Știința mântuirii. – Nr. 2

TAM1897 D 59.2Predică ținută duminică seara, 14 februarie 1897 Tipărită în Buletinele zilnice ale Conferinței Generale din 17 februarie 1897, vol. 1, nr. 4, pp. 59-64 și din 18 februarie 1897, vol. 1, nr. 5, pp. 65-66.

TAM1897 D 59.3Încă un cuvânt sau două de explicație înainte de a începe studiul din această seară: Fără îndoială, mulți s-au întrebat oarecum dacă tot ce s-a spus seara trecută va rezista verificării. Va rezista. Nu am vorbit la întâmplare. Este adevărat că nu am aprofundat totul în detaliu, dar dacă vă veți gândi la ceea ce am spus când veți citi textul tipărit, veți vedea că este adevărat. Când am spus că ghioceiul este în echilibru cu Pământul, iar Pământul este în echilibru cu ghioceiul, atunci, dacă un meteorit de câteva tone cade pe Pământ, nu este gravitația mai mare decât înainte? Și nu ar distruge asta echilibrul dintre floare și Pământ? — Nu; pentru că nu doar Pământul este în echilibru cu acea floare, ci universul. Vă amintiți că, în studiul legii gravitației, afirmația științifică este: Fiecare particulă de materie din univers este atrasă de orice altă particulă, astfel încât nu numai Pământul, ci universul însuși este în echilibru cu nevoile florilor; prin urmare, căderea meteoritului nu ar spori gravitația universului.

TAM1897 D 59.4Doar câteva cuvinte de explicație la început: dacă aș fi vorbit, în lecția anterioară, despre subiectul „Știința în Biblie” sau „Știința și Biblia”, aș fi discutat mai pe larg ce este gravitația și ce nu este, conform sensului științific al cuvântului. Dar nu am vorbit despre asta; tot ce am intenționat să fac seara trecută a fost să prezint faptul descoperirii legii gravitației și teoria acesteia ca lege. Au existat schimbări de perspectivă de pe vremea lui Newton în ceea ce privește teoria acelei legi; dar asta nu afectează legea.

TAM1897 D 60.1În realitate, gravitația nu este deloc o lege, ci pur și simplu puterea lui Dumnezeu. Nu există, de fapt, „legi ale naturii”. Legile naturii nu sunt decât obiceiurile lui Dumnezeu. Tot ceea ce este legea gravitației nu este decât un obicei al lui Dumnezeu; manifestarea puterii lui Dumnezeu. Dar, întrucât nu discutam despre ceea ce este ea cu adevărat, am folosit termenii în sensul acceptat în mod obișnuit și doar pentru a o prezenta ca fiind ceea ce menține echilibrul universului.

TAM1897 D 60.2În această seară voi citi o altă definiție a științei. Și aceasta este preluată de la unul dintre cei mai recunoscuți oameni de știință ai lumii: „Știința este cea mai exactă cunoaștere pe care o deținem despre orice subiect.” Cuvântul „știință” înseamnă literalmente cunoaștere. Definiția pe care am avut-o seara trecută este corectă. Este produsul gândirii. De asemenea, este la fel de bine să o definim ca fiind cea mai exactă cunoaștere pe care o avem despre subiect.

TAM1897 D 60.3Revenind acum la cele două puncte pe care le-am abordat în lecția anterioară. Unde se găsea cunoașterea cea mai exactă cu privire la diferența de strălucire a stelelor, cu o mie șapte sute de ani înainte ca știința să o descopere? — În Biblie. Atunci, unde se găsea adevărata știință referitoare la acest subiect? — În Biblie. — Unde se găsea cunoașterea cea mai exactă despre echilibrul universului cu două mii cinci sute de ani înainte ca acesta să fie descoperit? — În Biblie. Atunci care era cea mai științifică carte din lume cu privire la această știință? — Biblia. Țineți minte totuși că nu vorbesc despre știință și Biblie. Vorbesc despre știința mântuirii. Și deși se poate face referire la alte științe, aceasta se întâmplă doar într-o legătură indisolubilă cu această știință principală. Scopul este ca voi și cu mine să aflăm, prin toate dovezile pe care le putem aduna în aceste două ore de studiu, că mântuirea este știință, că este cea mai înaltă știință din univers, că este cea mai demnă de studiul nostru și că acționăm științific atunci când îi dedicăm studiul nostru principal și din toată inima.

