Egiptul spiritual · Solia Îngerului al Treilea – 1897

TAM1897 Q1 26.25Predică ținută vineri seara, 5 martie 1897 Tipărită în „General Conference Bulletin”, primul trimestru al anului 1897, vol. 2, nr. 1, pp. 26-33.

TAM1897 Q1 26.26Mi-a scăpat să menționez în lecția anterioară că istoria pe care am schițat-o se regăsește în întregime în cartea „Imperii din Biblie”. De la pagina 77 până la pagina 150, veți găsi istoria Egiptului și subiectul pe care l-am abordat în schița pe care v-am prezentat-o aseară.

TAM1897 Q1 26.27Textul pentru această seară este Apocalipsa 11:8.

TAM1897 Q1 27.1Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor.

TAM1897 Q1 27.2Am citit acest verset cu un singur scop: ca voi să vedeți că există un „Egipt spiritual” și că Cuvântul lui Dumnezeu revelează ceea ce „în sens spiritual, se numește Egipt”.

TAM1897 Q1 27.3Egiptul spiritual este, într-adevăr, Egiptul literal, deoarece lucrurile spirituale sunt cele mai literale dintre toate lucrurile. Există, așa cum a existat întotdeauna, un Egipt fizic acolo, în nordul Africii, prin care curge râul Nil; dar acela nu este Egiptul literal; Egiptul literal este Egiptul spiritual.

TAM1897 Q1 27.4Revenind acum la lecțiile de aseară despre eliberarea lui Israel din Egipt, vom urmări din nou parcursul lor de la momentul în care a fost cântat cântecul lui Moise. Când au traversat Marea Roșie pe uscat, între zidurile de gheață, și au ajuns pe țărm triumfători după distrugerea egiptenilor – care, încercând să le urmeze drumul, s-au înecat –, au fost eliberați trupește, fizic, din Egiptul fizic; dar exista un Egipt mai profund decât acela, din care încă nu fuseseră eliberați.

TAM1897 Q1 27.5Știți că, pas cu pas, în experiența lor, inimile lor erau în Egipt; și când se întâmpla ceva care îi dezamăgea, exclamau: „Să ne întoarcem în Egipt!” Când au ajuns la granițele Canaanului, iar Domnul voia ca ei să intre, au exclamat: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!” Unde erau inimile lor atunci? — În Egipt. Primul lucru la care se gândeau era întotdeauna Egiptul.

TAM1897 Q1 27.6În timp ce stăteau la Muntele Sinai, după ce auziseră glasul Domnului, așteptând ca Moise să se întoarcă de pe vârful muntelui cu Legea lui Dumnezeu, și-au făcut un idol și i s-au închinat; și ce idol era acela? — Vițelul Egiptului. Apoi, după ce au ascultat glasul Domnului de pe vârful Sinaiului, proclamând cuvântul legii Sale, și au auzit sunetul trâmbiței din ce în ce mai puternic, și au văzut vârful muntelui cuprins în întregime de fum — după toate acestea, puteți vedea clar că Egiptul ocupa un loc atât de mare în inimile lor, încât s-au întors la idolatria Egiptului, în loc să aștepte până când Moise se va întoarce de pe vârful Sinaiului cu mesajul lui Dumnezeu. Și când au fost respinși de la granițele țării și au fost obligați să rătăcească prin pustie, puteți vedea că acest lucru s-a întâmplat tocmai din cauza robiei egiptene care îi ținea captivi și de care nu se eliberaseră. Observați că, atunci când Domnul îi hrănea zilnic cu pâine din cer — hrana îngerilor —, ei erau atât de departe de El și atât de cuprinși de Egipt, încât au spus: „O, de-am fi înapoi în Egipt, unde aveam praz, ceapă și usturoi!”

TAM1897 Q1 27.7Nu este nevoie să vă dau un alt exemplu; acesta este suficient pentru a vă atrage atenția asupra faptului că poporul lui Israel nu ieșise complet din Egipt atunci când stătea pe țărmul Mării Roșii și cânta cântecul lui Moise. Fizic, ieșiseră din Egipt, dar spiritual nu. Fuseseră eliberați de robia fizică egipteană, dar erau legați de robia spirituală egipteană; iar problema este că nu au ieșit niciodată cu adevărat din robia egipteană. Au murit în robia egipteană. Când Domnul a rostit Legea Sa de pe Muntele Sinai, Moise le-a spus că aceasta era menită să-i ferească de păcat. Acum citiți din nou Evrei 11:25: „ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” Dar am văzut în lecția noastră anterioară că plăcerile păcatului la care se făcea referire acolo nu erau altceva decât plăcerile Egiptului. Moise fiind moștenitorul tronului Egiptului, toată bogăția Egiptului, toată gloria Egiptului și toată puterea Egiptului erau gata să cadă în mâinile lui, întrucât nu trebuia decât să urce pe tron și să se bucure de ele. Acestea erau plăcerile Egiptului; dar relatarea spune că erau plăcerile păcatului. Atunci, ce este robia spirituală a Egiptului? Și ce este Egiptul spiritual? — Robia păcatului.

