Capitolul 13 — Semne ale călăuzirii divine

GSAM 198.1„A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mînă tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și subt ochii voștri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El.”¹

GSAM 198.2Astfel a lucrat Domnul când a luat un popor din mijlocul unei națiuni păgâne, pentru a-i conduce într-un loc unde să le poată vesti Legea Sa și unde să le-o poată înmâna, cioplită pe table de piatră. Aceste minuni nu au fost săvârșite pentru a le satisface curiozitatea, ci pentru ca ei să știe cu certitudine că Cel care „făcuse lucruri mari în Egipt, minuni în țara lui Ham, semne minunate la marea Roșie”² și care le-a vorbit din mijlocul focului și fumului de pe vârful aprins al muntelui Sinai, nu era altul decât Dumnezeu cel viu și adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor.

GSAM 198Chemarea lui Moise din rugul aprins

GSAM 198.3Moise însuși nu ar fi putut să-i determine pe israeliți să părăsească Egiptul spunându-le pur și simplu: „Pe când păzeam turmele în deșert, am avut gânduri de compasiune pentru voi în robia voastră, și acum am coborât să vă scot din Egipt, așa cum am încercat să fac când l-am ucis pe egiptean chiar înainte de a fugi în țara lui Madian.”

GSAM 199.1A fost nevoie de rugul aprins care nu se consuma și de o voce auzită venind din mijlocul flăcărilor pentru a-l convinge chiar și pe Moise că el era cel care trebuia să „meargă și să scoată poporul din Egipt”. În acest mod minunat a primit el misiunea sa, chemarea sa înaltă și sfântă, o revelație care urma să atragă imediat atenția fraților săi, să le pregătească mințile pentru ceea ce urma să se întâmple și, astfel, să-i conducă să-l accepte pe Moise, sub îndrumarea lui Dumnezeu, ca lider al lor.

GSAM 199.2Dacă a existat vreodată un moment, de la învierea Mântuitorului încoace, în care urmașii Săi îndurerați și dezamăgiți aveau nevoie să fie mângâiați de prezența Sa și de cuvintele Sale încurajatoare, acela a fost momentul în care unii dintre credincioșii triști și persecutați se țineau cu credință neclintită după „strigătul de la miezul nopții” din 1844; și dacă, în mila Sa, Dumnezeu a comunicat vreodată direct cu sufletele îndurerate, s-ar părea că acest lucru s-ar fi întâmplat cu siguranță într-un astfel de moment și către un astfel de popor.

GSAM 199Prezența Domnului promisă

GSAM 199.3Cel care nu este limitat în căile sau mijloacele Sale de a lucra și care a pus darurile Duhului în Biserica Sa când „S'a suit sus”³ a promis că va fi alături de urmașii Săi în propovăduirea Evangheliei, „pînă la sfîrșitul veacului”.

GSAM 199.4De-a lungul timpului, Domnul a fost mereu gata să-Și arate puterea și darurile Sale celor care L-au căutat cu toată inima. Oare nu a spus El, atunci când a dat porunca Evangheliei: „Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mînă șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mînile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoșa”?⁴

GSAM 199Darurile Duhului în timpul Reformei

GSAM 199.5Au existat câteva manifestări minunate ale puterii Domnului și ale darului profeției în timpul Reformei din secolul al XVI-lea și în perioadele care au urmat. D’Aubigné vorbește despre profețiile lui Ioan Huss. Charles Buck, în lucrarea sa Religious Anecdotes, povestește despre profețiile lui George Wishart, din 1546. John Wesley, în operele sale, povestește despre profețiile lui Jonathan Pyrah și împlinirea lor. Pastorul J. B. Finley, în autobiografia sa, povestește despre o viziune remarcabilă și o vindecare pe care a trăit-o personal, în vara anului 1842. Publicația The Christian Advocate (metodistă) a publicat o relatare interesantă despre o viziune remarcabilă și rezultatele acesteia, așa cum i-a fost revelată doctorului Bond, membru al acelei biserici, în timpul slujirii sale. Acestea erau semne pentru cei care Îl căutau cu umilință pe Domnul, că El nu S-a schimbat și că încă le va vorbi poporului Său prin darul profeției.

