Capitolul 4 — Timpul sfârșitului

GSAM 77.1„ȘI am zis: «Domnul meu, care va fi sfîrșitul acestor lucruri?» El a răspuns: «Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite pînă la vremea sfîrșitului. ... cei răi vor face răul, și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.»”¹

GSAM 77.1„El mi-a zis: «Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului.»”²

GSAM 77.1„Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea, pînă la vremea sfîrșitului. Mulți vor alerga încoace și încolo, și cunoștința va crește.” (literal după KJV)³

GSAM 77.1Ce se înțelege aici prin „vremea sfîrșitului”? Nu poate fi chiar sfârșitul în sine, căci în acest caz partea din profeția lui Daniel care a fost „sigilată” nu ar fi de niciun folos pentru omenire. Deoarece „lucrurile descoperite sînt ale noastre”⁴, această porțiune trebuie să fie de folos la un moment dat. Așadar, expresia „vremea sfîrșitului” trebuie să se refere la o perioadă situată chiar înainte de sfârșitul propriu-zis, în care lucrurile despre care i s-a vorbit lui Daniel vor fi înțelese.

GSAM 77Ziua pregătirii Sale

GSAM 77.2Aceasta se referă, fără îndoială, la acel timp numit de profetul Naum „ziua pregătirii Lui” (literal după KJV). Aici, profetul vorbea despre distrugerea Ninivei cu „pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carelor”.⁵ Atenția profetului este îndreptată mai întâi către o calamitate și mai mare care va veni asupra întregii lumi, când „se clatină munții înaintea Lui, și dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ținea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, și se prăbușesc stîncile înaintea Lui.... El le zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori.”⁶

GSAM 78Carele cu torțe aprinse

GSAM 78.1Profetul vorbește și mai departe despre această zi a pregătirii: „Carele vor fi cu torțe aprinse în ziua pregătirii Lui, iar brazii se vor zgudui îngrozitor. Carele vor năvăli pe străzi, se vor înghesui unele împotriva altora pe căile largi: vor părea ca niște torțe, vor alerga ca fulgerele. El își va număra vitejii; aceștia se vor poticni în mersul lor; se vor grăbi spre zidul acela, iar apărarea va fi pregătită” (literal după KJV).⁷

GSAM 78.2Ce descriere precisă a trenului modern, rapid ca fulgerul, cu conductorul care numără și renumără constant pasagerii, de la stație la stație, iar aceștia se poticnesc în mersul lor când trenul este în mișcare. Apoi, există consumul uriaș de brazi pentru traversele de cale ferată, structurile de susținere, galeriile de protecție împotriva zăpezii etc. Se spune că o cale ferată care traversează Munții Sierra Nevada are patruzeci și șapte de mile de galerii din lemn de brad pentru protecție împotriva zăpezii. Iar profetul a spus că acest lucru se va întâmpla în „ziua pregătirii Lui” (literal după KJV).

GSAM 78.3Despre acest timp al sfârșitului vorbește și profetul Ioel, când se dă porunca slujitorilor Domnului: „Sunați din trîmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape.”⁸

GSAM 78.4Și din nou, prin profetul Țefania se spune: „Veniți-vă în fire, și cercetați-vă, neam fără rușine, pînă nu se împlinește hotărîrea-ca pleava trece vremea-pînă nu vine peste voi mînia aprinsă a Domnului, pînă nu vine peste voi ziua mîniei Domnului! Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, cari împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mîniei Domnului.”⁹

GSAM 79.1Pentru a înțelege mai pe deplin ce se înțelege prin expresia „vremea sfîrșitului” și când începe aceasta, vom observa un alt exemplu în care se folosește același termen. În capitolul al unsprezecelea din Daniel este prezentată o putere persecutoare care urma să-și mențină stăpânirea până în timpul sfârșitului. Domnul a spus despre acea putere persecutoare: „Chiar și din cei înțelepți, mulți vor cădea, ca să fie încercați, curățiți și albiți, pînă la vremea sfîrșitului, căci sfîrșitul [timpul sfârșitului] nu va fi decît la vremea hotărîtă.”¹⁰

GSAM 79Lucrarea cornului mic

GSAM 79.2Comentatorii protestanți sunt, în general, de acord să atribuie această putere și cornul cel mic din Daniel 7 Bisericii Romane, care a deținut puterea civilă în mâinile sale pentru „vremea hotărîtă”. Acel timp rânduit era „o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme”.¹¹ Acestea au fost cele 1260 de zile profetice — 1260 de ani — ale domniei civile a cornului mic, care s-a întins de la anul 538 până în 1798 d.Hr. La această din urmă dată, puterea civilă a cornului mic a fost luată, la „vremea hotărîtă”. Așadar, în acel moment, oamenii încetaseră să mai „cadă” sub mâna acelei puteri, așa cum se întâmplase anterior. Anul acesta, deci — 1798 — marchează începutul acelei perioade de timp din această profeție numită „vremea sfîrșitului”.

