Capitolul 9 — Timpul de așteptare

GSAM 148.1„ATUNCI Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n'au luat cu ele untdelemn; dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.”¹

GSAM 148.2Hristos este mirele din parabolă.² Ieșirea în întâmpinarea mirelui trebuie, așadar, să reprezinte o mișcare din partea poporului Domnului de a-L întâmpina pe Hristos la venirea Sa, întrucât tema discursului din Matei capitolele 24 și 25 este venirea Domnului. Cuvântul Domnului este candela.³ Toate fecioarele și-au luat candelele. Nechibzuința unei părți dintre fecioare a constat în faptul că au acceptat doar teoria adevărului, fără acea consacrare sinceră față de Domnul care ar fi dezvoltat harurile Duhului în inima credinciosului. Această lucrare este reprezentată în parabolă prin „untdelemn în vase”. Întârzierea mirelui trebuie să reprezinte o oarecare dezamăgire din partea celor care ies în întâmpinare, așteptându-se să-L întâlnească pe Domnul lor.

GSAM 148Momentul în care se aplică pilda

GSAM 148.3Cuvântul „atunci”, cu care începe pilda, ne oferă un indiciu cu privire la momentul aplicării ei. El urmează imediat după ceea ce fusese afirmat în capitolul anterior, nu după A Doua Venire a Domnului, ci după ce fusese proclamată pilda smochinului, anunțând că venirea lui Hristos este „la uși” și că a venit generația care nu va trece până când Hristos Însuși nu Se va arăta în norii cerului. De asemenea, se aplică într-un moment în care unii dintre slujitorii care au vestit mesajul spun în inima lor: „Stăpînul meu zăbovește să vină!” și „va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii”.

GSAM 149Lovind pe tovarășii lor de slujbă

GSAM 149.1Aceștia au fost tovarăși de slujbă, proclamând în armonie același mesaj; dar acum o parte dintre ei se îndepărtează de ceea ce au învățat și își „lovesc” tovarășii de slujbă care oferă „hrana la vremea hotărîtă” — declarând pregătirea necesară pentru a-L întâmpina pe Domnul care vine în curând. Ei „lovesc” în același mod în care s-a propus să-l lovească pe Ieremia. Oamenii au spus: „Haideți să-l lovim cu limba și să nu dăm ascultare la niciunul dintre cuvintele lui” (literal după KJV).⁴ Astfel, acești slujitori au început să învețe într-un mod care să împiedice lucrarea slujitorilor „credincioși”. Acestei categorii i se adresează astfel: „Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.”⁵

GSAM 149.2Pilda fecioarelor se aplică într-un moment în care tovarășii de slujbă se îndepărtează de mesajul venirii iminente a Domnului și încep „să bată”. Ei încep, de asemenea, să facă altceva — „să mănînce și să bea cu bețivii”. Se alătură ospățului celor care doresc să-și satisfacă poftele. Solomon a spus despre aceștia: „Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne. Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc.”⁶

GSAM 149Prima dezamăgire

GSAM 149.3Acum se va ridica întrebarea: „Ce a existat în experiența adventistă care să corespundă acestor afirmații?” Au existat mișcări care se potrivesc pe deplin cu profeția. Cei care au transmis mesajul până în aprilie 1844 au lucrat în rândul bisericilor, iar pastorii diferitelor biserici s-au alăturat eforturilor lor. Astfel, ei erau „tovarăși de slujbă”.

GSAM 150.1Cei care transmiteau mesajul învățau că cele două mii trei sute de zile din Daniel 8:14 se vor încheia odată cu anul evreiesc 1843, care corespundea anului nostru 1844. Ei proclamau că ora judecății lui Dumnezeu va veni la încheierea acelei perioade. Fiecare confesiune din țară susținea la acea vreme că ziua judecății va fi marcată de A Doua Venire a Domnului nostru. Astfel, se va observa cu ușurință că adventiștii presupuneau că Domnul va veni la sfârșitul acelei perioade profetice. Ei spuneau: „Această perioadă s-ar putea încheia în data de 21 martie 1844, ultima zi a anului evreiesc natural 1843.” Așadar, ei așteptau sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie 1844 ca moment în care Mântuitorul ar putea veni.