TAM1897 D 60.4Acum, Biblia nu este un tratat despre nicio știință, cu excepția științei mântuirii. Este un tratat sistematic asupra acestui subiect. Biblia face referire la alte științe; dar nu există tratate în Biblie despre nicio altă știință. Se face referire la alte științe, precum cele pe care le-am observat în Corinteni și în Isaia; de ce se face referire la ele în aceste pasaje — pentru a expune un aspect științific? — Nu; ci pentru a fi folosite ca să ne ilustreze mai bine, pentru înțelegerea noastră, știința mântuirii. De ce este adus acel adevăr astronomic în 1 Corinteni 15:41? Care este scopul afirmației: „o stea se deosebește în strălucire de altă stea?” Se continuă imediat cu: „Așa este și învierea morților. … este sămănat în ocară, și înviază în slavă; este sămănat în neputință, și înviază în putere.” Așa cum o stea se deosebește de alta în slavă, așa este și învierea. Astfel, vedeți că scopul menționării acelui aspect științific este de a ilustra un aspect al științei mântuirii, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine un adevăr din știința mântuirii.

TAM1897 D 60.5De ce a introdus Isaia în discursul său acea afirmație privind gravitația? Să privim puțin mai departe în capitol și vom vedea. Voi citi versetul acela și apoi încă unul, la sfârșitul gândului pe care îl urmărește. „Cine a măsurat apele cu mîna lui?” „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfînt. „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.” Isaia 40:25, 26.

TAM1897 D 60.6Niciuna nu scapă atenției Sale, și toate sunt echilibrate în funcție de nevoile fiecărei flori mici care crește pe câmp. Dar de ce ne atrage el atenția asupra acestui lucru și îl introduce în discursul său în acest loc? — Nu pentru a enunța un fapt științific, ci pentru a atrage atenția tuturor oamenilor asupra științei mântuirii. Ce concluzie trage el din aceasta? Trebuie să luăm în considerare toate acestea și să ne întrebăm ce anume a făcut toate acestea? Și apoi citesc mai departe: „Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»” Isaia 40:27.

TAM1897 D 60.7Când Dumnezeu are atâta grijă de floarea care crește la picioarele noastre, aceasta nu este ascunsă și nici uitată; cum poți spune atunci că ești ascuns de Domnul, că dreptul tău este trecut cu vederea și că El nu mai are grijă de tine? Astfel, vedeți că, în fiecare caz, adevărul științific este introdus numai pentru a ne ilustra, vouă și mie, știința mântuirii.

TAM1897 D 61.1O altă idee: Când acești scriitori au înțeles acest lucru, a fost prin revelație. Desigur, ei nu au obținut aceste lucruri din vreun studiu științific al acestei lumi. Domnul își revela știința principală, știința mântuirii; și a apelat la celelalte științe pentru a ilustra acest lucru. Atunci, care dintre toate științele este cea mai importantă pentru Domnul? — Mântuirea, fără îndoială. Când Domnul a folosit celelalte științe doar pentru a ilustra aceasta, este perfect clar că El consideră această știință mai importantă decât celelalte.

TAM1897 D 61.2Totuși, asta nu este tot. Un om menționat în Biblie era profund versat în știința universală — toate științele naturale ale acestei lumi. Vreau să vedeți că a existat un om profund versat în științele care sunt acum atât de apreciate în lume. Și vreau să vedeți ce spune el în lumina tuturor acestor lucruri. Iată pasajul:—

TAM1897 D 61.3Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere, și cunoștințe multe ca nisipul de pe țărmul mării. Înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea Egiptenilor. El era mai înțelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol; și faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur. A rostit trei mii de pilde, și a alcătuit o mie cinci cîntări. A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care crește pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare și despre pești. 1 Împărați 4:29-33.

TAM1897 D 61.4El a vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care răsare din zid. Cum se numește asta în știință? — Botanică. El înțelegea botanica mai bine decât oricine altcineva din lume.

TAM1897 D 61.5A vorbit, de asemenea, despre animale. Care ar fi termenul științific dacă ar fi scris acolo astăzi? — Zoologie. Solomon înțelegea zoologia mai bine decât orice om care trăiește astăzi în lume. El a predat-o; căci se spune că a vorbit despre toate aceste lucruri. El a predat aceste științe.