GSAM 79.3Anul 1798 a încheiat cele „o mie două sute șase zeci de zile” — 1260 de ani — în care „doi marturi” ai Domnului (Vechiul și Noul Testament) urmau să „proorocească... îmbrăcați în saci”.¹² În timpul Evului Mediu întunecat al persecuțiilor, Scripturile erau păstrate în limbile greacă și latină, limbi pe care oamenii de rând nu le înțelegeau. Această ascundere a Scripturilor este comparată cu îmbrăcarea lor „în saci”.

GSAM 80Cei doi martori uciși

GSAM 80.1„Cînd își vor isprăvi mărturisirea lor [în starea de sac], fiara, care se ridică din Adînc, va face război cu ei [Satana stârnind și lucrând prin oameni lumești], îi va birui și-i va omorî. Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă «Sodoma» și «Egipt», unde a fost răstignit și Domnul lor [«este răstignit», în versiunea daneză]. Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam, vor sta trei zile și jumătate, și vor privi trupurile lor moarte, și nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt.”¹³

GSAM 80Domnia terorii

GSAM 80.2Uciderea acestor Martori a avut loc în timpul „domniei terorii” din Franța, între 1792 și 1795 — trei ani și jumătate. Deși Revoluția Franceză a durat aproximativ șase sau șapte ani, în primii trei ani și jumătate s-au depus eforturi mari pentru a distruge Biblia, religia și pe toți cei care îndrăzneau să vorbească în favoarea uneia sau a alteia. În timp ce Revoluția Franceză pretindea că luptă împotriva monarhiei și a clericalismului, ea a devenit, de fapt, un război pentru exterminarea lui Dumnezeu și a Bibliei. Despre perioada care a precedat imediat Revoluția citim:

GSAM 80.2„Să nu uităm niciodată că, înainte de Revoluția din 1792, se spune că promotorii ateismului din Franța ar fi strâns între ei și cheltuit 900.000 de lire sterline [4.500.000 de dolari] într-un singur an, ba chiar în repetate rânduri, pentru achiziționarea, tipărirea și distribuirea de cărți menite să corupă mințile oamenilor și să-i pregătească pentru măsuri disperate.”¹⁴

GSAM 80Scriitori atei

GSAM 80.3„Calea către o astfel de Revoluție a fost pregătită de scrierile lui Voltaire, Mirabeau, Diderot, Helvetius, D’Alembert, Condorcet, Rousseau și ale altora de același fel, în care aceștia s-au străduit să răspândească principii subversive atât împotriva religiei naturale, cât și a celei revelate. Revelația nu numai că a fost contestată, ci și complet ignorată; Divinitatea a fost alungată din univers, iar în locul ei a fost substituită o fantomă imaginară sub numele de Zeița Rațiunii.”¹⁵

GSAM 81.1În anul 1793, mentalitatea oamenilor era de așa natură încât actorii de teatru erau aclamați cu entuziasm pentru batjocura lor blasfematoare împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei. Ca exemplu, cităm:

GSAM 81.1„Comediantul Monert, în Biserica Sfântului Roche [Paris], a dus impietatea la culme. «Dumnezeule, dacă exiști», a spus el, «răzbună-Ți numele ofensat. Te provoc la luptă! Rămâi tăcut; nu îndrăznești să arunci tunetele. După toate acestea, cine va mai crede în existența Ta?»”¹⁶

GSAM 81Operă blasfematoare la Lyon, Franța

GSAM 81.2Cât despre modul în care cei care i-au ucis pe Martori „răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-l dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6), acesta va apărea în desfășurarea unei sărbători organizate de Fouché, la Lyon, în onoarea lui Chalier, guvernatorul orașului Lyon, care fusese executat. Înainte de sosirea sa la Lyon, Fouché a ordonat ca

