Spiritul Profeției. – Nr. 1

TAM1897 D 2.2Predică ținută marți dimineața, 9 februarie 1897 Publicată în „General Conference Daily Bulletin”, 12 februarie 1897, vol. 1, nr. 1, pp. 2-6.

TAM1897 D 2.3PRESUPUN că nu există nimeni în această sală care să nu fie convins că el crede cu adevărat în Spiritul Profeției; adică, că Spiritul Profeției aparține bisericii — acestei solii așa cum se manifestă prin sora White — și că aceste lucruri sunt crezute, cel puțin în mod declarativ, în ce privește ideea și Scripturile care dovedesc că astfel de lucruri fac parte din această lucrare. Dar nu aici se află problema, pentru că acum ne aflăm în necaz. Dacă nu suntem conștienți de asta, suntem într-o situație mult mai gravă decât dacă am fi în necaz și am ști acest lucru. Și mai mult decât atât, cauza lui Dumnezeu, precum și voi și eu, ne aflăm într-un asemenea necaz încât suntem în pericol zi de zi să atragem mânia lui Dumnezeu, pentru că ne aflăm acolo unde ne aflăm. Domnul ne spune asta de mai multe ori, ne spune cum am ajuns acolo și ne spune cum să ieșim din această situație. Iar singurul lucru pe care știu să vi-l spun aici este să studiați Spiritul Profeției și să extrageți din el de ceea ce aveți nevoie.

TAM1897 D 2.4Aceasta este doar una dintre afirmațiile făcute. Cunoscând aceste afirmații și având cunoștință de ele de ceva vreme, aș fi fost bucuros să rămân acasă și să continui lucrarea de acolo, pentru că sunt atât de multe de făcut și atât de mulți implicați. Dumnezeu cere multe schimbări printre oamenii care au format comitete, consilii, comisii etc., iar acești oameni care alcătuiesc aceste comitete, consilii și comisii sunt chiar cei adunați aici, cărora le va reveni sarcina de a face schimbările. Acum, cum vor putea acești oameni să facă schimbările în care sunt ei înșiși implicați, dacă nu se schimbă mai întâi ei înșiși? Singura cale de a realiza schimbarea este ca oamenii să se schimbe. Dumnezeu va lucra prin toți cei care vor face acest lucru, iar cei care nu o vor face — ce se va întâmpla cu ei? De aceea spun că astăzi ne aflăm în necaz. Când Domnul ne spune în ce necaz ne aflăm, El ne spune cum am ajuns acolo și cum să ieșim din el. Totul se datorează nerespectării Mărturiilor. Apoi, când ajungem în necazuri din cauza nerespectării Mărturiilor, iar Mărturiile ne spun exact cum să ieșim din acel necaz, și urmăm mărturia care ne conduce spre ieșire, atunci vom fi în regulă cu privire la Mărturii.

TAM1897 D 2.5Nu am nimic de aruncat asupra voastră, pentru că sunt în aceeași situație cu voi toți. Domnul spune că cauza se află în dificultate, iar eu fac parte din această cauză; aparțin ei, viața mea este strâns legată de ea, la fel și a voastră; ea înseamnă totul pentru noi. Atunci, când cauza se află în necaz, voi și cu mine suntem în necaz. Se poate ca voi, personal, să nu fi avut nicio legătură directă cu pașii care au adus cauza în necaz; totuși, noi, fiind parte a cauzei, iar cauza însăși fiind viața noastră, suntem totuși în necaz pentru că și cauza este în necaz. Dar Dumnezeu ne spune ce să facem pentru a ieși din această situație.