TAM1897 Q1 27.8Există o altă modalitate prin care putem ajunge la această concluzie, doar printr-o schiță. Dumnezeu l-a chemat pe Avram, după cum vă amintiți, din Caldeea într-o țară pe care urma să i-o arate. El nu-i dăduse încă țara aceea; era foamete în țara în care se afla, așa că a coborât în Egipt, iar acolo Sarai a luat o roabă egipteană pe nume Agar. Dumnezeu i-a promis lui Avram că sămânța lui va fi ca stelele cerului. Din cauza necredinței, promisiunea nu s-a împlinit atât de repede pe cât se așteptau, iar Sarai i-a spus lui Avram: „Domnul m-a împiedicat să nasc; promisiunea nu s-a împlinit; iată-mi roaba egipteancă; ia-o, și poate că Domnul ne va da urmași prin ea.” Așa s-a întâmplat; s-a născut Ismael; iar Domnul i-a spus lui Avram că Sarai va avea într-adevăr un copil, va naște un fiu, și îi vor pune numele Isaac. Iar Avram a răspuns la aceasta: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”

TAM1897 Q1 27.9Acea slujnică egipteană era o roabă; iar fiul ei era un fiu de roabă, un rob. Acum, când Avram a spus: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”, el se ruga ca Ismael să fie socotit de Dumnezeu drept sămânța promisă prin care izbăvirea și libertatea urmau să vină asupra fiilor oamenilor și asupra tuturor copiilor lui Dumnezeu. Dar putea oare libertatea să vină asupra vreunei persoane prin intermediul unui rob? Avram însuși era liber. El trebuia să fie răscumpărat de sămânța promisă. Dacă acum fiul său, fiind un fiu de roabă, ar fi fost acceptat ca sămânța promisă, Avram însuși ar fi fost adus în robie, în loc să fie eliberat din robie. Și toți cei care s-ar fi supus lui Ismael ar fi fost, de asemenea, aduși în robie. Dar ce fel de robie? — Robia păcatului. Dar mama lui era o roabă egipteană. Și, fiindcă Ismael era un fiu de roabă, era vorba de robia egipteană. Nu vedeți, așadar, că exista o robie egipteană — un Egipt spiritual — în familia lui Avram?

TAM1897 Q1 28.1Deschideți la Galateni și vom vedea clar că Domnul subliniază acest aspect. Vă amintiți pasajul din Galateni 4:22-24:—

TAM1897 Q1 28.2Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s'anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s'a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuiesc luate într'alt înțeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar.

TAM1897 Q1 28.3Vedeți, aceasta se referă direct la familia lui Avram și la Agar, egipteanca. Acel legământ, spune el, duce la robie, care este Agar. Agar, în familia lui Avram, reprezintă, în alegorie, legământul de la Sinai. Acel legământ ducea la robie. Agar era egipteancă. Atunci, ce fel de robie este reprezentată în legământul de la Sinai? — Robia egipteană. Dar era o robie spirituală. Prin urmare, exista atunci un Egipt spiritual. Citiți versetele 25 și 26:—

TAM1897 Q1 28.4căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră.

TAM1897 Q1 28.5Așadar, când Avram a spus: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”, el a cerut ca un rob să fie acceptat ca sămânța promisă. El a cerut ca Dumnezeu, întreaga omenire și întregul univers să intre în robia egipteană în Egiptul spiritual. Egiptul este simbolul întunericului și, de asemenea, simbolul păcatului, așa cum am văzut. Păcatul este, de asemenea, întunericul însuși. Așadar, întrucât Egiptul reprezintă păcatul și întunericul, este evident că păcatul și întunericul sunt Egiptul spiritual.

TAM1897 Q1 28.6Domnul nu ar fi putut niciodată să accepte un rob ca sămânță promisă. Așa că Domnul i-a răspuns lui Avraam cu aceste cuvinte:—

TAM1897 Q1 28.7„Cu adevărat, nevastă-ta Sara îți va naște un fiu; și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînța lui după el. Dar și cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească, și îl voi înmulți nespus de mult; doisprezece voievozi va naște, și voi face din el un neam mare. Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți-l va naște Sara la anul pe vremea aceasta.”

TAM1897 Q1 28.8Isaac era sămânța promisă. Și gândiți-vă doar! Isaac n-a fost niciodată în Egipt. Țineți minte asta. A fost o foamete în Egipt, și el a pornit să meargă acolo, dar Domnul i-a zis: „Nu te duce în Egipt.” Avraam a fost în Egipt; Sara a fost în Egipt; Israel a fost în Egipt, dar Isaac n-a fost niciodată în Egipt. El era copilul promisiunii, născut din Duhul, încă de la început. Citim din nou:—

TAM1897 Q1 28.9Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s'anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s'a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuiesc luate într'alt înțeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar, căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră. Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști de loc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat.” Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sînteți copii ai făgăduinței.