GSAM 150Apariția slujitorilor răi

GSAM 150.2Când a venit și a trecut ultima zi a lunii martie, iar Domnul nu a venit, cei care lucraseră anterior alături de mesagerii Domnului, dar nu-și consacraseră pe deplin din inimă viața mesajului, s-au întors împotriva lui, au început să se opună lucrării și să facă tot ce le stătea în putință pentru a bloca calea celor care continuau să propovăduiască doctrina venirii iminente a Domnului și mesajul despre ora judecății. În inimile lor, spuneau ei, „Stăpînul meu zăbovește să vină”. Cu buzele lor, ei învățau acum că întreaga lume trebuie să se convertească înainte ca Domnul să vină; că toți evreii trebuie să se întoarcă în Palestina și să-și restabilească slujba la templu în Ierusalim, înainte ca Mesia să vină. Unii chiar învățau că venirea lui Hristos era o „venire spirituală”, care avea loc la convertire, precum și la moartea poporului Său.

GSAM 151Oferirea hranei „la vremea hotărîtă”

GSAM 151.1În timp ce aceștia se întorceau astfel împotriva tovarășilor lor de slujbă, cei care încă se țineau cu tărie de credință îi adunau pe credincioși în săli și în păduri, oferindu-le „hrana la vremea hotărîtă” — arătându-le că semnele vremurilor și profețiile împlinite declarau, la fel ca înainte de dezamăgirea lor, că venirea lui Hristos era aproape, „chiar la uși”.

GSAM 151Ospățurile din biserici

GSAM 151.2În timp ce făceau aceasta, a început ceea ce era până atunci necunoscut în bisericile protestante — adunarea oamenilor în biserică pentru ospățuri și „distracție”. Toți cei care doreau să vină erau invitați să se bucure împreună cu ei de delicatese.

GSAM 151.3Prima dată când am auzit de ceva de acest fel în America a fost în luna mai 1844, imediat după dezamăgire. Lucrurile s-au petrecut astfel: în timp ce William Miller, într-o sală din Rochester, New York, îi învăța și îi îndemna pe câteva sute de adventiști, spunându-le: „Ne aflăm în perioada de așteptare din Matei 25; țineți-vă tare de credință; în curând vom avea mai multă lumină asupra acestei chestiuni”, în subsolul uneia dintre cele mai mari săli de adunare din Rochester fusese organizat „un festival”. S-a adunat o mulțime de oameni, atât membri ai bisericii, cât și necredincioși, iar în timp ce președintele unui colegiu teologic distra mulțimea ridiculizându-l pe William Miller, li se vindeau stridii, înghețată, dulciuri și, pentru douăzeci și cinci de cenți, o broșură pe care acest om o pregătise. Cartea se numea „An Exposé of Millerism”.

GSAM 151.4La mai puțin de două săptămâni de atunci, o altă denominație din același oraș a organizat „un festival” într-o sală publică, percepând o taxă de intrare de douăzeci și cinci de cenți și invitând pe toți cei dornici să vină și să se bucure împreună cu ei de stridii, înghețată, prăjituri și dulciuri. Atunci și acolo a început această tradiție modernă a ospățurilor în biserici, care s-a transformat în „petreceri nebunești”, „pungi cu surprize”, „jocuri de pescuit cu premii”, „concursuri de sărutat” și așa mai departe. Această caracteristică a ospățurilor în biserici a crescut atât de mult încât, în prezent, o clădire modernă de biserică nu este considerată la standard dacă nu dispune de bucătărie, cămară și sală de mese. Această stare a lucrurilor este cea care a început în „timpul de așteptare”, exact așa cum este indicat în parabolă.