TAM1897 D 2.6Nu vreau să vă dau sfatul omului, ci al Domnului. Se poate să vedem nume de oameni, și dacă va fi așa, nu voi evita acest lucru. Dacă un nume ar fi omis și nu ar fi citit, iar noi știm despre cine este vorba, nu înseamnă că se lansează un atac asupra acelui frate. Să presupunem că comit o greșeală, iar Domnul mi-o arată într-o mărturie. Când acea mărturie ajunge la mine, mă îndepărtez de greșeală, și voi o puteți folosi cât doriți, dar nu va fi împotriva mea; căci nu mai fac parte din ea dacă m-am îndepărtat de ea prin recunoașterea ei și acționând în consecință.

TAM1897 D 3.1De fapt, se pune întrebarea dacă cineva găsește chiar în adâncul inimii sale o credință în Mărturii până când nu primește una, două sau trei, și le-a acceptat pe toate; abia atunci va fi destul de convins că crede în Mărturii, și nu înainte de a avea o astfel de experiență. Voi începe și voi încheia cu Cuvântul. Iată ceva care ne spune ce să facem când ajungem în locuri ca acesta: „Dacă Domnul este în mijlocul consiliilor voastre, privind ordinea, dragostea și frica voastră, precum și tremurul vostru în fața Cuvântului Său, atunci sunteți pregătiți să faceți lucrarea Lui în mod altruist.”

TAM1897 D 3.2Iată-ne în consiliu. Deși avem caractere diferite, dacă suntem modelați de același duh al lui Hristos, suntem una. Atunci biserica se poate înălța la fel de limpede ca soarele la amiază și poate înainta la fel de înfricoșătoare ca o oaste cu stindarde.

TAM1897 D 3.3Dumnezeu a fost îndepărtat de lucrarea Sa, de conducerea lucrării Sale în general, în lucrarea din state, în consilii, în comitete, în biserici etc. Am avut zei falși, pentru că oamenii au pus oameni, iar oamenii s-au lăsat puși, între Dumnezeu și lucrarea Sa. Dumnezeu va lucra oricum pentru cauza Sa, iar dacă nu vă veți da la o parte din calea Lui și nu-L veți lăsa să lucreze după voia Sa, mânia lui Dumnezeu se va abate asupra celor care stau în cale. Oamenii se mențin singuri și se lasă menținuți în locuri din care ar fi trebuit să plece de mult timp. Dacă ne vom da la o parte din calea Lui și-L vom lăsa să lucreze, El va lucra cu o mână blândă. Nu vrem un bici din funii. Mai bine să fim puțin surprinși acum, decât să fim foarte surprinși după o vreme; și mai bine să fim mustrați cu dragoste, decât să continuăm fără să știm aceste lucruri și să fim alungați din templu așa cum s-a întâmplat în acea zi, sau să fim cu totul luați prin surprindere când nu vom mai putea face nimic.

TAM1897 D 3.4Așadar, dacă Domnul se află în mijlocul consiliilor voastre, privind dragostea și frica voastră, precum și tremurul vostru la cuvântul Său, atunci sunteți pregătiți să faceți lucrarea Lui; și El nu va fi părtaș la nicio tranzacție nedreaptă.

TAM1897 D 3.5Citesc din nou: „Calea omului este să născocească și să urzească planuri. Dumnezeu sădește un principiu.” (traducere literală din originalul englez) Iar acolo unde Dumnezeu a sădit un principiu, viața și acțiunile noastre împreună sunt pur și simplu o expresie a acelui principiu. Iar dacă principiul lui Dumnezeu nu este acolo, atunci principiul diavolului este acolo. „Împrejurările nu pot realiza reforme. Creștinismul propune o reformă în inimă. Ceea ce Hristos lucrează înăuntru va fi înfăptuit în exterior sub comanda unui intelect convertit. Planul de a începe cu exteriorul și a încerca să lucreze înspre interior a eșuat întotdeauna și va eșua mereu.”