TAM1897 Q1 28.10Și cine suntem noi? — „dacă sînteți ai lui Hristos, sînteți «sămînța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” Isaac a fost copilul lui Avraam — copilul promisiunii. Și când devenim sămânța lui Avraam prin credința în Hristos, eliberați din robia păcatului — din Egiptul spiritual —, suntem așa cum a fost Isaac; iar el nu a fost niciodată în Egipt.

TAM1897 Q1 28.11Astfel, vedeți că robia egipteană și libertatea creștină se aflau în familia lui Avraam. Ismael s-a născut după trup și reprezenta robia egipteană. Isaac s-a născut după Duhul și reprezenta copiii lui Dumnezeu prin credința lui Isus.

TAM1897 Q1 28.12Iosif s-a născut și, în tinerețea sa, a plecat să-și vadă frații; ismaeliții au venit, l-au cumpărat pe Iosif, l-au dus în Egipt și l-au vândut acolo. Ulterior, casa lui Iacov a coborât în Egipt și, în cele din urmă, a fost eliberată din robia egipteană. Acest lucru este suficient pentru a vă permite să vedeți întregul lor parcurs, de la chemarea lui Avraam până în momentul în care au ajuns la granițele țării făgăduite. Vedeți că a existat un Egipt spiritual, pe lângă cel fizic; și că, atunci când poporul a fost eliberat fizic din Egipt, mai exista un Egipt mai profund din care trebuiau să fie eliberați dacă doreau să fie copiii lui Dumnezeu.

TAM1897 Q1 28.13Acum voi citi pasajul la care m-am referit aseară. Se găsește în „Marea Luptă”, vol. 4, pagina 457, din această ediție mare:—

TAM1897 Q1 28.14Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru experiența trecută a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe poporul Său în mișcarea adventă așa cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. În timpul marii dezamăgiri, credința lor a fost încercată așa cum a fost și a evreilor la Marea Roșie.

TAM1897 Q1 28.15Atunci, în marea dezamăgire a poporului adventist, unde se aflau ei în istoria lui Israel?

TAM1897 Q1 28.16(Voci) La Marea Roșie.

TAM1897 Q1 28.17Dumnezeu voia ca Israelul, în acel moment, așa cum am citit aseară, să treacă direct în țara pe care i-o promisese lui Avraam — în locuința Sa sfântă, locul pe care și-l pregătise ca să locuiască acolo; în moștenirea Sa; în sanctuarul pe care mâinile Sale îl întemeiaseră. Și era doar o călătorie de unsprezece zile din Egipt până în acea țară. Dar le-au trebuit patruzeci de ani. Și doar patru dintre cei care au pornit au ajuns vreodată acolo.

TAM1897 Q1 28.18(Voce) Patru sau doi?

TAM1897 Q1 29.1Patru. Nu știați că au fost patru? Au fost Caleb și Iosua, și cei doi preoți, fiii lui Aaron — Eleazar și Itamar. Desigur, se vorbește întotdeauna despre doi — Caleb și Iosua —, dar au intrat și cei doi preoți.

TAM1897 Q1 29.2(Voce) Poate că nu aveau încă douăzeci de ani.

TAM1897 Q1 29.3Da; aveau treizeci de ani; pentru că fuseseră unși pentru slujba preoției. Așadar, în momentul marii dezamăgiri, poporul adventist s-a aflat, ca să zicem așa, la Marea Roșie.

TAM1897 Q1 29.4Dacă ei și-ar fi pus încrederea în mâna călăuzitoare care fusese cu ei în experiența lor trecută, ar fi văzut salvarea lui Dumnezeu. Dacă toți aceia care au lucrat uniți în lucrarea din anul 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea și ar fi vestit-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere, împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină ar fi fost revărsat asupra lumii. Cu ani mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizați, încheierea lucrării ar fi fost terminată, iar Hristos ar fi venit pentru mântuirea poporului Său.

TAM1897 Q1 29.5Când?

TAM1897 Q1 29.6(Voci) Cu ani în urmă.

TAM1897 Q1 29.7Unde a fost, atunci, acel popor de la acea dezamăgire încoace?

TAM1897 Q1 29.8(Voci) În pustie.

TAM1897 Q1 29.9La fel cum a fost și Israelul în trecut. Dar de ce a fost ținut Israelul din vechime în pustie? — Din cauza necredinței. Ei nu au văzut ce le-a pregătit Domnul. Iar motivul pentru care nu au văzut a fost că nu au crezut în Dumnezeu. Dacă ar fi crezut în Dumnezeu, ar fi văzut ceea ce nu au văzut. Și aceasta este problema acestui popor de aici. Nu am crezut lucrurile care le-au fost spuse poporului Israel din vechime. Acestea ne sunt spuse nouă la fel cum le-au fost spuse și lor. Ni se predică exact aceeași Evanghelie care le-a fost predicată lor.