TAM1897 D 61.6„Și despre păsări.” Care este știința aceea? — Ornitologia. Așadar, Solomon a predat științele botanicii, zoologiei și ornitologiei.

TAM1897 D 61.7Ce urmează? — „Și despre târâtoare.” Ce știință este aceasta? — Entomologie.

TAM1897 D 61.8„și despre pești.” Ce știință este aceasta? — Ihtiologia.

TAM1897 D 61.9Oamenii care citesc acest pasaj din Scriptură nu îl consideră, de obicei, pe Solomon un om de știință universal. Dar dacă s-ar fi spus că Solomon a vorbit despre botanică, zoologie, ornitologie, entomologie și ihtiologie, ar fi fost gata să spună: „Ce om minunat a fost Solomon!”. Dar atunci nu ar fi fost cu nimic mai minunat decât este; pentru că textul spune exact toate acestea.

TAM1897 D 61.10Am citit acest lucru pentru ca voi să vedeți că Solomon știa ceva despre știință, nu doar ceva despre știință, ci mai mult despre toate aceste științe decât a știut vreodată orice alt om despre oricare dintre ele.

TAM1897 D 61.11Totuși, deși înțelegea atât de temeinic toate aceste științe și le predase pe toate, iată ce spune el: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor”; suma a tot ceea ce s-a spus este: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

TAM1897 D 61.12În opinia sa, ce avea prioritate față de toate celelalte științe la un loc? — Mântuirea lui Dumnezeu.

TAM1897 D 61.13Îngerii înțeleg toate științele, și totuși consideră mântuirea mai demnă de studiul lor decât toate celelalte științe la un loc. Și profeții au considerat-o mai demnă; și le-au folosit pe celelalte ca mijloc de a înțelege mai bine mântuirea. Iată un om care a înțeles celelalte științe și care spune că știința mântuirii le depășește pe toate. Acum vreau să vedeți că Dumnezeu Însuși, din partea Sa, separat de toate acestea, o socotește exact la fel.

TAM1897 D 61.14Iată: tocmai am citit că Solomon a predat toate aceste științe. Câte dintre aceste învățături avem consemnate pentru studiul nostru? — Niciuna. Dumnezeu nu ne-a adus nicio înregistrare sau relatare despre învățăturile lui Solomon în botanică. El nu ne-a adus și nici nu a consemnat vreo singură lecție pe care Solomon să o fi predat vreodată în zoologie sau în oricare dintre celelalte științe. Dar El ne-a adus, în repetate rânduri, lecții de la Solomon, precum și de la toți ceilalți, cu privire la știința mântuirii. Așadar, considerând că îngerii oferă doar o părere de înger; considerând că profeții oferă doar o părere de profet, iar Solomon oferă doar o părere de om de știință universal; care este părerea lui Dumnezeu? — Este aceea că mântuirea valorează mai mult pentru tine și pentru mine și este mai demnă de studiul nostru decât toate celelalte științe, cunoașterea cărora El Însuși ne-a dat-o.

TAM1897 D 61.15Această știință pe care Solomon a înțeles-o și a predat-o nu era o știință precum cea a lui Huxley, Darwin și a celorlalți oameni de știință ai acestei epoci. Cu mintea naturală, omul poate pătrunde în științele naturale și poate face multe descoperiri. Și, deși acestea nu sunt întotdeauna corecte, totuși oamenii pot descoperi unele aspecte care sunt adevărate. Dar acesta nu a fost modul lui Solomon. Dumnezeu i-a dat lui Solomon înțelepciune, astfel încât el a pătruns în toate acestea prin lumina lui Dumnezeu. El a vorbit despre toate acestea prin înțelepciunea lui Dumnezeu. Astfel, știința pe care a predat-o Solomon era știința lui Dumnezeu. Botanica pe care a predat-o era o botanică autentică, divină. Zoologia pe care a predat-o era o zoologie divină. Erau perspectivele lui Dumnezeu, adevărul lui Dumnezeu, știința lui Dumnezeu în toate aceste lucruri. Nu era o știință pe nedrept numită astfel.