TAM1897 D 3.6Nu pot aplica o mărturie altcuiva decât mie însumi, pentru că ea trebuie aplicată în inimă și să acționeze din interior. Dumnezeu o va aplica apoi oriunde mă voi duce. Și la fel este cu noi toți în ceea ce privește mărturia care vine la oricine, în orice adunare, consiliu sau ședință a Conferinței Generale. Președintele nu poate aplica în întregul câmp o mărturie care i-a fost dată. El trebuie să o accepte în sufletul său și să se supună ei cu trupul, sufletul și duhul; iar atunci Isus Hristos va aplica mărturia pretutindeni unde merge el, președintele. Este un lucru viu în el, iar dacă el merge mai departe, acea mărturie este aplicată de Domnul oriunde s-ar afla. Dar oamenii au încercat să aplice Mărturiile altor oameni fără ca mărturia să fie un lucru viu în ei înșiși. Acest lucru a fost încercat de nenumărate ori, și tocmai aici se află problema. Dacă mărturia nu este acceptată de el cu trupul, sufletul și duhul, astfel încât principiul care se află în ea să fie ceva viu în el, nu contează cât de mult ar citi acea mărturie și ar aplica-o altor oameni, propria lui influență va fi împotriva mărturiei pe care o aplică. Căci dacă mărturia nu este trăită în viața sa și în tot ceea ce spune și face, ea este distrusă de acțiunile sale. Și asta este ceea ce a dus la condițiile care există acum. „Calea lui Dumnezeu este să-i dea omului ceva ce nu are.” Trebuie să luăm ceea ce nu avem, ceea ce Dumnezeu ne dă, și asta ne va face o putere în Domnul. 2 Corinteni 2:14: „Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos, și care răspîndește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.” Când acest principiu este prezent, oriunde mergem, Dumnezeu vorbește; El se face auzit. El face cunoscută prin noi, în orice loc, cunoștința despre Sine. Poate fi o tranzacție de afaceri; asta nu contează. Tot ceea ce facem le va aminti de Dumnezeu după ce vom pleca, astfel El răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Sale.

TAM1897 D 3.7„Calea lui Dumnezeu este să facă din om ceva ce el nu este”; să mă facă pe mine ceva ce nu sunt. Atunci, când primesc o mărturie care îmi spune că nu sunt cum trebuie, acea mărturie are menirea de a mă face ceea ce nu sunt — de a mă face cum trebuie. Nu pot rămâne unde sunt și să o pun în practică; dar când o pun în practică, voi fi ceea ce nu eram, și oriunde mă duc, Dumnezeu Se poate face cunoscut.

TAM1897 D 3.8„Calea omului este să-și găsească un loc ușor și să-și satisfacă poftele și ambiția egoistă. Calea lui Dumnezeu este să lucreze cu putere. El dă harul dacă omul bolnav își dă seama că are nevoie de el. Omul se mulțumește prea des să se trateze după metodele șarlatanilor și apoi să-și justifice modul de lucru ca fiind corect.” Calea lui Dumnezeu este diferită. Cu toții suntem oameni bolnavi, și dacă am putea să ne dăm seama de asta, Dumnezeu ne-ar da leacul necesar. Omul preferă șarlatania și crede că modul său de a lucra este corect; dar Dumnezeu își propune să purifice sufletul. Ioan 7:38: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul lui. „Zi de zi, oamenii arată dacă împărăția lui Dumnezeu se află înlăuntrul lor. Dacă Hristos domnește în inimile lor, ei capătă tărie de principiu, putere și capacitatea de a sta ca santinele credincioase, adevărați reformatori; căci nu poate exista nicio reformă fără o cooperare deplină cu Isus Hristos. Prin harul lui Hristos, oamenii trebuie să-și folosească facultățile date de Dumnezeu pentru a se reforma pe sine. Prin această acțiune de renunțare la sine, pe care Domnul cerurilor o privește cu aprobare, ei obțin victorii asupra propriilor tendințe ereditare și dobândite; apoi, asemenea lui Daniel, ei lasă asupra celorlalți o impresie care nu va fi niciodată ștearsă. Influența lor se va răspândi în toate colțurile pământului.”