TAM1897 Q1 29.10Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. Căci și nouă ni s'a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n'a găsit credință la ceice l-au auzit. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna”.

TAM1897 Q1 29.11Așadar, ceea ce i-a împiedicat să intre în țară este exact ceea ce ne împiedică și pe noi să intrăm în țară. Și, așa cum am spus aseară, n-avem deloc ce căuta aici, de drept, pentru că nu ar trebui să fim în lume. Așa cum Israelul nu avea absolut niciun motiv să rămână în pustie timp de patruzeci de ani, tot așa nici noi nu mai avem niciun motiv să fim aici, în această pustie. Ascultați:—

TAM1897 Q1 29.12N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel să rătăcească patruzeci de ani în pustie; El dorea să-i ducă direct în țara Canaanului și să-i împământenească acolo, ca un popor sfânt și fericit. Dar „n-au putut intra din cauza necredinței”. (Evrei 3, 19.) Din cauza abaterii și a apostaziei, au pierit în pustie și alții au fost chemați să intre în țara făgăduită. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos să fie amânată atâta vreme, iar poporul Său să rămână atâția ani în această lume a păcatului și durerii. Dar necredința i-a despărțit de Dumnezeu. Pentru că au refuzat să facă lucrarea pe care El le-o dăduse, alții au fost chemați să vestească solia. Din milă față de lume, Hristos Își amână venirea, pentru ca păcătoșii să aibă ocazia să audă avertizarea și să găsească în El un scut înainte de a se revărsa mânia lui Dumnezeu.

TAM1897 Q1 29.13N-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos să fie amânată atâta vreme, iar poporul Său să rămână atâția ani în această lume a păcatului și durerii. Ah, noi suntem responsabili pentru asta. Nu-i așa? Unde se află responsabilitatea? Care este vina noastră? — Necredința. Dar ce se afla în inimile poporului Israel care a provocat necredința lor? — Egiptul, Egiptul, Egiptul. Ce a fost, atunci, în inimile acestor oameni care a provocat această necredință și această îndepărtare de Dumnezeu? — Egiptul, la fel de sigur cum a fost Egiptul de dincolo. Din punct de vedere spiritual, ceea ce reprezintă Egiptul — lumea, idolatria, întunericul, adică necredința. Cuvântul „necredință” exprimă totul. Știți că însuși cuvântul „Egipt” este un simbol al întunericului.

TAM1897 Q1 29.14Priviți din nou acest pasaj:

TAM1897 Q1 29.15Dacă toți aceia care au lucrat uniți în lucrarea din anul 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea și ar fi vestit-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere, împreună cu eforturile lor.

TAM1897 Q1 29.16Așa cum Domnul a lucrat cu putere prin eforturile lor la începutul lucrării, care este motivul lipsei? — Lipsa Duhului Sfânt. Singura lipsă este puterea Duhului Sfânt. Aceasta este cea care ne dă puterea și care săvârșește lucrările puternice. Este Duhul Sfânt; și dacă acesta ar fi fost primit, „un potop de lumină ar fi fost revărsat asupra lumii”.

TAM1897 Q1 29.17Iată ce se afirmă în Apocalipsa, capitolul al XVIII-lea: „am văzut pogorîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pămîntul s'a luminat de slava lui.” Exact același lucru este subliniat aici. Ce reține acel potop de lumină? Oare acel potop de lumină așteaptă să se reverse asupra lumii încă de atunci? — Da. Ce l-a reținut după 1844? — Necredința. Ce l-a ținut în frâu de atunci? — Necredința. Nu este oare timpul, atunci, să găsim eliberarea din robia egipteană? O, gândiți-vă la aceasta! Solia ar fi fost proclamată în puterea Duhului Sfânt; Domnul ar fi lucrat cu putere, împreună cu eforturile lor; un potop de lumină ar fi fost revărsat asupra lumii; cu ani mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizați, încheierea lucrării ar fi fost terminată, iar Hristos ar fi venit pentru mântuirea poporului Său! O, să nu mai amânăm, așadar! De ce să nu avem eliberarea din Egipt și din tot ceea ce implică acest cuvânt — Egiptul spiritual? Fie ca Duhul Sfânt să fie dăruit și să aducă acea putere măreață să lucreze pentru păcătoși; ca acel potop de lumină să lumineze lumea; ca lumea să fie avertizată; ca Hristos să vină; ca noi să fim răscumpărați din această lume a păcatului și a suferinței.