TAM1897 D 62.1Ei bine, dacă aceasta era știința lui Dumnezeu și era divină în sine, de ce nu ne-a dat Domnul totul nouă? De ce nu a dat lumii tratatul lui Solomon despre botanică și despre toate celelalte subiecte? — Există un motiv pentru aceasta; și anume că nu de asta are nevoie lumea în primul rând.

TAM1897 D 62.2Un om ar putea avea toate acestea, ar putea înțelege toate acestea, așa cum a făcut Solomon. Totuși, la ce i-ar folosi, dacă nu ar avea mai întâi de toate știința mântuirii? Solomon le avea pe toate; totuși, când și-a depărtat inima de Dumnezeu, de știința mântuirii și de studiul acesteia din toată inima, la ce i-a folosit cunoașterea celorlalte științe? Cât de mult a reușit aceasta să-l țină departe de păcat? Câtă putere a avut ea să-l țină departe de natura sa pământească și de răutatea și corupția care se aflau în el?

TAM1897 D 62.3Știți că, atunci când și-a depărtat inima de știința lui Dumnezeu, de știința mântuirii, deși le avea pe toate celelalte, era la fel de rău, la fel de vicios, cuprins la fel de profund de idolatrie și de orice lucru profan, ca și cum n-ar fi știut nici măcar abecedarul vreunui lucru.

TAM1897 D 62.4Astfel, putem înțelege de ce Domnul nu a păstrat pentru om tot ce există în materie de știință. Să presupunem că ar fi avut-o pe toată, așa cum a avut-o Solomon, și ar fi putut-o preda așa cum a predat-o Solomon. Cu inima nepredată lui Dumnezeu, cu sufletul nemântuit, la ce le-ar fi folosit știința? Ea nu i-ar fi putut împiedica de la niciun fel de răutate și corupție care se află în inima omenească.

TAM1897 D 62.5Aceste științe nu sunt, în primul rând, lucrurile de care are nevoie lumea astăzi. Inima trebuie purificată, sufletul trebuie mântuit, întregul caracter reconstruit, mintea transformată după chipul și slava lui Dumnezeu, astfel încât viața să reflecte neprihănirea Lui, pentru a face cunoscută lumii întregi numai cunoașterea lui Dumnezeu. Chiar dacă am avea tot ce pot oferi științele, nu ne-ar folosi la nimic fără mântuire; căci nu va trece mult timp până când nu vom mai avea nimic din toate acestea. Merită să ne gândim la acest lucru astăzi, în toate studiile, lecturile și cercetările noastre.

TAM1897 D 62.6Mai este un lucru: Dumnezeu vrea ca voi și cu mine, toți oamenii, să gândim corect cu privire la orice subiect cu care El are vreo legătură. Există astăzi oameni care se gândesc la toate aceste subiecte științifice, dar nu gândesc corect. Ei ajung atât de departe încât nu mai găsesc deloc loc pentru Dumnezeu. Iar omul fără Dumnezeu, fără călăuzirea gândirii, a minții lui Dumnezeu, nu este în stare să gândească corect cu privire la aceste alte subiecte. Dar mintea nu este corectă până când nu este înnoită după chipul Celui care a creat-o. Mintea trebuie transformată, înnoită. Trebuie să avem o minte cu totul nouă. Fiecare gând trebuie adus în ascultare, în supunere față de Hristos.

TAM1897 D 62.7Aceasta este lucrarea mântuirii. Ea constă în a restabili chipul lui Dumnezeu în suflet; în a aduce mintea într-o stare în care ea să fie doar oglindirea, strălucirea neprihănirii și a gândirii Dumnezeului cel viu. Când acest lucru se va împlini și lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în această lume, prin aducerea la cunoștință a lui Dumnezeu tuturor celorlalți oameni, atunci Domnul ne va deschide universul și eternitatea. Atunci toate aceste alte subiecte vor fi deschise studiului nostru, iar Domnul ne va putea spune: „Mergeți unde doriți, pot avea încredere în voi. Universul vast vă stă deschis. Nu vi se ascunde nimic. Totul este al vostru. Vă aparține. Mergeți unde doriți, rămâneți unde doriți, faceți ce doriți; pot avea încredere în voi. Gândiți-vă la orice subiect doriți, aprofundați-l cât de mult doriți, veți face totul cum trebuie.”