GSAM 200Biserica rămășiței va avea spiritul profeției

GSAM 200.1Există afirmații clare și specifice în Scripturi că Domnul va manifesta în mod special darurile Duhului Său, și mai ales darul profeției, printre oamenii care vor fi găsiți așteptând venirea Sa. Primul text asupra căruia atragem atenția se găsește în epistola către Corinteni și sună astfel: „Mulțămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v'a fost dat în Isus Hristos. Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; așa că nu duceți lipsă de niciun fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări pînă la sfîrșit, în așa fel ca să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.”⁵

GSAM 200.2În Apocalipsa citim despre „rămășița” – ultima biserică a Evangheliei: „Și balaurul, mîniat pe femeie [biserica], s'a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.”⁶ Ce este „mărturia lui Isus”, ne întrebăm noi, pe care trebuie să o aibă ultima biserică și care, prin întărirea ei, pregătește calea pentru manifestarea tuturor darurilor Duhului? La această întrebare găsim un răspuns în mărturia îngerului către Ioan pe insula Patmos: „Și m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: «Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.»)”⁷

GSAM 201.1Această definiție dată de înger arată că „duhul proorociei”, manifestat în Biserica care Îl așteaptă pe Hristos, este cel care pregătește calea pentru toate darurile și că se duce război împotriva Bisericii „rămășiței” tocmai pentru că are acest dar în mijlocul ei.

GSAM 201Mărturia lui Pavel cu privire la daruri

GSAM 201.2Scrisoarea lui Pavel către tesaloniceni arată că ziua Domnului — ziua finală a judecății de executare — va veni asupra mulțimilor „ca un hoț noaptea”; dar că aceasta nu îi va surprinde pe copiii credincioși ai Domnului, deoarece ei sunt „fii ai luminii și fii ai zilei”. Printre îndemnurile sale adresate acelui popor vigilent, el spune: „Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți proorociile. Ci cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun.”⁸

GSAM 201.3Despre cuvântul grecesc propheteias, tradus aici prin „proorocii”, Greenfield, în lucrarea sa Greek Lexicon, spune: „Exercitarea darului profeției, în acest sens, 1 Tesaloniceni 5:20.” Cu aceasta sunt de acord și lexicoanele lui Parkhurst, Robinson, precum și ale lui Liddell și Scott. Aceasta este, așadar, o mărturie clară că adevăratul dar al profeției va fi prezent în biserica care așteaptă A Doua Venire a lui Hristos. Avertismentul nu este acela de a disprețui darul, ci de a-l pune la încercare; găsind manifestarea bună, să ne „ținem strâns” de ea.⁹

GSAM 201Împlinirea promisiunii

GSAM 201.4Am observat până acum cum Domnul a început să manifeste darul profeției în timpul proclamării mesajelor primului și celui de-al doilea înger. Acest dar s-a dezvoltat mai pe deplin de la sfârșitul celor două mii trei sute de zile. Domnul și-a ales propriul instrument în acest scop, alegându-și ca reprezentant pe cineva care nu numai că renunțase la tot pentru El, ci a cărui viață atârna în balanță, „cea mai slabă dintre cei slabi”.¹⁰ În termen de două luni de la trecerea acelui timp, domnișoara Ellen G. Harmon, din Portland, Maine, care avea atunci doar aproximativ șaptesprezece ani, a început să primească revelații de la Domnul.

GSAM 202.1Deoarece am avut ocazia să discut cu cei care locuiau în Portland la momentul primei viziuni și o cunoșteam, de asemenea, pe doamna Haines, în casa căreia domnișoara Harmon a avut prima sa viziune, voi relata faptele așa cum mi-au fost povestite de aceste persoane.

GSAM 202.2Domnișoara Harmon se afla la acea vreme într-o stare de sănătate foarte critică. De câteva săptămâni, abia mai putea vorbi decât în șoaptă. Un medic stabilise că boala ei era tuberculoză hidropică. El a spus că plămânul drept era distrus, iar cel stâng era grav afectat, și că inima îi era afectată. A spus că nu credea că ea ar mai putea trăi decât foarte puțin timp, cel mult, și că era susceptibilă să moară în orice moment. Îi era foarte greu să respire când stătea întinsă. Noaptea se odihnea doar dacă era așezată în pat într-o poziție aproape șezândă. Crizele frecvente de tuse și hemoragiile pulmonare îi reduseseră considerabil forțele fizice.