TAM1897 Q1 30.1Vedeți acum situația de până aici. Întunericul și robia egipteană au fost asupra noastră în toți acești ani, la fel de sigur cum au fost asupra lui Israel după ce au trecut Marea Roșie și cât timp au fost în pustie. Și Dumnezeu s-a oferit să hrănească și acest popor cu pâine din cer – pâine pe care El o poate aproba, pâine pe care El le-o poate da și care va crea o stare în care El îi va putea binecuvânta cu orice binecuvântare spirituală. Dar aici, chiar și acum, atât de mulți spun: „O, sufletul nostru urăște această pâine ușoară. Să ne întoarcem în Egipt, unde putem avea ceapă, praz și usturoi. Dacă asta înseamnă reformă a sănătății, nu vreau nimic din toate acestea.” Unde am fost până acum? Îi vom permite Domnului să ne hrănească? Vom accepta meniul oferit de Dumnezeu? Sau vom tânji după praz, ceapă și usturoi, și după oalele cu carne din Egipt? Aceasta este întrebarea.

TAM1897 Q1 30.2Ați fost de acord acum că aceasta este situația, că robia egipteană este cauza tuturor acestor lucruri și că necredința este cauza robiei egiptene. Ați fost de acord că nu mai avem nevoie acum, așa cum nici ceilalți nu au avut nevoie, să așteptăm mai mult pentru a fi eliberați din robia egipteană. Acum vom studia un moment cum va avea loc această eliberare; iar cheia ei se află în aceste cuvinte: „Aici … cari păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

TAM1897 Q1 30.3Să ne îndreptăm atenția spre poruncile lui Dumnezeu și să le privim pentru un moment, în capitolul al XX-lea din Exod. Dacă era nevoie de vreo dovadă suplimentară că ne aflăm încă sub influența robiei egiptene, cu siguranță acest lucru este dovada decisivă care confirmă totul. Până foarte recent, nici voi, nici eu nu am văzut vreodată o copie a celor zece porunci, publicată de Adventiștii de Ziua a Șaptea, care să conțină toate cele zece porunci. Eu nu am văzut niciodată una până foarte recent. Și totuși am vorbit despre păzirea poruncilor; am predicat altora despre porunci; am arătat cum Roma a schimbat poruncile, a omis-o pe a patra și a împărțit-o pe a zecea, în timp ce noi înșine, din exemplarele noastre publicate ale poruncilor sau din cele pe care le-am cumpărat și care fuseseră publicate de altcineva, am omis noi înșine o parte din porunci.

TAM1897 Q1 30.4Dumnezeu și-a rostit Legea din cer. A spus El mai mult decât ține de porunci? A vorbit prea mult? A spus mai mult decât era nevoie? — Nu; căci era perfectă și nu mai era nimic de adăugat când a încetat să vorbească. Ei bine, atunci, întrucât nu mai era nimic de adăugat când a încetat să vorbească, a început oare înainte de a fi nevoie? Întrucât nu mai era nimic de adăugat când a încetat să vorbească, există oare ceva înainte ca El să înceapă să ne vorbească direct, pentru binele nostru? Cu alte cuvinte, a spus El un cuvânt în plus sau un cuvânt în minus? — Nu! Nu! Nu!

TAM1897 Q1 30.5Să vedem, așadar, ce a spus El. Iată: „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și a zis: ... Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” De acolo începe El? Începe El să vorbească cu: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”? — Nu. Ați început voi de acolo? Știți că da. Ei bine, dacă Dumnezeu nu a început de acolo, iar voi și cu mine începem de acolo, nu omitem oare ceva din ceea ce a spus El, ceva care este esențial și pentru binele nostru? De unde a început El? Citiți. „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și a zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.»”

TAM1897 Q1 30.6Nu vedeți că am omis tocmai lucrul care arată eliberarea din robia egipteană? Și de ce l-am omis? O, pentru că am considerat că nu am fost eliberați din Egipt — și așa este. Am considerat că nu am fost niciodată scoși din țara Egiptului — și, prin necredința noastră, așa este. Ne-am gândit: „n'am fost niciodată robii nimănui.” Dar am fost. Am fost în robie față de noi înșine, față de puterea păcatului – față de Egiptul spiritual. Dar în această seară există eliberare din robia egipteană, iar Dumnezeu ne cheamă pe voi și pe mine la această eliberare din robia egipteană. Și El ne spune nouă în această seară, cu o voce tunătoare ca cea de pe Muntele Sinai, plină de mântuirea lui Isus Hristos: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.” Vrei să ieși? Vrei să recunoști că El te-a eliberat din țara Egiptului? Din casa robiei? Dacă nu, de ce nu?

TAM1897 Q1 30.7Dușmanii noștri ne aruncă în față: „O, poruncile acelea nu sunt pentru mine. Eu n-am fost niciodată scos din Egipt.” Dușmanii legii lui Dumnezeu, dușmanii mântuirii lui Dumnezeu, îți aruncă asta în față. Mi-au spus-o mie – nouă tuturor – că acea lege nu este obligatorie pentru nimeni în afară de evrei, pentru că nimeni nu a fost vreodată eliberat din robia egipteană în afară de evrei. Ei spun: „O, nu e nevoie să-mi predici asta, eu n-am fost niciodată scos din Egipt.” Este adevărat, desigur; dar asta nu le face nicio cinste. Tu și cu mine trebuie să ne ridicăm ca cei răscumpărați din robia egipteană și să răspundem la asta cu: „Slavă Domnului, am fost scos din Egipt”; și, bietul meu frate părăsit, dacă nu ești eliberat din Egipt, vei pieri în putreziciunea Egiptului.

