Există într-adevăr o oarecare aură atunci când urcăm în tren sau pe vapor, înconjurați de o mulțime numeroasă și cu mult fast, în momentul în care pornim în misiune, onorați în felul acesta; desigur, asta este în regulă, dar cei care pleacă trebuie să se asigure că mintea și inima lor sunt îndreptate spre ceva mai solid decât atât. Ei trebuie să țină cont de faptul că, deși frații sunt dispuși să-i însoțească până la tren sau la vapor și să verse lacrimi, dacă este nevoie, la despărțire, dincolo de toate acestea, fiecare dintre acești misionari nu trebuie să uite că pleacă să înfrunte greutăți, nedumeriri, pericole și boli.

TAM1897 Q1 18.6Și să-și amintească că nu numai că se va confrunta cu toate aceste lucruri, ci va și trece prin ele, fără să se teamă că va muri. Fiecare să fie perfect convins că este mort înainte de a porni la drum, și nu se va teme că va muri când va ajunge acolo. Dar dacă nu ați murit înainte de a porni, atunci nu porniți până nu sunteți morți; pentru că, altfel, nu veți face niciun bine nici vouă înșivă, nici cauzei. Veți fi doar o povară pentru cei care se află acolo – dacă, înainte să plecați, există acolo vreunul care este credincios.

TAM1897 Q1 18.7Acesta este adevărul, și voi îl știți. Atunci de ce ar trebui să permitem ca acest lucru să fie pierdut din vedere? Un astfel de lucru a fost necesar în lucrarea noastră în toți acești ani. S-ar fi economisit sume mari de bani dacă s-ar fi insistat asupra unui astfel de lucru înainte de a porni. S-ar fi evitat greșeli mari și o imensă suferință, dacă s-ar fi insistat asupra acestui lucru, și s-ar fi insistat înainte ca lucrătorii să plece.

TAM1897 Q1 18.8Așa cum am spus acum un moment, dacă sunteți cu adevărat morți înainte de a pleca și în timp ce vă aflați acolo, nu veți fi prea deranjați de perspectiva morții. Nu înseamnă că veți muri doar pentru că vă îmbolnăviți, vă îmbolnăviți grav — arzând de febră. Nu înseamnă că veți muri și că ar trebui să credeți că trebuie să vă faceți bagajele și să plecați acasă imediat ce ieșiți din acea stare sau vă însănătoșiți suficient cât să porniți la drum.

TAM1897 Q1 18.9Știu de niște misionari, poate știți și voi, unul în special, și soția lui, la care mă gândesc, care au plecat într-o misiune în străinătate. Amândoi erau tineri. Niciunul dintre ei, cred, nu avea peste douăzeci și doi de ani; soțul avea probabil cel mult douăzeci și trei. Au plecat în zona lor de misiune și s-au apucat de lucru. Cu timpul, s-au îmbolnăvit. Soția a fost prima care a fost lovită de febra locală și a fost teribil de bolnavă – atât de bolnavă cât se poate, presupun, și totuși a supraviețuit; dar niciunul dintre ei nu a avut dor de casă odată cu febra. Au rămas curajoși și au continuat; soțul a îngrijit-o pe soție pe durata bolii ei, iar tocmai când ea abia era în stare să se ridice și să se plimbe, el însuși a fost lovit de aceeași febră, la fel de grav ca și ea; iar ea, în acea stare de slăbiciune, l-a îngrijit la rândul ei. Dar au trecut prin toate acestea ca niște creștini curajoși, slavă Domnului. Se află încă în acel câmp de misiune; au succes în acel câmp în care se află și au avut succes încă din ziua în care au ajuns acolo. Acesta trebuie să fie idealul nostru.

TAM1897 Q1 18.10Acum, nu spun că niciunul dintre cei care au plecat nu ar fi trebuit să se întoarcă vreodată. Nu spun că niciunul dintre ei nu ar fi trebuit să se întoarcă imediat după ce au ajuns pe teren. Dar vreau să spun, fraților, că ar fi trebuit să știe înainte de a pleca dacă urmau să se întoarcă imediat sau nu.

TAM1897 Q1 18.11Faptul că Consiliul Misionar consideră că ați putea fi un bun misionar nu este o dovadă suficientă pentru a vă determina să plecați într-o misiune străină. Trebuie să știți voi înșivă că Dumnezeu vă cheamă să mergeți acolo; și că mergeți acolo pentru că Dumnezeu vă vrea acolo, în acel loc. Atunci, când veți pleca, veți pleca pentru că Dumnezeu vă cheamă și veți ști că El este cu voi pe parcursul călătoriei. Veți ști că El este cu voi când veți ajunge acolo; și nu vă veți lăsa intimidați de niciun fel de dificultăți, nici descurajați de greutăți, nici întorși din drum de boli, nici măcar de perspectiva morții.