GSAM 81.2„toate simbolurile religioase să fie distruse; și ca deasupra porților cimitirelor să fie scris: Moartea este un somn veșnic... Bustul lui Chalier a fost purtat pe străzi, urmat de o mulțime imensă de asasini și prostituate. După ei a venit un măgar care purta Evanghelia, crucea și vasele de la comuniune, care au fost curând aruncate în flăcări, în timp ce măgarul a fost obligat să bea din potirul de la comuniune vinul sfințit.”¹⁷

GSAM 81.3O Sărbătoare a Rațiunii ținută la Paris este descrisă astfel:

GSAM 81.3„Au mers în procesiune spre Convenție, iar gloata... a caricaturizat în cel mai ridicol mod ceremoniile religioase... Bărbați, îmbrăcați în surplice și mantii, au venit cântând aleluia și dansând carmagnola, până la tribuna Convenției. Acolo au depus ostia, cutiile în care era păstrată și statuile de aur și argint. Au ținut discursuri burlești... «O, voi», a exclamat o delegație din Saint-Denis, «o, voi, instrumente ale fanatismului, sfinți binecuvântați de tot felul, fiți în sfârșit patrioți, ridicați-vă în masă și serviți țara mergând la monetărie pentru a fi topiți.»”¹⁸

GSAM 82Cuvântul lui Dumnezeu iese din obscuritate

GSAM 82.1„După cele trei zile și jumătate, duhul de viață dela Dumnezeu a intrat în ei” (Martorii), iar ei „s'au suit într'un nor spre cer.”¹⁹ Venise timpul lui Dumnezeu ca Cuvântul Său să iasă din obscuritate și să fie prezentat din nou înaintea lumii. Sosise timpul (1798) ca lucrarea misionară să se desfășoare în întreaga lume. În 1804 a fost înființată British Bible Society. Aceasta a fost urmată de zeci de alte societăți biblice, iar acum Biblia este tradusă în toate limbile principale ale lumii. Astfel, Scripturile, cei Doi Martori, ieșind în evidență acolo unde toți le pot vedea și citi, sunt comparate cu înălțarea lor la cer într-un nor.

GSAM 82.2În timpul Revoluției Franceze, Voltaire a afirmat că, în o sută de ani, Biblia va fi depășită. La o sută de ani de la acea dată, numai în Franța circulau mai multe Biblii decât se știa că existau atunci când Voltaire a făcut această laudă deșartă. Și se spune că chiar casa în care a făcut această declarație este folosită acum ca centru biblic.

GSAM 82Descoperirea Pietrei din Rosetta

GSAM 82.3Există două aspecte legate de anul 1798 și de poporul francez pe care trebuie să le remarcăm: în primul rând, în acel an, armata franceză, sub comanda generalului Berthier, a răsturnat guvernul papal de la Roma, împlinind (fără să știe) profeția referitoare la acest eveniment, cuprinsă chiar în cartea împotriva căreia făcuseră război; în al doilea rând, în același an, la Fortul St. Julien, pe brațul Rosetta al Nilului, armata franceză, în timp ce efectua o săpătură, a descoperit celebra piatră de la Rosetta, care se află acum la Muzeul Britanic. Pe această piatră se află o inscripție în trei forme: hieroglife, scrierea folosită de preoți; demotica, forma de scriere folosită de oamenii de rând; și greaca. Aceasta este cheia care a dezvăluit scrierile demotice și hieroglifice, până atunci misterioase. Acum, după cum a afirmat altcineva, „târnăcopul și lopata, care au scos la iveală aceste scrieri în caractere demotice, oferă mai multe dovezi privind corectitudinea relatărilor biblice antice decât orice altă sursă din afara Scripturilor înseși”. Așadar, chiar aceiași oameni care au crezut că vor distruge Biblia au fost, fără să-și dea seama, folosiți pentru a aduce împlinirea profeției prin înlăturarea dominației papalității la sfârșitul celor 1260 de ani și, de asemenea, au descoperit cheia către chiar acele scrieri care confirmă veridicitatea Scripturilor pe care au încercat cu atâta ardoare să le distrugă.