TAM1897 D 62.8Acum, nu spun că oamenii trebuie să ignore complet toate celelalte științe până când vom ajunge în lumea de dincolo. Spun pur și simplu că știința mântuirii trebuie să conducă studiul tuturor acestora. Nu ne-a dat oare Domnul un exemplu cu privire la atenția pe care ar trebui să o acordăm acestor lucruri și la felul în care trebuie să le folosim? Care este scopul citirii și studierii acestor alte manuale? — Ca acestea să ne ajute să înțelegem și să predăm mai bine lucrurile științei mântuirii, decât dacă nu am avea acea cunoaștere. Acesta este felul în care sunt folosite în Biblie. El ne trimite să predicăm Evanghelia cu care aveau de-a face și celelalte științe, iar prin exemplu ne-a arătat cum să o folosim. Prin aceasta, Domnul ne arată că știința mântuirii trebuie să ocupe primul loc dintre toate celelalte științe cunoscute în univers.

TAM1897 D 62.9Ea trebuie să aibă prioritate față de toate celelalte din această lume, iar când vom ajunge în acea lume de dincolo, ea va avea în continuare prioritate. Când eternitatea se va deschide înaintea noastră și când vom merge oriunde ne va plăcea și ne vom gândi la orice subiect ne va plăcea, oare vom întoarce atunci spatele mântuirii și vom spune: „Am absolvit cursul acesta”? — Nu. Știm că este scris că „crucea lui Hristos va fi știința și cântecul mântuiților de-a lungul veacurilor nesfârșite”. Atunci, când ne vom fi încheiat parcursul aici, când vom fi absolvit, și va veni timpul unei mari ceremonii de absolvire, și vom intra într-o veșnicie de studiu, vom fi atunci mai în măsură să înțelegem această cea mai mare dintre toate științele decât atunci când eram în această lume.

TAM1897 D 63.1Am afirmat în lecția anterioară că nu este o utilizare greșită a cuvintelor „știință” și „științific” să le aplicăm mântuirii. Mântuirea este știință, este științifică. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra minții, transformând mintea și întreaga viață după chipul lui Isus Hristos, de la păcat la neprihănire — aceasta este o chestiune științifică. Prin urmare, când o studiați, țineți minte că nu suntem deloc neștiințifici atunci când facem din aceasta elementul principal și totul în toate subiectele, tot timpul. Acești așa-ziși oameni de știință sunt neștiințifici pentru că neglijează aceasta, cea mai importantă dintre toate științele.

TAM1897 D 63.2Mai există un lucru care a fost demonstrat; și a fost demonstrat în cele trei națiuni care constituie exemplele erudiției lumii. Istoria poporului biblic, a poporului evreu, a poporului lui Dumnezeu așa cum este prezentat în Biblie, este, după cum se afirmă, exemplul și sursa de studiu pentru toți cei care își propun să-L slujească pe Dumnezeu. Grecia și Roma, cu filosofia, literatura și legile lor, sunt exemple pentru mulți dintre cei care pretind că urmează Biblia, precum și pentru toți ceilalți.

TAM1897 D 63.3Acum am văzut că printre poporul lui Dumnezeu a existat un om care a fost un creator de proverbe universal, precum și un poet universal și un om de știință universal. Cântecele sale au fost o mie cinci, iar proverbele sale trei mii. Iată o minte de geniu; și totuși, cel care avea o astfel de înțelegere, o astfel de înțelepciune în toate aceste lucruri, a demonstrat prin viața sa că orice cunoaștere de acest fel este absolut neputincioasă pentru a aduce vreun bine unui om sau pentru om, fără ca știința mântuirii să fie prezentă pentru a controla și a menține echilibrul în neprihănire asupra tuturor lucrurilor.