GSAM 152.1Însuși Wm. Miller vorbește despre incidentul care a avut loc la Rochester în următoarele cuvinte:

GSAM 152.1„Unul dintre doctorii în teologie din Rochester, domnul _____, de la biserica _____, a scris o broșură împotriva millerismului, și-a chemat domnii și doamnele în Casa Domnului, a organizat un mare festin cu stridii și alte «picnicuri», în stilul lui Belșațar, și-au băut cafeaua și ceaiul, au mâncat delicatese scumpe și au vândut înghețată și dulciuri, precum și broșura sa împotriva celei de-a Doua Veniri a dragului Mântuitor.

GSAM 152.2„În noaptea dinaintea plecării mele, un alt domn reverend a organizat un festin de tip picnic la o cârciumă sau o sală publică și a vândut, la fel ca mai sus, biletele sale, înghețata și dulciurile. M-am bucurat să aud că unele dintre bisericile diferitelor secte nu au aprobat astfel de ospățuri babiloniene; și sper din tot sufletul meu că nu toate aceste biserici sectare vor fi găsite mâncând și bând «cu bețivii» când va veni Hristos. Sunt uimit că acești domni reverenzi nu se văd pe ei înșiși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu; și le-aș recomanda să citească Luca 14:12-14; Matei 24:48-51; Luca 13:25-28; 2 Petru 2:13; Iuda 10-21. Acestea sunt cu siguranță vremurile de pe urmă.”

GSAM 152.3Dacă pastorul Miller ar fi avut o viziune asupra a ceea ce au început să practice bisericile de atunci, în cadrul petrecerilor lor de strângere de fonduri, cu „prăjituri cu inele ascunse, jocuri de sărutat de zece cenți, spectacole cu măgari, petreceri nebunești, loterii sfinte” și alte aranjamente de jocuri de noroc etc., s-ar fi retras cu o groază sfântă.

GSAM 152Timpul de așteptare

GSAM 152.4Adventiștii au găsit mângâiere în faptul scriptural că, atunci când se va face anunțul privind venirea iminentă a Domnului, aceasta va fi însoțită de o „perioadă de așteptare”. Ei au văzut acest lucru în cuvintele Mântuitorului nostru din Matei 25:5, 6 și în Habacuc 2:1-3.

GSAM 153.1În ceea ce privește atitudinea lor din primăvara anului 1844, cităm din Midnight Cry din 9 mai 1844:—

GSAM 153.2„După ce am trecut de momentul în care perioadele profetice păreau să se fi încheiat, ne aflăm într-o situație pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru copiii Săi la sfârșitul viziunii; și pentru care El a luat măsuri, prin profetul Habacuc, când acesta spune: «Voi sta la strajă, mă voi așeza pe turn și voi veghea să văd ce-mi va spune și ce voi răspunde când voi fi mustrat» (literal după KJV), sau, după cum se menționează în nota marginală, «când voi fi contrazis». «Domnul mi-a răspuns, și a zis: Scrie proorocia, și sapă-o pe table, ca să se poată citi ușor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărîtă, dar la sfârșitul [perioadelor profetice] va vorbi (literal după KJV), și nu va minți; dacă zăbovește [dincolo de sfârșitul lor aparent], așteaptă-o, căci va veni și se va împlini negreșit, [în plinătatea vremurilor profetice, dincolo de care] nu va zăbovi (literal după KJV).»⁷

GSAM 153.3„Faptul că această îndemnare se referă la timpul prezent reiese în mod evident din citarea ei de către Pavel în Evrei 10:36-39: «Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v'a fost făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi. Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el. Noi însă nu sîntem din aceia cari dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credință pentru mîntuirea sufletului.»

GSAM 153.4„Noi credem că ne aflăm în acea perioadă despre care a vorbit Mântuitorul, când mirele întârzie (Matei 25:5) — cu care ar trebui să fie asemănată Împărăția cerurilor —, când slujitorul cel rău [după ce a avut loc un aparent eșec în timp] va zice în inima lui: «Stăpînul meu zăbovește să vină!» și «va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii», iar Domnul ar trebui să vină «în ziua în care el nu se așteaptă».