TAM1897 Q1 30.8Desigur, nimeni nu poate păzi acea lege cât timp se află în Egipt. Ei nu au putut s-o facă. Dumnezeu i-a eliberat din Egipt pentru ca ei să poată păzi legea. A fi în Egipt înseamnă a fi în păcat, iar nimeni nu poate păzi legea lui Dumnezeu în păcat; căci păcatul însuși este încălcarea legii. Desigur, nu poți păzi poruncile cât timp te afli în Egipt. Tu nu poți; nici eu nu pot. Dar să ne elibereze Domnul, și atunci vom putea respecta poruncile, și nu înainte de atunci. Domnul știa asta foarte bine; de aceea, când a vrut ca Faraon să-i lase pe copiii lui Israel să plece, a spus: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.” Desigur că nu puteau să-L slujească pe Dumnezeu în Egipt. El voia ca ei să fie eliberați, nu doar trupește, ci și spiritual. Și apoi, când urma să le dea Legea Sa pentru a o păzi, primul lucru pe care le-l spune este: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei”, pentru ca ei să o poată păzi.

TAM1897 Q1 31.1Ce fel de lege este aceasta, oare? — O lege spirituală. „Știm … că Legea este duhovnicească.” Ce fel de Egipt este, atunci, în primul verset al Legii? — Este Egiptul spiritual. „Legea este duhovnicească.” Egiptul menționat în Lege este, așadar, Egiptul spiritual, iar pentru voi și pentru mine aceasta înseamnă eliberarea din Egiptul spiritual, adică eliberarea din robia păcatului.

TAM1897 Q1 31.2S. H. Lane. — Credeți că au ieșit spiritual din Egipt pentru o vreme?

TAM1897 Q1 31.3E greu de spus. Moise a fost întotdeauna afară din Egipt, desigur; Caleb a fost întotdeauna; Iosua a fost întotdeauna.

TAM1897 Q1 31.4E. J. Waggoner. — Cei șaptezeci de bătrâni L-au văzut pe Dumnezeu.

TAM1897 Q1 31.5Da; L-au văzut pe Dumnezeu. Este greu de spus, totuși, dacă poporul a ieșit din Egipt. Moise a fost mereu ieșit. Chiar și când se afla în Egiptul fizic, era spiritual în afara lui. Caleb și Iosua au fost mereu ieșiți spiritual din Egipt. În cântecul triumfător de la Marea Roșie, întreaga comunitate, cred eu, era ieșită spiritual din Egipt, dacă s-ar fi ținut cu tărie de aceasta. Așa cum a spus Domnul: „O, de-ar fi ascultat poporul Meu de glasul Meu și ar fi umblat după legile Mele, atunci i-aș fi supus repede pe dușmanii lor sub ei.” Dar când credința lor a fost pusă la încercare, chiar la primul pas pe care l-au făcut, când se aflau la Mara, unde era apă amară, și-au lepădat credința și și-au dorit să se întoarcă din nou în Egipt. Când ajungem la o experiență amară, o vom considera o dovadă că Domnul ne-a părăsit? — Nu; mulțumim Domnului că acea experiență amară este spre binele nostru, iar Dumnezeu este în stare să transforme amărăciunea în dulceață.

TAM1897 Q1 31.6(Voce) Iertați-mă, frate Jones, dar iată un verset — versetul al douăzeci și șaptelea din capitolul al unsprezecelea din Epistola către Evrei — care arată că Moise s-a îndepărtat de Egipt chiar acolo, în Egipt.

TAM1897 Q1 31.7Cu siguranță. Așa că, deși se afla fizic în Egipt, spiritual era deja în afara Egiptului.

TAM1897 Q1 31.8E. J. Waggoner. — Cei izbăviți de Domnul … vor merge spre Sion cu cîntece de biruință.

TAM1897 Q1 31.9Da: și dacă ar fi continuat să cânte cântecul lui Moise, și cu aceeași credință cu care l-au cântat atunci, ar fi continuat să cânte până în țară. Și asta este ceea ce Dumnezeu vrea să ținem minte. El vrea să ne îndreptăm inimile spre acea țară bună; și atunci, inimile noastre fiind acolo, dorința vieții noastre va fi acolo. Și atunci Dumnezeu ne va putea umple curând viețile cu bucuria acelei țări binecuvântate. Și aceasta înseamnă: Dumnezeu cu noi.