TAM1897 D 63.4V-am atras atenția cu puțin timp în urmă asupra faptului că Dumnezeu nu ne-a adus niciuna dintre acele învățături științifice. Acum vă atrag atenția asupra faptului că El ne-a adus o mărturie despre viața acelui om atunci când s-a îndepărtat de Dumnezeu. El ne-a adus o mărturie despre eșecul enorm pe care acel om l-a suferit, în ciuda tuturor acestor cunoștințe, atunci când a uitat știința mântuirii. De ce, atunci, a considerat Dumnezeu că este mai important pentru voi și pentru mine să consemneze întreaga viață a acelui om după ce s-a îndepărtat de Dumnezeu, decât să ne aducă o relatare a tuturor învățăturilor științifice pe care le-a dat? În mintea oamenilor, care dintre ele este mai valoroasă pentru omenire? Relatarea eșecului, a eșecului enorm, pe care l-a suferit Solomon are o valoare mai mare pentru omenire decât ar fi avut toate învățăturile științifice pe care Solomon le-a rostit vreodată, adunate într-o carte pentru omenirea de astăzi; deoarece prin acel eșec s-a demonstrat întregii lumi cât de deșartă și mai puțin decât nimic este toată cunoașterea tuturor lucrurilor fără cunoașterea mântuirii lui Dumnezeu.

TAM1897 D 63.5Un alt exemplu remarcabil îl găsim la greci. Mintea naturală nu poate ajunge niciodată la o gândire mai înaltă, mai riguroasă și mai desăvârșită decât a atins-o mintea greacă. În aceasta se reflectă desăvârșirea gândirii umane fără Dumnezeu.

TAM1897 D 63.6Dar ce le-a adus aceasta? Aceasta este întrebarea. Ce le-a adus literatura lor? Ce le-a adus filosofia lor? Ce le-a adus arta lor? Ce le-a adus religia lor? Filosofia, philo sophia — iubirea de înțelepciune. Ce era acea înțelepciune? — Era o nebunie absolută. Dumnezeu spune așa. Ce a fost religia lor? — A fost doar mitologie. Ce a fost arta lor? — Dumnezeu spune că a fost idolatrie. Vă amintiți relatarea?

TAM1897 D 63.7Cuvântul lui Dumnezeu nu spune că, pe măsură ce Pavel se plimba printre acele statui și le vedea arta, el le admira arta. Nu, spune: „i se întărîta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli.” Atunci ce era? — Idolatria.

TAM1897 D 63.8Cu toate acestea, chiar și astăzi bărbații, femeile și copiii iau rămășițele a ceea ce a fost doar idolatrie, o venerează, o numesc artă și o imită. Mințile lor se concentrează asupra ei, scriu cărți despre ea și o predau și o studiază în școlile țării. Dar ce poate rezulta din toate acestea? Ce a rezultat din aceasta printre greci înșiși? Știți ce a însemnat pentru ei. Nu este nevoie să repet — literatura, arta, dreptul, filosofia, toate aceste lucruri. Roma și-a copiat filosofia din Grecia mai mult decât a creat-o ea însăși, dar literatura există. Și ce a adus aceasta romanilor? — Ceea ce a adus și celorlalți, doar că, dacă era posibil, i-a făcut mai răi decât erau ceilalți. În toată Grecia, din câte am observat eu, am văzut pretutindeni că grecii aveau suficient respect pentru femeie încât să acopere cum se cuvine fiecare figură a ei pe care o sculptau. Un bărbat, desigur, este întotdeauna gol; dar când ajungem în Italia, acel respect a dispărut, și toți sunt fără niciun fel de draperie. În majoritatea cazurilor, draperia a dispărut cu totul; și, apropo, perfecțiunea artei de astăzi, venerată de cei care merg la Roma și studiază acolo arta, constă doar în figurile feminine neacoperite, iar asta nu este artă deloc atunci când este realizată; și totuși a ajuns la perfecțiunea artei, este copiată pretutindeni, iar imperfecțiunile ei sunt copiate de fiecare dată.

TAM1897 D 64.1Vreau să pun o întrebare. Cine dintre voi a văzut vreodată o pereche de picioare umane de la genunchi în jos? În timp ce stau aici, greutatea corpului meu se sprijină pe piciorul stâng. Asta echilibrează în totalitate greutatea corpului meu. Piciorul drept se sprijină cu degetele pe podea. Oare mușchii piciorului meu drept vor fi identici cu cei ai piciorului stâng? — Nu. Dar aceea este minunata operă de artă. Există exact această diferență. Cele două picioare sunt exact la fel, și nu putem descoperi nici măcar o diferență cât un fir de păr. Așa că vedem că nu este vorba de artă în niciun fel. S-ar putea spune multe despre asta, dar nu țin o prelegere despre artă în seara aceasta. Vorbesc despre ce valoare are mântuirea și la ce folosesc toate lucrurile fără ea. La ce i-a folosit Romei fără ea? — Nelegiuirile ei au dus-o la pieire. La ce i-a folosit Greciei fără ea? — Nelegiuirile ei au dus-o la pieire.