GSAM 154.1„Noi credem că ne aflăm acum în acea perioadă de timp despre care vorbește Petru, când «osînda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează»; perioadă în care ei, după cum prezice el, «vor strecura pe furiș erezii nimicitoare».⁸ Acestea, spune Petru, urmau să fie, la fel cum au existat profeți falși atunci când au fost redactate Scripturile. Așa cum, prin urmare, cei din casa lui Israel au spus: «Zilele se lungesc, și toate vedeniile rămîn neîmplinite»,⁹ așa trebuie să fi existat o vreme în care să pară că timpul trece fără ca ceva să se întâmple, pentru ca batjocoritorii din 2 Petru 3:4 să întrebe: «Unde este făgăduința venirii Lui?», și să se amăgească singuri că «toate rămîn așa cum erau dela începutul zidirii».

GSAM 154.2„Credem că tocmai având în vedere o astfel de întârziere a viziunii, apostolul Iacov a spus: «Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului»; «Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape». Și: «Iată că Judecătorul este chiar la ușă».

GSAM 154.3„Și credem că, în așteptarea trecerii timpului așteptat, Mântuitorul nostru ne-a sfătuit, în capitolul al doisprezecelea din Luca: «Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni, cari așteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni și va bate la ușă.»¹⁰ A aștepta implică trecerea timpului, căci până în acel moment nu așteptăm. De aceea, Domnul nostru adaugă: «Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui.»

GSAM 154.4„Vom continua, cu voia lui Dumnezeu, să vestim: «Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare»; și: «a venit ceasul judecății Lui.» Și avem încredere că nu vom înceta să strigăm cu voce tare către lume și biserică, pentru a le trezi din cântecele lor de «pace» și a le face să asculte chemările de milă ale lui Dumnezeu. Intenționăm să continuăm să așteptăm și să veghem pentru venirea Domnului, crezând că aceasta este chiar la ușa noastră.”

GSAM 155O apărare a lucrării lor

GSAM 155.1O idee bună despre modul în care adventiștii își priveau lucrarea înainte de 21 martie 1844 și imediat după acea dată poate fi obținută citind următorul citat, preluat dintr-un articol intitulat „Apărare”, din Advent Herald din 13 noiembrie 1844, publicat de J. V. Himes, S. Bliss și A. Hale:—

GSAM 155.2„Nu ne-am grăbit să ne adoptăm opiniile. Credem că am fost căutători cinstiți și sinceri ai adevărului. Am ascultat porunca Mântuitorului nostru de a cerceta Scripturile. Nu ne-am bazat pe propria noastră înțelepciune, ci ne-am îndreptat privirea spre Dumnezeu pentru îndrumare și călăuzire și ne-am străduit să ne punem pe altarul Său, având încredere că El ne va îndruma pașii pe calea cea dreaptă. Am examinat toate argumentele aduse împotriva noastră cu o dorință sinceră de a cunoaște adevărul și de a fi feriți de eroare; dar trebuie să mărturisim că pozițiile variate și multiforme ale adversarilor noștri nu au făcut decât să ne întărească convingerile. Am văzut că, indiferent dacă noi aveam dreptate sau nu, adversarii noștri nu puteau avea dreptate; și nu existau acorduri între ei. Argumentele fiecăruia erau atât de slabe și de puerile, încât se vedeau nevoiți să-și contrazică continuu propriile afirmații; iar prin opiniile lor opuse și contradictorii au demonstrat că, oricare ar fi fost părerea lor despre opiniile noastre, nu aveau încredere în opiniile celorlalți. Și, mai mult decât atât, nu exista niciun punct fundamental în întreaga noastră poziție în care să nu fim susținuți de unul sau mai mulți dintre cei care se străduiau să infirme venirea imediată a Domnului. În timp ce noi ne bazam pe interpretarea literală a Scripturilor, adversarii noștri se străduiau în zadar să dovedească că Scripturile nu trebuie înțelese literal, deși fiecare profeție care s-a împlinit s-a împlinit chiar în cele mai mici detalii ale sale.