TAM1897 Q1 31.10Știți destul de bine că chiar și acum, în loc ca inima să fie îndreptată spre acea țară, ea se află aici, în această țară. Pentru unii dintre ai noștri, a cere cuiva să se despartă de această țară pare o trădare. A cere cuiva să se despartă de această țară, să treacă în acea țară și să lase deoparte funcțiile și politica acestei națiuni li se pare aproape o pretenție abuzivă. Oamenii aceștia se află în Egipt, dar Dumnezeu i-a chemat să iasă din Egipt, să-și îndrepte inimile spre țara mai bună, să-și pună acolo toată dragostea și să lucreze pentru acea țară cu toată energia ființei lor; astfel încât izvoarele de bucurie și glorie din acea țară să curgă în inimile lor; astfel încât toată lumea și tot universul să știe că Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul lor. Când se va întâmpla aceasta, nu va mai dura mult până când lucrarea va fi împlinită și Domnul va veni.

TAM1897 Q1 31.11Când copiii lui Israel se aflau la Marea Roșie, puterea lui Dumnezeu s-a manifestat acolo, uimind neamurile, în așa măsură încât, atunci când iscoadele au intrat în țară, Rahab a spus: „Frica și groaza față de voi s-au așternut peste toată țara, pentru că am auzit ce a făcut Dumnezeu pentru voi, iar inimile oamenilor s-au topit.” Asta este adevărat. O altă reflecție cu privire la Egiptul spiritual: este scris despre Isus: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” De ce este scris acest lucru despre Isus? De ce a mers Isus în Egipt? De ce a fost dus în Egipt? El ar fi putut scăpa de măcelul copiilor care au fost uciși în Betleem, îndepărtându-se doar puțin de acel loc, și nu ar fi trebuit să meargă atât de departe, până în Egipt. Nu toți copilașii din Palestina au fost uciși când a fost emis decretul lui Irod. A fost vorba doar de Betleem, împrejurimile sale și suburbiile sale. Betleem se afla la doar șase mile de Ierusalim, iar copiii din Ierusalim nu au fost uciși; așa că Domnul ar fi putut scăpa dacă ar fi fost dus la zece sau douăsprezece mile distanță.

TAM1897 Q1 31.12Atunci de ce a fost dus în Egipt? — O, pentru ca să se împlinească ceea ce a fost scris: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu.” El era noi înșine; tu și eu. El era noi înșine; și așa cum Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său în Egipt și l-a scos de acolo, tot așa Mântuitorul nostru a venit acolo unde suntem noi, a fost așa cum suntem noi și a fost chemat din Egipt, arătând astfel că oricine dorește să fie așa cum este El, trebuie, la rândul său, să iasă din Egipt. El era Fiul lui Dumnezeu și a fost chemat din Egipt, arătând astfel că toți cei care vor să fie fii ai lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, să iasă din Egipt; căci este scris despre toți, așa cum este scris despre El: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Ești tu un fiu al lui Dumnezeu? „Din Egipt am chemat pe fiul Meu.”

TAM1897 Q1 31.13Cu puțin timp în urmă am văzut că trebuie să fim scoși din Egipt pentru a păzi poruncile lui Dumnezeu. Acum vedem că, pentru a-L urma pe Isus, trebuie să fim chemați din Egipt. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu cere ca noi să fim scoși din Egipt; credința în Isus cere, de asemenea, ca noi să fim scoși din Egipt. Și ambele sunt exprimate în Apocalipsa 14:12: „Aici … cari păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

TAM1897 Q1 32.1Astfel, vedeți că de la început până la sfârșit există un Egipt spiritual; iar întregul plan al mântuirii este pur și simplu eliberarea din robia egipteană prin puterea lui Dumnezeu; înseamnă a fi chemați să ieșim din Egipt în libertatea glorioasă a fiilor lui Dumnezeu. Să ieșim oare din Egipt, ca să-L slujim cu adevărat pe Domnul? Să facem oare astfel încât să păzim cu adevărat poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus? Ce vom face? Să plecăm de la această Conferință tot în Egipt? Să rămânem la această Conferință și să rămânem în Egipt? O, nu vom fi oare eliberați cu totul din Egipt și din tot ceea ce implică acest cuvânt?

TAM1897 Q1 32.2Eliberarea este gratuită pentru noi, ni se dăruiește. O, atunci, fie ca fiecare inimă să se deschidă, fiecare suflet să se întoarcă spre Dumnezeu și să-L caute prin mărturisirea păcatelor, ca să fim eliberați din întuneric; și astfel, înainte ca Conferința să se încheie, să fim eliberați în lumina glorioasă și libertatea fiilor lui Dumnezeu; căci: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Asta este ceea ce așteaptă El. Oare Îl vom lăsa să aștepte? Și când va veni acel moment, acest cuvânt se va împlini; solia îngerului al treilea va fi proclamat în puterea Duhului Sfânt; Domnul va lucra cu putere alături de eforturile noastre; un potop de lumină se va revărsa asupra lumii; în curând, locuitorii lumii vor fi avertizați; lucrarea de încheiere va fi dusă la bun sfârșit; și Hristos va veni pentru răscumpărarea poporului Său. O, cred că suntem mai aproape de momentul în care Dumnezeu ne va izbăvi decât ne-am fi putut imagina vreodată. Izbăvirea lui Dumnezeu este atât de aproape de noi! Vom intra oare în țara promisă? Israel a eșuat pentru că nu a crezut. Ei nu au văzut lucruri minunate în promisiunile Lui. Acele promisiuni sunt acum pentru noi. Ele trebuie să fie la fel de reale pentru voi și pentru mine cum au fost pentru El când le-a dat lui Israel, pentru care ele nu erau reale.