TAM1897 D 65.1Așadar, când acest fapt este astfel demonstrat în triplă măsură înaintea lumii — adică neputința absolută a oricărui efort al minții umane, chiar și în perfecțiunea sa, de a ajunge la vreun bine atunci când inima este îndepărtată de Dumnezeu — ce poate face Domnul pentru lume dacă aceste trei lecții ale lumii nu îi învață pe oameni? Ce poate face El pentru oameni dacă aceștia vor continua pe acea cale, în ciuda acestor trei exemple de avertisment solemn? Dumnezeu a consemnat aceste trei exemple pentru a ne învăța neputința celui mai înalt efort al minții în toate ramurile științei, artei și literaturii de a face vreun bine oamenilor, de a-i feri de păcat, de a-i conduce spre orice fel de bine, atunci când uită mântuirea lui Dumnezeu și știința mântuirii, pe care El le-a dat în inimile oamenilor.

TAM1897 D 65.2Vă întreb, așadar: trebuie oare să imităm nebunia grecilor și a romanilor? Trebuie oare să fim fermecați de idolatria lor și să o considerăm artă? Trebuie oare să ne intereseze religia lor, când aceasta este în întregime o monstruozitate? Nu este de ajuns să spunem că este mitologie; este o monstruozitate.

TAM1897 D 65.3Dar cineva va spune: „Oare literatura lor nu este de neprețuit?” Să vedem ce valoare i-a atribuit Dumnezeu. În momentul în care, prin limba greacă, El introducea știința mântuirii în întreaga lume, Domnul avea în fața Sa întreaga literatură greacă și, de altfel, și pe cea romană. Cu toate acestea, El a găsit în întregul univers literar doar trei fraze scurte care meritau să fie preluate și incluse în acest tratat despre știința mântuirii. Vi le voi prezenta. Una dintre ele se află în capitolul al șaptesprezecelea din Faptele Apostolilor. Este citată dintr-un scriitor grec pe nume Aratos și sună astfel. Citesc din versetul al douăzeci și optulea. Pavel vorbește și spune:—

TAM1897 D 65.4„Au zis și unii din poeții voștri: «Sîntem din neamul lui...»” Un scriitor grec a spus că omul este urmașul lui Dumnezeu. Domnul a preluat această idee și a spus: „Este adevărat.”

TAM1897 D 65.5Un altul se află în capitolul al XV-lea din 1 Corinteni, versetul 33. Prima parte a versetului este: „Nu vă înșelați.” Acestea sunt cuvintele Domnului. Restul versetului este citat dintr-un scriitor grec pe nume Menandru: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”

TAM1897 D 65.6Celălalt se găsește în Epistola către Tit, capitolul I, versetul 12, și provine de la Epimenide, după cum urmează: „Cretanii sînt totdeauna niște mincnoși, niște fiare rele, niște pîntece leneșe.”

TAM1897 D 65.7Aceste trei pasaje au fost tot ce a putut găsi Domnul în întreaga literatură greacă care merita să fie preluat și să-i primească aprobarea.

TAM1897 D 65.8Ei bine, atunci, nu spun că aceasta este tot ce poate cineva întrebuința cu folos. Există fapte istorice în limba greacă care au valoare. Dar Dumnezeu învață lucrurile care sunt cele mai valoroase pentru întreaga omenire; El învață principiile dreptății și adevărului, nu se limitează la a prezenta lumii o serie de fapte. Și tot ce a putut găsi în întregul domeniu al literaturii grecești care putea fi folosit în interesul adevărului sau al neprihănirii ca principii de îndrumare pentru om, au fost tocmai aceste trei afirmații: „Sîntem din neamul lui”; „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”; și „cretanii sunt mereu mincinoși”. Cine altcineva poate găsi mai mult decât atât, care să-i fie de folos pe calea neprihănirii și a adevărului, a purității și a integrității?