GSAM 83„Vei sta în sorțul tău”

GSAM 83.1Ce anume i-a spus îngerul lui Daniel că se va întâmpla la timpul sfârșitului? Din momentul în care l-a auzit pe sfânt spunând: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit”²⁰, mintea lui a fost cuprinsă de o neliniște cu privire la ce ar trebui să fie „sfîrșitul acestor lucruri” și „cât timp” ar trebui să dureze.²¹ În cele din urmă, i s-a dat să înțeleagă că cunoașterea vremii nu îi revine lui în zilele sale. I s-a spus: „Du-te pe calea ta până va fi sfârșitul, căci te vei odihni și vei sta în sorțul tău la sfârșitul zilelor” (literal după KJV).²²

GSAM 83.2Unii au presupus că această exprimare se referea la sfârșitul final al lumii și că, la acel moment, Daniel, împreună cu restul poporului Domnului, își va primi răsplata și își va ocupa locul de moștenire. Cuvântul ebraic pentru moștenire, regiune a țării etc. este, ni se spune, gheh-vel. Acesta nu este cuvântul tradus prin sorț în acest verset; cuvântul folosit aici este goh rahl. Cercetătorii ebraici ne spun că acest cuvânt, goh rahl, apare de șaptezeci și șase de ori în Vechiul Testament și că este același cuvânt folosit atunci când se vorbește despre curățirea simbolică a sanctuarului, unde se aruncau sorți pentru a stabili care dintre cei doi țapi urma să fie jertfit. Pe măsură ce Marele Preot lua sângele țapului Domnului și intra în sanctuar pentru a îndeplini lucrarea de curățire, tot Israelul stătea afară, smerindu-și sufletele și mărturisindu-și păcatele, pentru a fi găsiți nevinovați și a primi binecuvântarea Marelui Preot atunci când acesta urma să iasă din sanctuar. Astfel, în acea zi, Israelul stătea în sorțul său.

GSAM 84.1Când urma să vină curățirea finală a sanctuarului, la sfârșitul celor două mii trei sute de zile, cazul lui Daniel, împreună cu cazurile tuturor celor drepți care muriseră, urma să fie examinat în fața lui Dumnezeu. Așadar, Daniel stă în sorțul său.

GSAM 84Cuvintele sigilate până în 1798

GSAM 84.2Ca răspuns la întrebarea lui Daniel: „Domnul meu, care va fi sfîrșitul acestor lucruri?”²³ i se spune: „Cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite pînă la vremea sfîrșitului.”²⁴ Ceea ce îl frământa pe Daniel era „când?”, „cât timp?” și „care va fi sfîrșitul?”. Acestea erau aspectele care îl nedumereau și îl nelinișteau pe profet, iar numai aceste lucruri urmau să fie ascunse și sigilate până la „vremea sfîrșitului”, și nu întreaga carte a lui Daniel, așa cum au crezut unii. Înainte de această perioadă din 1798, cercetătorii profețiilor aveau lumină cu privire la cele șaptezeci de săptămâni și înțelegeau că acestea începuseră în anul 457 î.Hr., slujirea publică a lui Hristos, moartea Sa etc. având loc în armonie exactă cu calculul celor șaizeci și nouă și șaptezeci de săptămâni de la acea dată. Această împlinire exactă a misiunii Mântuitorului, în armonie cu acest calcul, le-a oferit o dovadă puternică că El era într-adevăr adevăratul Mesia și că data începerii celor șaptezeci de săptămâni era astfel stabilită în mod definitiv. Faptul că nu au reușit să descopere că cele șaptezeci de săptămâni reprezentau prima parte a celor două mii trei sute de zile a lăsat chestiunea ascunsă până după anul 1798, așa cum fusese prezis.

GSAM 84Cheia celor 2300 de zile

GSAM 84.3Să analizăm acum faptele din acest caz. Până în anul 1798, interpreții profeției nu aveau nicio lămurire cu privire la momentul în care se vor încheia cele două mii trei sute de zile. Ei puteau înțelege simbolurile, chipul și fiarele din cartea lui Daniel, dar nu puteau spune unde se vor încheia cele două mii trei sute de zile, deoarece încă nu aveau nicio înțelegere cu privire la momentul în care începuseră aceste zile. Ca dovadă în acest sens, citim în Midnight Cry, o publicație adventistă apărută pe atunci în New York, la data de 15 iunie 1842: „Este cu adevărat interesant să descoperim că diverși scriitori independenți au observat, începând cu anul 1798, ceea ce înainte era complet neobservat — și anume că cele șaptezeci de săptămâni constituiau cheia celor două mii trei sute de zile.”