TAM1897 Q1 32.3Știți că este scris:—

TAM1897 Q1 32.4Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, și ai numărului numelui ei. Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu.

TAM1897 Q1 32.5Ah, dar cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, era cântecul eliberării din robia egipteană; iar cei care obțin victoria asupra fiarei, asupra numelui ei, asupra chipului ei și asupra numărului numelui ei — de ce anume sunt ei eliberați? — Sunt eliberați din robia egipteană, la fel de sigur cum a fost eliberat Moise. Și ei cântă cântecul lui Moise, pentru că și ei sunt eliberați din robia egipteană. Biblia este plină de astfel de exemple. Din punct de vedere spiritual, am fost în Egipt, și, o, fie ca Dumnezeu să ne elibereze din el. Atunci vom cânta acest cântec Domnului:—

TAM1897 Q1 32.6Voi cânta Domnului, căci a biruit cu slavă: a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui. Domnul este tăria mea și cântarea mea, și El a devenit mântuirea mea: El este Dumnezeul meu, și Îi voi pregăti o locuință. (traducere literală din KJV)

TAM1897 Q1 32.7O veți face? O veți face? Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.

TAM1897 Q1 32.8Deaceea: „Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

TAM1897 Q1 32.9Dar: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

TAM1897 Q1 32.10[El este] Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul. El a aruncat în mare carăle lui Faraon și oastea lui; Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în marea Roșie. I-au acoperit valurile, Și s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. Prin mărimea măreției Tale, Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; Îți deslănțuiești mînia, Și ea-i mistuie ca pe o trestie. La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Și s'au închegat valurile în mijlocul mării. Vrăjmașul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărți prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mîna mea!” Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Și marea i-a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie, Bogat în fapte de laudă, Și făcător de minuni? Tu Ți-ai întins mîna dreaptă: Și i-a înghițit pămîntul. Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Și ai izbăvit pe poporul acesta.

TAM1897 Q1 32.11Așa este scris: „Tu ai călăuzit, Și ai izbăvit pe poporul acesta.” V-a răscumpărat El? V-a răscumpărat de ce? — V-a răscumpărat de păcat. Iar păcatul este Egiptul spiritual.

TAM1897 Q1 32.12Iar prin puterea Ta îl îndrepți Spre locașul sfințeniei Tale. [Să o facă.] Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura.

TAM1897 Q1 32.13A sosit timpul să cântăm cântecul lui Moise. Să-l cântăm? Dar nu-l vom cânta în Egipt. Nu-l puteți cânta dacă vă aflați în Egipt, pentru că ei nu l-au putut cânta până când n-au fost eliberați din Egipt.

TAM1897 Q1 32.14Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni, Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toți locuitorii Canaanului leșină dela inimă. Îi va apuca teama și spaima; Iar văzînd măreția brațului Tău, Vor sta muți ca o piatră, Pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece Poporul, pe care Ți l-ai răscumpărat. Tu îi vei aduce.

TAM1897 Q1 32.15Pe cine va aduce? Ce spuneți? Pe cine va aduce Domnul în locuința Sa? Pe voi? Ați ieșit din Egipt? „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Tu îi vei „și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale, În locul, pe care Ți l-ai pregătit ca locaș, Doamne.” Atunci vom locui acolo cu Domnul, și astfel vom fi mereu cu Domnul.

TAM1897 Q1 33.1La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne! Și Domnul va împărăți în veac și în veci de veci. Căci caii lui Faraon, carăle și călăreții lui au intrat în mare, Și Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării. Maria, proorocița, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, și toate femeile au venit după ea, cu timpane și jucînd. Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cîntați Domnului, căci Și-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.”

TAM1897 Q1 33.2„V-am chemat din Egipt”, zice Domnul, și din Egipt am ieșit. Acum El spune: „Eu sunt Dumnezeul vostru, iar voi sunteți poporul Meu”. „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei”; și: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Și aceasta este semnificația astăzi a cuvintelor: „Iată-i, iată-i: «IATĂ-I pe cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus».”

TAM1897 Q1 33.3Adunarea cântă:—

TAM1897 Q1 33.4Răscumpărat! Cât de mult îmi place să vestesc aceasta! Răscumpărat prin sângele Mielului; Răscumpărat prin mila Lui infinită, Sunt copilul Lui, pentru totdeauna.