GSAM 156Explicația dezamăgirii

GSAM 156.1„Dar timpul — anul 1843, anul evreiesc — a trecut, iar noi am fost dezamăgiți că nu L-am văzut pe Rege în frumusețea Sa. Și toți cei care ni s-au opus au presupus, cu sinceritate, că fiecare caracteristică distinctivă a credinței noastre fusese demonstrată a fi falsă; și că noi, ca oameni cinstiți, ar trebui să renunțăm la întreaga noastră poziție. De aceea, au fost surprinși să ne vadă încă agățați de speranța noastră și încă așteptându-L pe Regele nostru.

GSAM 156.2„Noi, însă, în dezamăgirea noastră, nu am văzut niciun motiv de descurajare. Am văzut că Scripturile indicau că trebuie să existe o perioadă de așteptare și că, în timp ce viziunea întârzia, trebuia să o așteptăm. Am văzut, de asemenea, că odată cu sfârșitul anului perioada nu putea fi încheiată pe deplin, chiar și presupunând că cronologia noastră era corectă; și că acestea nu se puteau împlini decât la un moment dat în anul curent; și totuși am recunoscut sincer și pe deplin în fața lumii că ne-am înșelat în privința momentului precis pe care îl așteptam cu atâta încredere; dar, deși ne-am înșelat astfel, putem vedea mâna lui Dumnezeu în această chestiune. Putem vedea că El s-a folosit de acea proclamație ca de un semnal de alarmă pentru lume și ca de o încercare pentru biserică. Ea a pus poporul Său într-o atitudine de așteptare. A scos la iveală pe cei care erau dispuși să sufere pentru numele Său. A demonstrat pentru cine strigătul venirii Domnului era o veste de mare bucurie, și pentru cine era un sunet neplăcut la urechi. A arătat universului cine va întâmpina cu bucurie întoarcerea Domnului și cine îl va respinge la A Doua Venire, așa cum au făcut evreii la prima Sa venire. Și considerăm că aceasta este un pas în împlinirea scopului lui Dumnezeu, în această «zi a pregătirii Sale» (literal după KJV), pentru ca El să poată conduce un popor care să caute numai voia Domnului, astfel încât aceștia să fie pregătiți pentru venirea Sa.”

GSAM 157ISTORIA MIȘCĂRII DUPĂ MARTIE 1844

GSAM 157.1O scurtă istorie a mișcării adventiste după 21 martie 1844 este prezentată în cele ce urmează, preluată din Signs of the Times, 31 octombrie 1844:—

GSAM 157.2„După trecerea anului 1843 — anul evreiesc —, marea majoritate a adventiștilor a ajuns la convingerea că, de acum înainte, nu mai putem conta pe anumite date cu niciun grad de certitudine. Ei credeau că ne aflam acolo unde indica cronologia noastră, la sfârșitul tuturor perioadelor profetice, la încheierea cărora era așteptată venirea; și că, deși ar fi trebuit să așteptăm doar puțin timp, cât cronologia noastră ar putea diferi de timpul lui Dumnezeu, totuși credeau că nu mai aveam niciun indiciu cu privire la momentul exact. Toți își luaseră candelele și ieșiseră în întâmpinarea Mirelui; dar Mirele întârziase dincolo de momentul (1843) în care era așteptat. Pe durata acestei întârzieri a viziunii, părea că toți erau hotărâți să o aștepte, crezând că nu se putea amâna și că putea fi așteptată în orice moment. Cu toate acestea, a devenit curând foarte evident că mulțimile își făceau planuri pentru viitor, pe care nu le-ar fi făcut dacă ar fi crezut că Domnul va veni în acest an; și că adormiseră în ceea ce privește conștientizarea reală a apariției imediate a Domnului. Cu alte cuvinte, ei credeau că El ar putea veni în orice zi sau că venirea ar putea fi amânată pentru o scurtă perioadă, timp în care s-ar putea bucura de o odihnă revigorantă. Ei bine, așa a fost, așa cum a spus Mântuitorul nostru: «Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.»