GSAM 85Mulți descoperă lumina

GSAM 85.1Așa cum această cunoaștere a fost „sigilată” până când a venit timpul rânduit de Domnul pentru a fi dezvăluită înțelegerii poporului Său, tot așa, când a venit „vremea sfîrșitului”, mulți urmau să alerge încoace și încolo prin Scripturi, cercetând aceste lucruri. Prin compararea câtorva traduceri ale textului, această idee va deveni foarte clară.

GSAM 85.2Dr. Adam Clarke spune: „Mulți se vor strădui să cerceteze sensul; și cunoașterea se va spori — prin acest mijloc.”

GSAM 85.3În Biblia germană a lui Luther, revizuită, citim: „Astfel, mulți o vor parcurge și vor dobândi o mare înțelegere.”

GSAM 85.4Biblia paralelă germană spune: „Mulți o vor parcurge, și astfel cunoașterea se va spori.”

GSAM 85.5Biblia germană a lui L. Van Ess, acceptată și de papă pentru cititorii catolici, o traduce astfel: „Mulți o vor cerceta, iar cunoașterea va fi mare.”

GSAM 85.6Biblia suedeză spune: „Mulți o vor cerceta, iar cunoașterea va deveni mare.”

GSAM 85.7Versiunea daneză-norvegiană, revizuită, spune: „Mulți o vor cerceta cu nerăbdare, iar cunoașterea va deveni mare.”

GSAM 85.8Citim în Midnight Cry din 15 iunie 1842 despre această căutare și obținerea cunoașterii cu privire la ceea ce, înainte de 1798, era ascuns: „Nu este o coincidență minunată faptul că atât de mulți scriitori, fără să se cunoască între ei, au ajuns la aceeași concluzie cam în același timp?”

GSAM 86.1Prezentăm aici o listă cu douăzeci de persoane și grupuri diferite care au descoperit adevărul privind sfârșitul celor două mii trei sute de zile, nu prin comunicarea între ele, ci ca rezultat al cercetării sârguincioase a Scripturilor, sub influența Duhului lui Dumnezeu. În fruntea acestei liste îl plasăm pe William Miller, din statul New York; urmează apoi A. J. Krupp, din Philadelphia, Pennsylvania; David McGregor, din Falmouth, Maine; Edward Irving, din Anglia; Archibald Mason, din Scoția; W. E. Davis, din Carolina de Sud; Joseph Wolff, care a slujit în diverse părți ale Asiei; Alexander Campbell, în dezbaterea sa cu Robert Owen, din 1829; căpitanul A. Landers, din Liverpool, Anglia; Leonard Heinrich Kelber, din Stuttgart, Germania; Lacunza, din Spania; Hentzepeter, din Haga, Olanda; dr. Capadose, din Amsterdam, Olanda; Rau, din Bavaria; preoții din Tartaria, în 1821; cercetătorii Bibliei din Yemen, în cartea lor intitulată „Seera”; Hengstenberg, într-o altă parte a Germaniei; rușii de la Marea Caspică; molocanii de pe țărmurile Mării Baltice etc.

GSAM 86.2Cât despre modul în care acest subiect s-a revelat din când în când cercetătorilor profețiilor, și asta fără ca aceștia să se cunoască între ei, următoarele vor arăta:—

GSAM 86.3În Midnight Cry din 15 iunie 1842 se găsesc următoarele cuvinte: „Tocmai am primit o carte cu următorul titlu: «Two Essays on Daniel’s Prophetic Numbers of 2300 Days, and a Christian’s Duty to Inquire into the Church’s Deliverance, de Archibald Mason, pastor al Evangheliei, din Wishawtown, Scoția, Newberg. Tipărită după ediția de la Glasgow, de Ward M. Gazeley, 1820.» În această carte, Mason spune: «Am văzut recent o broșură mică, care a fost publicată pentru prima dată în America, de către reverendul Wm. E. Davis, din Carolina de Sud, și republicată în 1818 la Warkington, în sudul Angliei. Acest autor afirmă că cele două mii trei sute de zile au început odată cu cele șaptezeci de săptămâni (cap. 9:24). Sunt nevoit să fiu de acord cu această opinie.»”