TAM1897 D 4.1Aceasta este mărturia la care m-am referit acum un minut. Când primești o mărturie și o lași să intre în inima și în viața ta, asta te transformă în ceva ce nu erai înainte, iar atunci Împărăția lui Dumnezeu se află înlăuntrul tău, iar mărturia va fi dusă în toate colțurile pământului. Poate că nu vei ieși niciodată din statul tău. Atunci cum s-ar putea întâmpla vreodată acest lucru? Oriunde te-ai duce și oriunde m-aș duce eu, Dumnezeu lasă în inimi impresii care nu se vor șterge niciodată, iar prin ele creează alte impresii, și tot așa. Cineva se poate împietri împotriva acestui lucru, dar impresia va ajunge acolo oricum; și când acea impresie va fi lăsată de tine, el va ști că provine de la Domnul. Saducheii nu credeau în înviere, dar au spus totuși că au observat la ucenici că fuseseră cu Isus și că învățaseră de la El după moartea Sa. În inimile lor știau că El înviase. Faptul era acolo, dar ei nu s-au convertit prin el. Acesta este principiul care se regăsește în Biblie. Dintr-o mărturie scrisă în 1896 citesc: „Mulți dintre bărbații care au acționat ca consilieri în ședințele consiliului de administrație și ale consiliului trebuie eliminați.” Observați, se spune „mulți”. Nu sunt foarte mulți în total, astfel încât, atunci când mulți dintre ei sunt eliminați, nu mai pot rămâne mulți. „Alți bărbați ar trebui să le ia locul, căci glasul lor nu este glasul lui Dumnezeu. Planurile și uneltirile lor nu sunt în rânduiala lui Dumnezeu. Aceiași oameni au fost menținuți în funcție ca directori ai consiliilor, până când, sub propria lor conducere și după propriile lor căi, focul obișnuit a fost folosit în locul focului sacru aprins de Dumnezeu Însuși. Acești oameni nu mai sunt numiți Israel, ci înșelători.” Înșelători în loc de Israel! În ce necaz mai grav am putea fi?

TAM1897 D 4.2Din nou, dintr-o mărturie scrisă în 1894: „Schimbările ar fi trebuit făcute cu mult timp în urmă. Dumnezeu dorește ca biserica să-și îndepărteze ocara.” Iată cuvintele: „Aceiași oameni nu trebuie să facă parte din consiliul vostru an de an; schimbările ar fi trebuit făcute cu mult timp în urmă. Dumnezeu dorește ca biserica să-și îndepărteze ocara; dar atâta timp cât oamenii care s-au simțit pe deplin competenți să lucreze fără a accepta sfatul lui Dumnezeu sunt menținuți în funcție an de an, acest lucru nu se poate realiza. Această stare de lucruri pătrunde ca un aluat în fiecare ramură a lucrării, deoarece oamenii nu simt nevoia călăuzirii Duhului Sfânt.”

TAM1897 D 4.3Ce trebuie făcut? Va avea Domnul acum ocazia să lucreze? I se va permite să aducă schimbările necesare? Această mărturie nu trebuie aplicată prin faptul că ne apucăm noi de această lucrare și pornim brusc să facem schimbările. Inima mea trebuie să fie dreaptă înainte de a putea lua parte la orice schimbare. Ceea ce trebuie să facem este să ne predăm lui Dumnezeu și apoi să-L lăsăm să lucreze prin noi. Nu ne pasă cine sunt acei oameni, atâta timp cât Dumnezeu este acolo.