TAM1897 D 66.1Acum, nu uitați. Grecii și romanii nu erau păgâni de rang inferior, degradați, zdrențăroși și ignoranți; erau aristocrați, cultivați și extrem de educați. Cum ar fi putut fi altfel, când lucrurile pe care le cunoșteau și le învățau reprezintă culmea la care aspiră învățătorii de astăzi? Iulius Cezar a fost unul dintre cei mai desăvârșiți oameni care au trăit vreodată — în ceea ce privește curtoazia, eticheta, estetica și manierele în general. Dar cum era caracterul său? Chiar și cea mai rezervată descriere a acestuia, pentru a fi cât de cât completă sau corectă, ar fi nepotrivită pentru a fi tipărită.

TAM1897 D 66.2Când Domnul a arătat cât de absolut de zadarnică este toată știința, toată învățătura de orice fel fără mântuirea Sa, atunci spun din nou: Ce poate El face pentru oameni dacă aceste lucruri pe care le-a pus înaintea lumii nu-i vor învăța că aceea nu este calea pe care trebuie să o urmeze? Dacă oamenii nu vor fi învățați de aceste lucruri să urmeze calea cea dreaptă, să recunoască că știința lui Dumnezeu este cea mai importantă și că ceea ce știe El este cel mai bun, atunci cum poate omenirea să spere că va scăpa de răul care s-a abătut asupra tuturor celor care au trăit înaintea noastră?

TAM1897 D 66.3Știința mântuirii lui Dumnezeu este singurul lucru pe care oamenii trebuie să-l cunoască, mai presus de toate; și să lăsăm ca aceasta să ne conducă, să ne călăuzească, să ne echilibreze, să ne susțină pretutindeni, în toate lucrurile și împotriva tuturor lucrurilor rele. Și ea va face toate acestea. Acesta este adevărul binecuvântat. Am citit aseară și am citit din nou:—

TAM1897 D 66.4Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile. Efeseni 3:8, 9.

TAM1897 D 66.5Ce este acea taină a lui Dumnezeu? — „Hristos în voi, nădejdea slavei.” Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, Evanghelia, puterea lui Dumnezeu pentru mântuire — aceasta este taina lui Dumnezeu; aceasta este știința mântuirii. Aceasta este adevărul științific, în jurul căruia se concentrează toate celelalte științe. Fiecare om trebuie să aibă acea putere a lui Dumnezeu pentru mântuire, care să-l țină departe de răul care este în el. Răul care se naște în fiecare om îl va duce spre pierzare, în ciuda întregii științe, a întregii literaturi, a întregii arte, a întregii religii, a tot ceea ce lumea poate oferi sau ar fi putut oferi vreodată, dacă nu se agață de puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, care vine la om prin credința lui Isus Hristos.

TAM1897 D 66.6Fără acea putere în inimă, chiar și știința pe care a predat-o Dumnezeu — ca să nu mai vorbim de literatură, artă, religie și tot ceea ce au predat păgânii — este neputincioasă să-l împiedice pe om să păcătuiască. Fără aceasta, orice urmă de rău care se află în om se va manifesta, în ciuda tuturor acestor alte lucruri. De aceea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire: ea îl mântuiește pe om de orice rău.

TAM1897 D 66.7Taina lui Dumnezeu, care este Hristos în voi, nădejdea slavei; Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu; Hristos și El răstignit; numai aceasta, care este totul în toate, care este mai presus de toate, în toate, prin toate, acum și în veșnicie — aceasta este știința mântuirii, cea mai importantă dintre toate științele; cea care conduce toate științele, are întâietate față de toate și ne călăuzește în studiul tuturor. Fie ca așa să fie pentru toți, pentru totdeauna.

TAM1897 D 66.8Atunci, Domnul, prin Duhul Său, să ne atragă astfel spre Sine; inima să fie atât de deschisă față de acea putere, față de părtășia acelei taine, față de Duhul lui Dumnezeu, încât El să poată să-L sădească acolo pe Isus Hristos, harul Său și virtutea Sa. Și pe măsură ce ne ținem inimile deschise întotdeauna către El și către nimeni altcineva decât El, precum o floare către soare, obținem în toată plinătatea sa neprihănirea Lui, puterea Lui, mântuirea Lui, mila Lui, adevărul Lui, bucuria Lui, veselia Lui, pacea Lui — O, și viața Lui veșnică!