GSAM 87Davis, din Carolina de Sud

GSAM 87.1În același număr al revistei Midnight Cry, redactorul a spus: „Cartea lui Davis trebuie să fi fost scrisă în jurul anului 1810.” Referindu-se la raționamentul prezentat în carte, el afirmă: „Cititorul s-ar putea imagina cu adevărat că citește lucrările lui Miller, Litch, Stores sau Hale, dar credem că niciunul dintre actualii scriitori care abordează tema celei de-a Doua Veniri nu știa de existența acestei cărți până săptămâna trecută. Redactorul acestei publicații [Midnight Cry] nu auzise niciodată de ea până atunci. Poziția lui Davis cu privire la timp, susținută de Mason, era că cele două mii trei sute de zile se vor încheia odată cu anul evreiesc 1843 — anul nostru 1844.”

GSAM 87Joseph Wolff și alți douăzeci

GSAM 87.2În numărul din 31 august 1843 al ziarului Midnight Cry, citim că „în 1822, Joseph Wolff (din Anglia) a publicat o carte intitulată «He Will Come Again, the Son of Man in the Clouds of Heaven»”. Și mai departe, că „în 1826, douăzeci de persoane, de toate confesiunile creștine tradiționale, s-au întâlnit la Londra, împreună cu domnul Wolff, pentru a studia Biblia. Au ajuns în unanimitate la aceeași concluzie. Au adăugat 45 de ani la cei 1260 de ani.” Adăugând 45 de ani la cei 1260 de ani care s-au încheiat în 1798, am ajunge la sfârșitul anului 1843, conform calendarului evreiesc, care corespunde de fapt anului nostru 1844.

GSAM 87Poziția lui Alexander Campbell

GSAM 87.3În același număr al ziarului se menționează despre Alexander Campbell că „în 1829 a avut celebra sa dezbatere cu Robert Owen, necredinciosul, în cadrul căreia a susținut că viziunile lui Daniel se întind până la sfârșitul timpurilor, că cele două mii trei sute de zile sunt ani și se vor încheia în jurul anului 1847 de la nașterea lui Hristos, care, conform propriilor sale afirmații, a avut loc cu patru ani înainte de cronologia obișnuită.” Așadar, conform calculelor sale, cele două mii trei sute de zile s-ar fi încheiat la sfârșitul anului 1843, adică la împlinirea a 1843 de ani evreiești întregi de la începutul erei d.Hr. — de fapt, în 1844.

GSAM 88.1În numărul din 21 septembrie 1843 al revistei Midnight Cry se găsește o mențiune referitoare la o carte primită cu acest titlu: „A Voice to Britain and America, in a Scriptural statement of the second advent of our Lord and Saviour, which we daily pray for, saying, «Thy kingdom come, thy will be done in earth as it is in heaven,»²⁵ by Captain A. Landers, of Liverpool, published by S. Kent and Co., 1839.”

GSAM 88.2„El, la fel ca ceilalți, prezintă un calcul al timpului, stabilind sfârșitul celor două mii trei sute de zile la 1847 de ani de la nașterea efectivă a lui Hristos.” Aceasta ar corespunde anului nostru 1844, întrucât El s-a născut cu patru ani înainte de data acceptată în mod obișnuit.²⁶

GSAM 88Leonard Heinrich Kelber

GSAM 88.3În revista Review and Herald din 17 mai 1892 se regăsește un articol al pastorului L. R. Conradi, din Hamburg, Germania, în care acesta afirmă:—

GSAM 88.4„Probabil că majoritatea cititorilor noștri au auzit de renumitul prelat luteran Bengel, care, în secolul trecut [conform lui Schaff, Bengel a murit în 1751], a stabilit data apariției Domnului nostru în anul 1836, calculele sale bazându-se pe numărul 666 din Apocalipsa. Dar cu mult înainte ca această dată să fi trecut, un alt om a început să scrie, un director de școală pe nume Leonard Heinrich Kelber. Prima sa broșură a apărut în 1824, intitulată «Sfârșitul se apropie», conținând o expunere a capitolelor 24 și 25 din Matei. Aceasta a fost tipărită în Bavaria. Însă în 1835 a apărut la Stuttgart o broșură mai voluminoasă, cu același titlu, care conținea 126 de pagini. Aceasta va prezenta un interes deosebit și, pentru a oferi cititorilor noștri o idee mai clară, adaug o traducere a paginii de titlu: «Sfârșitul vine, dovedit într-o manieră temeinică și convingătoare din Cuvântul lui Dumnezeu și din evenimentele recente; invalidând în totalitate orice prejudecată împotriva așteptării venirii Domnului nostru sau a estimării timpului; arătând clar cum prelatul Bengel s-a înșelat cu șapte ani în ceea ce privește marele an decisiv; căci nu 1836, ci anul 1843 este termenul limită, la care marea luptă dintre lumină și întuneric se va încheia, iar mult așteptata domnie a păcii Domnului nostru Isus va începe pe pământ.»