TAM1897 D 4.4Nu trebuie să începem acum să ne uităm în jur pentru a vedea ce candidați putem ridica, pe care să-i favorizăm și să-i plasăm în funcțiile ocupate acum de alții; căci atunci, deși aceștia ar fi îndepărtați din funcții, noi am fi în locul lor, iar Domnul ar fi la fel de îndepărtat ca înainte. Problema este că acum Domnul a fost lăsat deoparte. Acum, dacă ne-am plasa noi în locurile lor, Domnul ar fi tot lăsat deoparte, iar cauza ar fi într-o situație mai proastă decât înainte. Dar nu asta se dorește. Nu trebuie să existe politică aici; dar dacă politica se află în noi, ea va fi aici și se va manifesta aici. Dacă într-adevăr un om are politică în el, cel mai bun loc în care să o exercite este afară, în lume, printre cei care sunt politicieni și nimic altceva, pentru că asta este tot ce este el; iar dacă nu o exercită acolo, o va exercita în biserică și nu va face decât să răspândească răutate și drăcie acolo. Și, desigur, este mai bine ca o astfel de activitate să se desfășoare pe față în lume decât în biserică. Așadar, nu pentru asta suntem noi aici. Suntem aici pentru a-L găsi pe Dumnezeu și pentru a ne deschide inimile, astfel încât El să ocupe locul de la centru până la periferie, în fiecare gând, cuvânt și faptă; iar Dumnezeu nu este un politician; El este Dumnezeu. Ceea ce trebuie să facem este să-L căutăm pe Dumnezeu din toată inima, astfel încât Dumnezeu să facă tot ce trebuie făcut; și El o va face dacă Îl lăsăm. Dați-I lui Dumnezeu o șansă. Cei care stau în cale trebuie să se dea la o parte, iar noi, ceilalți, trebuie să nu-I stăm în cale. Atunci Dumnezeu va putea ocupa locul care I se cuvine.

TAM1897 D 5.1Apoi ni se citează aici povestea lui Nicodim și a lui Hristos. Nicodim era un conducător în Israel, și se spune că „Nicodim a căutat să aibă o conversație cu Domnul Isus, noaptea, spunând: „Învățătorul, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. Tot ce spunea Nicodim era adevărat, dar ce i-a răspuns Domnul Isus? El „i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu»”. În fața Lui se găsea un om aflat într-o poziție de înaltă răspundere, un om care părea a fi educat în tradiția iudaică și avea o minte plină de înțelepciune. Talentele lui Nicodim erau într-adevăr deosebite. Nicodim nu ar fi mers la Isus ziua, deoarece faptul acesta l-ar fi făcut să devină un subiect de discuție. Pentru un conducător al iudeilor era prea umilitor să se știe că simpatizează cu Nazarineanul disprețuit. El gândea: Mă voi lămuri personal cu privire la misiunea și pretențiile acestui învățător și voi vedea dacă este cu adevărat Lumina care luminează neamurile și Slava lui Israel.

TAM1897 D 5.2„În realitate, Domnul Isus îi spune lui Nicodim următoarele: Nu controversa te va ajuta în situația ta, nu argumentele vor aduce lumină în sufletul tău. Tu trebuie să ai o inimă nouă, altfel nu poți să discerni împărăția lui Dumnezeu. Nu o dovadă mai convingătoare te va conduce la o poziție corectă, ci scopurile și motivațiile noi. Tu trebuie să te naști din nou. Până când nu va avea loc această schimbare, care va înnoi toate lucrurile, cele mai puternice dovezi care ar putea fi prezentate ar fi lipsite de orice folos. Nevoia se află în inima ta, totul trebuie să fie schimbat, altfel nu poți vedea împărăția lui Dumnezeu.

TAM1897 D 5.3„Pentru Nicodim, aceasta a fost o declarație foarte umilitoare și a primit cuvintele lui Hristos cu un simțământ de iritare, răspunzând: „Cum se poate naște un om bătrân?” Nicodim nu era suficient de înclinat spre lucrurile spirituale pentru a înțelege semnificația cuvintelor lui Hristos. Totuși Mântuitorul nu a contrazis argumentele lui. Ridicându-și mâna, cu o demnitate solemnă și liniștită, El a readus în imagine adevărul, cu o siguranță mai mare: „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul”. Nicodim a întrebat: „Cum se poate face așa ceva?”