TAM1897 Q1 19.1Dacă s-ar ajunge la situația concretă a morții fizice, nu-ți dai seama cât de mult ai dăuna cauzei dacă ai fugi pentru a scăpa de ea. Tu și cu mine, fiecare creștin, și mai ales fiecare creștin adventist de ziua a șaptea, pentru că aceasta este experiența creștină, trebuie să înțelegem acest principiu viu, și anume că lucrarea creștinului nu se încheie odată cu moartea fizică. Dacă este credincios lucrării sale cât trăiește și moare la datorie, lucrarea lui continuă după moartea sa.

TAM1897 Q1 19.2Acesta este un fapt. Dacă pleci răspunzând chemării lui Dumnezeu, dacă pleci cu Dumnezeu alături de tine și dacă mori înainte de a pleca, dacă ești genul de misionar pe care Dumnezeu îl cheamă — așa cum a fost Avraam —, tu însuți trebuie să știi, în fața lui Dumnezeu, sub conducerea lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu, că aceasta este voia Lui în ceea ce te privește.

TAM1897 Q1 19.3Faptul că ai astăzi convingerea că trebuie să pleci ca misionar nu este o dovadă că trebuie să pleci chiar de la această conferință spre acel câmp de misiune. Dacă convingerea ta este corectă și bună, ea va dăinui. Dacă nu este genul corect de convingere, nu ar trebui să dăinuie. Ar trebui să se estompeze cât mai curând posibil. Și dacă trebuie să o păstrezi o vreme, iar ea se estompează, este mai bine să se estompeze aici decât după ce ajungi pe teren.

TAM1897 Q1 19.4Dacă convingerea ta vine de la Domnul, este una bună și va dăinui. David a avut timp de douăzeci de ani convingerea că urma să fie rege al Israelului. Dar nu era deloc nerăbdător în privința momentului în care urma să devină rege al Israelului. Nu a grăbit lucrurile. Când toate lucrurile erau în mâinile lui, nu a mișcat niciun deget pentru a se așeza pe tron. Avea o convingere suficient de bună încât să o păstreze timp de douăzeci de ani; iar când Domnul l-a încercat și a putut să aibă încredere în el, El însuși l-a adus pe tron.

TAM1897 Q1 19.5Așadar, s-ar putea să aveți o convingere cu privire la un anumit câmp de misiune. Poate fi de la Dumnezeu. Acum, nu încercați să vă puneți în aplicare propria idee, indiferent dacă Consiliul Misionar crede în ea sau nu, sau dacă Conferința crede în ea sau nu. Așteptați-L pur și simplu pe Dumnezeu și lăsați-L pe El să le spună altora că așa stau lucrurile. Când Îl așteptăm astfel pe Dumnezeu și apoi pornim la drum, Domnul merge alături de noi, iar noi știm asta; și El este cu noi cât timp suntem acolo, iar noi știm asta. Acesta este locul nostru, și vom rămâne acolo până când Dumnezeu ne va chema să plecăm. Și dacă El ne-a folosit acolo cât a putut, în mod eficient, cât am fost în viață; și dacă El poate folosi influența voastră mai bine după ce veți fi murit; atunci ceea ce trebuie să faceți este să vă întindeți să muriți ca niște creștini fericiți; știind că Dumnezeu va continua lucrarea voastră după ce veți fi murit. Convingerea pe care Dumnezeu a pus-o în inimile oamenilor prin voi cât timp ați fost în viață și le-ați vorbit, va fi adâncită, întărită și înviorată de bunul vostru exemplu, după ce veți muri; și prin aceasta ei vor fi aduși la Isus Hristos.

TAM1897 Q1 19.6Ești dispus, așadar, ca Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia atât prin moartea ta, cât și prin viața ta? Ești dispus ca El să propovăduiască Evanghelia prin tine, mort, fizic mort și în mormânt, la fel de sigur cum ești dispus ca El să propovăduiască Evanghelia cu tine în viață și umblând pe pământ? Dacă nu ești, nu ești pregătit să pleci într-o misiune.

TAM1897 Q1 19.7Acum voi citi acest lucru din Scripturi. Deschideți la primul capitol din Epistola către Filipeni. Acolo se află exemplul acelui misionar pe care Dumnezeu l-a chemat, ca model pentru voi, ca exemplu pentru toți cei care vor crede ulterior în Isus Hristos, spre viața veșnică. Vă amintiți greutățile lui Pavel. Vă amintiți vicisitudinile lui, încercările lui, persecuțiile lui, biciuirile lui, pericolele lui pretutindeni; și știți că el nu s-a clintit niciodată, oriunde s-ar fi aflat.