GSAM 89.1„O a doua ediție a apărut în 1841, tot la Stuttgart, și, din câte știu, încă una în Saxonia. Așa cum indică pagina de titlu, broșura, după ce a abordat prejudecățile obișnuite, arată într-o manieră clară și explicită legătura existentă între cele două mii trei sute de zile din Daniel 8 și cele șaptezeci de săptămâni din Daniel 9, și le plasează în anul 1843 (1843 după calendarul evreiesc — 1844 după calendarul nostru). Apoi, în restul cărții, el arată, prin semnele vremurilor, că acest eveniment trebuie să fie aproape.

GSAM 89.2„Faptul că au apărut mai multe ediții ar fi, în sine, o mărturie a interesului pe care l-a stârnit. Fratele Schäche, care locuiește acum în Australia, a văzut un anunț publicitar al acesteia chiar în îndepărtata provincie Silezia și, după ce a comandat-o, a citit-o cu mare interes, în spatele ușilor încuiate. În carte nu se găsește nicio urmă care să indice că autorul ar fi avut cunoștință de vreo mișcare similară în lume și, totuși, prin Duhul lui Dumnezeu, a ajuns la aceleași concluzii.

GSAM 89.3„În 1842, el a scris o broșură și mai voluminoasă, de 286 de pagini, tot la Stuttgart, intitulată «Gânduri esențiale și scripturale privind creația și durata lumii; sau un răspuns temeinic la întrebarea: De ce a creat Dumnezeu lumea în șase zile succesive — apropierea Domnului nostru pentru a-l judeca pe antihrist — marile și îmbucurătoarele evenimente ale anului 1843».”

GSAM 89„Ben Ezra” (Lacunza)

GSAM 89.4În jurul anului 1812, Lacunza, în Spania, a publicat o carte intitulată The Coming of Messiah in Majesty and Glory. Autorul a folosit pseudonimul „Ben Ezra” și se presupune că ar fi fost un evreu convertit. Edward Irving, din Anglia, după ce și-a început lucrarea despre A Doua Venire, a tradus cartea menționată mai sus în limba engleză. Astfel, povestea sa a fost relatată în cel puțin două limbi.

GSAM 89.5Este cu adevărat deosebit de interesant, după trecerea anilor, să reunim concluziile diferiților cercetători care, de la începutul secolului trecut până în 1840, au calculat perioada de două mii trei sute de zile și au identificat cele șaptezeci de săptămâni ca fiind prima parte a acelei perioade, pentru a constata apoi că toți sunt de acord cu privire la încheierea perioadei în 1844.

GSAM 901844 – adevăratul termen al celor 2300 de zile

GSAM 90.1Se poate pune întrebarea: Putem fi siguri că 1844 este data adevărată a încheierii celor două mii trei sute de zile? Da! Căci la fel de sigur cum o împlinire falsă a unei profeții nu poate veni la momentul potrivit pentru împlinirea adevărată, la fel de sigur trebuie să ajungem la concluzia că anul 1844 este sfârșitul corect al celor două mii trei sute de zile. Dumnezeu, care a păstrat această cunoaștere ascunsă până în 1798 și a promis că atunci lumina va străluci, i-a călăuzit prin Duhul Său infailibil pe cei care L-au căutat cu stăruință pentru o înțelegere corectă a timpului. Venise timpul ca „cunoașterea” cu privire la acest subiect să „se sporească”, iar El a dat lumina adevărată.

GSAM 90.2După ce am găsit termenul limită al timpului care a fost adus la cunoștința oamenilor în „vremea sfîrșitului”, este bine să ne întrebăm care este semnificația acelei descoperiri. Descoperim că în acea perioadă, la încheierea lucrării Evangheliei, trebuie proclamat un timp precis pentru ședința judecății. „Și am văzut”, spune Ioan, „un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s'o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și ori cărui norod. El zicea cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pămîntul, marea și izvoarele apelor.»”²⁷ Îngerii în sens literal nu propovăduiesc Evanghelia oamenilor. Omul este agentul ales de Domnul Însuși pentru a propovădui Evanghelia Sa până la sfârșitul lumii.²⁸ Acest înger este, așadar, un simbol al mesajului evanghelic care anunță că a sosit timpul ca judecata să „înceapă dela casa lui Dumnezeu”.²⁹ Un astfel de mesaj nu putea fi transmis din Scripturi până când nu a fost descoperită în Scripturi perioada care duce la judecată. Perioada de două mii trei sute de zile, așa cum s-a sugerat deja, se întinde până la judecata de cercetare a poporului lui Dumnezeu.