TAM1897 D 5.4„În mintea conducătorului pătrunseseră câteva raze de adevăr. Cuvintele lui Hristos l-au umplut de uimire și l-au determinat să întrebe: „Cum se poate face așa ceva?” Domnul Isus a răspuns cu o seriozitate adâncă: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri?” Cuvintele Sale i-au transmis lui Nicodim lecția că, în loc de a se simți iritat de exprimarea simplă a adevărului și în loc de a-și îngădui să fie ironic, el ar fi trebuit să aibă o părere mult mai umilă cu privire la sine, având în vedere ignoranța lui spirituală. Totuși Hristos a vorbit cu o demnitate atât de solemnă, iar înfățișarea și tonul vocii Sale au exprimat o dragoste atât de fierbinte față de el, încât Nicodim nu s-a simțit ofensat, ci a înțeles situația umilă în care se afla. Cu siguranță, cineva însărcinat cu interesele religioase ale poporului nu ar fi trebuit să fie ignorant cu privire la un adevăr pe care era atât de important să-l înțeleagă, deoarece era condiția intrării în împărăția lui Dumnezeu. „Adevărat, adevărat, îți spun”, a continuat Domnul Isus, „că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut, și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?”

TAM1897 D 5.5„Am prezentat această învățătură dată lui Nicodim, deoarece li se aplică acelora care se află în zilele noastre în poziții de răspundere, în calitate de conducători ai lui Israel, și ale căror glasuri sunt auzite adesea în comitete, dând dovadă că sunt conduși de același spirit pe care îl avea Nicodim.” Cine va asculta și va lăsa ca aceleași cuvinte să aibă același efect asupra inimilor și vieților lor astăzi? Nicodim s-a convertit ca urmare a acestui lucru.

TAM1897 D 5.6Aceste cuvinte au fost adresate președinților de conferințe, prezbiterilor bisericilor și celor care ocupă funcții oficiale în instituțiile noastre. Știți dacă sunteți președinte de conferință. Vă vorbește; vă spune: „Trebuie să vă nașteți din nou”. Știți dacă sunteți prezbiter al unei biserici. Vă vorbește; vă spune: „Trebuie să vă nașteți din nou”. Știți dacă ocupați o funcție oficială în vreuna dintre instituțiile noastre. Vă vorbește; vă spune: „Trebuie să vă nașteți din nou”. Vă spune: „Trebuie să vă convertiți”. Nu spune că nu v-ați convertit niciodată; chiar dacă ne-am convertit, vremurile sunt de așa natură încât Dumnezeu cere o convertire mai completă, o consacrare mai profundă decât am cunoscut vreodată, voi sau eu. Nu contează pentru voi sau pentru mine că ne-am convertit acum cinci, zece sau cincisprezece ani, dacă nu suntem convertiți acum, astăzi. Și astăzi El spune: „Dacă veți auzi glasul Lui, să nu vă împietriți inimile”. Astăzi, cât încă se numește „astăzi”, El ne spune vouă și mie: „Trebuie să vă nașteți din nou; trebuie să vă convertiți; și dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. Și iată promisiunea binecuvântată: „Vă voi da o inimă nouă”. Slavă Domnului! Să-L căutăm pe Domnul cu o astfel de inimă, cu o astfel de seriozitate cum n-am mai făcut-o niciodată, ca El să ne poată folosi cum n-a mai făcut-o niciodată; și atunci El va îndepărta ocara de pe Biserica Sa, iar ea se va ridica pentru a merge mai departe nestingherită, frumoasă ca luna, limpede ca soarele și înfricoșătoare ca o oaste cu stindarde. Asta este ceea ce Domnul vrea de la voi și de la mine astăzi. Oare va primi acest lucru?