TAM1897 Q1 19.8Vreau să știți, fraților, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească, și pretutindeni aiurea, toți știu că sînt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. Versetele 12, 13.

TAM1897 Q1 19.9Când a scris aceste rânduri, el nu știa în ce zi urma să fie pus în aplicare decretul împăratului și când urma să fie executat. Se aștepta la asta. Gândiți-vă acum la toate aceste lucruri prin care a trecut. Biciuirile, încercările, persecuțiile, pericolele, jafurile, a fost lapidat o dată și târât afară din cetate și lăsat ca și mort. Acum el spune: „Aș vrea să înțelegeți că aceste lucruri mi s-au întâmplat pentru înaintarea Evangheliei.” Ce făcea Dumnezeu prin fiecare dintre aceste încercări, suferințe și pericole?—El îl folosea pe acel om pentru a propovădui Evanghelia prin el, astfel încât, atunci când acei oameni l-au lapidat, l-au târât afară din cetate și l-au lăsat ca și mort, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu punea în inimile lor pecetea adevărului Său, că acel om era de la Dumnezeu, că mesajul pe care el li-l aducea era de la Dumnezeu; și dacă se răzvrăteau împotriva lui, pierzarea lor era pecetluită; iar dacă se supuneau lui, erau mântuiți.

TAM1897 Q1 19.10Iată ce vrea Dumnezeu să facă prin noi. Singurul motiv pentru care suntem în această lume este ca Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia prin noi. Nu atât noi o facem, cât Dumnezeu o face prin noi, fie prin cuvânt, fie prin influență; și Dumnezeu poate face la fel de bine prin influență cât și prin cuvânt. Dumnezeu va pune Evanghelia atât în influența noastră, cât și în cuvintele noastre. Noi propovăduim întotdeauna prin influența noastră la fel de bine ca și prin cuvintele noastre.

TAM1897 Q1 19.11Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari știu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura. Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mîntuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.

TAM1897 Q1 20.1Nu este oare scris, atunci, că Dumnezeu va folosi un om mort pentru a slăvi Evanghelia și slava lui Isus Hristos? Ești dispus ca El să facă aceasta prin tine, când o poate face mai bine cu tine mort decât dacă ai fi viu? Mort, într-adevăr, dar viu pentru El. Atunci nu vezi că, în acest sens bun, creștinul nu moare niciodată? „căci pentru El toți sînt vii.” „Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.” Ești? Dacă ești al Domnului cât timp trăiești, ești al Domnului și când ești mort. Și la fel de sigur cum Dumnezeu te folosește cât timp ești în viață, pentru a propovădui Evanghelia, te va folosi și când vei fi mort, pentru a propovădui Evanghelia. Iar lucrarea ta nu se va opri când vei muri. La fel de sigur cum lucrarea ta este lucrarea lui Hristos cât timp ești în viață, ea va continua și după ce vei muri. Influența ta se va face simțită, iar Dumnezeu va face lucruri prin tine după ce vei muri, lucruri pe care nu le poate face la fel de bine cât timp ești în viață.

TAM1897 Q1 20.2Să presupunem că Pavel ar muri. El se aștepta la asta. Priviți versetul al șaptesprezecelea din capitolul următor. Dar, apropo, având în vedere acest lucru, ce făcea el tot timpul? „Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.”

TAM1897 Q1 20.3„Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur cu voi toți.” La ce se referea el când a spus: „dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre”? Se aștepta în fiecare zi să fie adus ca jertfă a credinței lui Isus Hristos. Ce făcea el în legătură cu asta? — „eu mă bucur și mă bucur cu voi toți.” Ce trebuiau să facă ei? — „Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă împreună cu mine.”

TAM1897 Q1 20.4Se aștepta oare ca filipenii să se bucure împreună cu el atunci când i-a fost tăiat capul? — Da; așa spune el. Fraților, când vom înțelege cu adevărat că lucrarea creștinului nu se oprește odată cu moartea lui, nu vom mai recurge atât de des la aceste rezoluții și la trimiterea de mesaje de condoleanțe oamenilor doar pentru că cineva a murit. Să-I mulțumim Domnului că, deși el a murit, lucrarea lui continuă. Bucurați-vă de aceasta — nu pentru că a murit, ci pentru că lucrarea lui continuă; pentru că Dumnezeu îl folosește mai bine în felul acesta decât dacă ar fi fost în viață.

TAM1897 Q1 20.5De aceea, să-L lăsăm pe Dumnezeu să intre și să ocupe tot locul, astfel încât să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată puterea. Asta înseamnă să fii misionar.

TAM1897 Q1 20.6Și primul lucru dintre toate, pentru a fi acest fel de misionar, este: „Ieși din țara ta”.