GSAM 91Ziua Ispășirii – un moment al judecății

GSAM 91.1Ziua Ispășirii, curățirea sanctuarului pământesc, a fost și este încă înțeleasă de evrei ca fiind o zi a judecății. Și chiar și acum, în starea lor de împrăștiere, deși nu pot avea toată slujba din vremurile străvechi care era legată de acea zi solemnă, ea este respectată ca o zi a judecății. Ca dovadă a acestui fapt, vom cita mai întâi dintr-un ziar evreiesc publicat în San Francisco, California, intitulat The Jewish Exponent, organul de presă al evreilor ortodocși din vestul Munților Stâncoși. În numărul din septembrie 1892, a apărut anunțul că, înainte de apariția următorului număr, vor veni luna a șaptea și Ziua Ispășirii. Denumirea lor pentru luna a șaptea este Tishree, iar cea pentru luna a șasea este Ellul; astfel, ziarul afirma: „Luna Ellul a sosit, iar sunetele de avertizare ale Șofarului [trompeta care trebuia sunată de la prima până la a zecea zi a lunii a șaptea, Psalmul 81:3, 4] se aud în fiecare dimineață în sinagogile ortodoxe, îndemnând la pregătirea pentru ziua comemorării și judecata finală de Yom Kippur.” Deoarece se aflau la sfârșitul lunii Ellul, a șasea lună, iar Tishree, a șaptea lună, era pe cale să înceapă, în fiecare dimineață, timp de zece zile, auzeau trâmbița care anunța judecata finală a anului în acel sistem tipic.

GSAM 91Mărturia unui rabin evreu

GSAM 91.2Tot în anul 1902, rabinul Isidore Myers, al unei mari congregații de evrei din San Francisco, California, anunțând Ziua Ispășirii, a spus: „În timp ce trece pragul timpului de la un an la altul, israelitului i se amintește cu putere de creație și de suveranitatea universală a Creatorului și este chemat să sărbătorească, cu sunetul trâmbiței, aniversarea, ca să spunem așa, a nașterii timpului și a încoronării marelui Rege. De asemenea, el este chemat de vocea aceleiași trâmbițe, sau Șofar, să-și examineze retrospectiv faptele din anul trecut, în timp ce stă tremurând în fața ochiului atotvăzător al Justiției Eterne, așezată pe tronul judecății.”

GSAM 92.1Deoarece în slujba templului evreiesc sanctuarul era curățat o dată pe an, trebuie să-i fi fost evident lui Daniel că această curățire a sanctuarului la sfârșitul celor două mii trei sute de zile trebuie să se refere la ceva în afara slujbei tipice anuale. Domnul își instruise deja poporul că, atunci când se folosesc simboluri în profeție, timpul indicat trebuie numărat „un an de fiecare zi”.³⁰ Așadar, această perioadă de două mii trei sute de zile, după cum am văzut, se referă la încheierea lucrării lui Hristos ca Mare Preot în sanctuarul ceresc — la judecata de cercetare a celor ale căror cazuri, prin mărturisire, au fost aduse în sanctuarul ceresc.

GSAM 92Mesajul privind judecata prevăzut pentru anul 1844

GSAM 92.2Odată descoperită perioada de timp în care urma să înceapă judecata sfinților, s-a deschis calea pentru ca, conform ordinii evenimentelor stabilite de Domnul, așa cum este indicată în profeție, să poată fi transmis mesajul: „A venit ceasul judecății Lui”. Rețineți că nu se spune că imediat după descoperirea acelei perioade de timp mesajul urma să fie proclamat, ci că lumina „sigilată” anterior urma să fie dezvăluită. Vedem clar că acest lucru s-a împlinit. În capitolele următoare se va arăta că Domnul a stabilit la fel de precis momentul în care urma să fie proclamat mesajul despre A Doua Venire, iar proclamarea a fost făcută lumii la fel de literal.