GSAM 157Atenția îndreptată spre toamna anului 1844

GSAM 157.3„Încă din luna mai a anului 1843, fratele Miller ne-a atras atenția asupra lunii a șaptea a anului sacru evreiesc, ca fiind momentul respectării acelor tipuri care indică A Doua Venire; iar toamna trecută am așteptat acel moment cu mare interes. După ce aceasta a trecut, fratele S. S. Snow a îmbrățișat pe deplin opinia că, potrivit tipurilor, venirea Domnului, atunci când va avea loc, trebuie să se întâmple în a zecea zi a lunii a șaptea; dar nu era sigur în privința anului. Ulterior, el a observat că perioadele profetice nu expiră de fapt decât în anul curent, 1844; așa că s-a bazat pe ideea că, în jurul datei de 22 octombrie — a zecea zi a lunii a șaptea a acestui an — vom fi martori la venirea Domnului slavei. El a predicat acest lucru în New York, Philadelphia și în alte locuri în primăvara și vara trecută; și, deși mulți i-au împărtășit părerile, totuși nu s-a văzut nicio manifestare concretă a efectelor acestora până în jurul lunii iulie.

GSAM 158Recoltele lăsate pe câmp

GSAM 158.1„La începutul sezonului, unii dintre frații noștri din nordul statului New Hampshire fuseseră atât de convinși de credința că Domnul va veni înainte de următoarea iarnă, încât nu și-au cultivat câmpurile. Pe la mijlocul lunii iulie — care era seara miezului nopții anului evreiesc (seara-dimineața, calculând de la luna nouă din aprilie, începutul acestui an evreiesc) — alții care își semănaseră și își plantaseră câmpurile erau atât de impresionați de sentimentul apariției imediate a Domnului, încât nu puteau, în conformitate cu credința lor, să-și culeagă recoltele. Unii, mergând pe câmpurile lor să-și taie iarba, s-au trezit complet incapabili să continue și, conformându-se simțului lor al datoriei, și-au lăsat recoltele în picioare pe câmp, pentru a-și arăta credința prin faptele lor și, astfel, pentru a condamna lumea. Acest fenomen s-a răspândit rapid în nordul Noii Anglii.

GSAM 158Judecata va preceda venirea

GSAM 158.2„În aceeași perioadă, frații noștri din Maine adoptaseră concepția că judecata trebuie să preceadă venirea; că aceasta se sincroniza cu secerișul și nu avea loc doar la sfârșitul lumii, ci ocupa o perioadă care preceda imediat sfârșitul. În conformitate cu această concepție, ei credeau că ne aflam în timpul judecății, că se trasa linia de demarcație și că slujitorii lui Dumnezeu erau pecetluiți pe frunte, iar împlinirea acestui lucru urma să fie semnalul pentru cei patru îngeri care țineau cele patru vânturi ale pământului (Apocalipsa 7:1) să-și slăbească strânsoarea.

GSAM 159O trezire la miezul nopții

GSAM 159.1„Pe la mijlocul lunii iulie, binecuvântarea lui Dumnezeu în recuperarea celor abătuți a început să însoțească proclamarea timpului, iar cei care au îmbrățișat oricare dintre punctele de vedere menționate au manifestat o schimbare marcantă în comportamentul lor și o trezire bruscă din somn, așa cum fusese prezis. «La miezul nopții, s'a auzit o strigare: «Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s'au sculat și și-au pregătit candelele.» Începând din iulie, aceste mișcări au avut loc în diferite părți ale Noii Anglii și erau distincte unele de altele; dar toate au fost însoțite de binecuvântarea lui Dumnezeu în readucerea la credință a multora ale căror candele aproape se stinseseră și în sfințirea sfinților Săi. La adunarea de la Exeter, toate aceste influențe s-au întâlnit, s-au contopit într-o singură mișcare mare și s-au răspândit rapid prin toate grupurile adventiste din țară.”