GSAM 202Prima viziune a domnișoarei Harmon

GSAM 202.3În momentul în care a avut prima sa viziune, se afla la domiciliul doamnei Haines. Era dimineață, iar ele se aflau în mijlocul rugăciunii de familie. Erau prezente cinci persoane, toate surori în credință. Altele se rugaseră, iar domnișoara Harmon se ruga în șoaptă, când puterea lui Dumnezeu s-a pogorât într-un mod cu totul minunat, afectându-le în mod evident pe toate cele prezente, iar într-o clipă ea a pierdut contactul cu tot ce se petrecea în jurul ei — se afla într-o viziune.

GSAM 202.4La următoarea adunare, ea le-a povestit credincioșilor din Portland ceea ce i se arătase. Aceștia aveau deplină încredere că era de la Domnul. În acel moment, în Portland erau aproximativ șaizeci de persoane care au recunoscut-o ca fiind lucrarea Domnului. O putere însoțea atât viziunea, cât și relatarea acesteia, putere care nu putea proveni decât de la Divinitate. Un sentiment solemn legat de interesele veșnice o însoțea constant, iar ea părea cuprinsă de o uimire de nedescris la gândul că o persoană atât de tânără și de fragilă ca ea ar fi fost aleasă ca instrument prin care Domnul să comunice lumină poporului Său. Ea a declarat că, în timpul viziunii, părea să fie înconjurată de îngeri strălucitori în curțile glorioase ale cerului, unde totul este bucurie și pace, și că a fost o schimbare tristă să se trezească la realitățile nesatisfăcătoare ale acestei vieți muritoare.

GSAM 203Rezumatul primei viziuni

GSAM 203.1Următorul scurt rezumat al primei ei viziuni, așa cum l-a relatat ea credincioșilor din Portland, va oferi o idee despre caracterul tuturor acestora:—

GSAM 203.2„În timp ce mă rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea așa cum nu mai simțisem vreodată. Eram înconjurată de lumină și mă înălțam tot mai sus deasupra pământului. M-am întors să mă uit după poporul advent în lume, dar nu i-am putut găsi, când un glas mi-a spus: «Privește din nou și uită-te puțin mai sus». Apoi, mi-am ridicat privirile și am văzut o cărare dreaptă și îngustă care se înălța deasupra lumii. Poporul advent călătorea pe această cărare către cetatea care se afla la celălalt capăt al drumului. În spatele lor, la primul capăt al căii, era așezată o lumină strălucitoare, despre care un înger mi-a spus că era «strigătul de la miezul nopții». Aceasta strălucea de-a lungul întregii căi și le lumina pașii, ca să nu se poticnească. Dacă își țineau ochii fixați asupra lui Isus, care era exact în fața lor, călăuzindu-i către cetate, erau în siguranță. Dar curând unii au obosit; spuneau că cetatea era departe și că se așteptaseră ca la acea dată să fi intrat deja în ea. Apoi, Isus îi încuraja ridicând brațul Său glorios drept, iar din brațul Său ieșea o lumină strălucitoare, care se revărsa peste oamenii Adventului, iar ei strigau: Aleluia! Alții au tăgăduit cu nechibzuință lumina din spatele lor și au zis că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina din spatele acestora s-a stins, lăsându-le picioarele în întuneric desăvârșit; s-au poticnit, și-au luat ochii de la țintă, L-au pierdut din vedere pe Isus, căzând de pe cărare în lumea rea și întunecată de dedesubt. Curând am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții vii au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet și un cutremur. Când Dumnezeu a vestit timpul, El a revărsat asupra noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.”¹¹

GSAM 204Descrierea stării doamnei White în timpul viziunii

GSAM 204.1Înainte de a continua relatarea palpitantă a acestei minunate manifestări a Duhului lui Dumnezeu, voi prezenta câteva fapte legate de viziuni. Prima dată când am văzut-o pe doamna E. G. White (fosta domnișoară Harmon) a fost în octombrie 1852. În acea zi am văzut-o într-o viziune care a durat peste o oră. De atunci, am avut privilegiul de a o vedea în viziune de aproximativ cincizeci de ori. Am fost prezent când medicii au examinat-o în timp ce se afla în această stare și consider că este o plăcere să depun mărturie despre ceea ce am văzut și știu. Sper că relatarea faptelor din acest caz nu va fi ignorată cu ușurință în favoarea presupunerilor aleatorii ale celor care nu au văzut-o niciodată în această stare.

GSAM 204.2Când intră în viziune, ea scoate trei strigăte încântătoare de „Glorie!”, care răsună și răsună din nou; al doilea, și mai ales al treilea, sunt mai slabe, dar mai palpitante decât primul, vocea asemănându-se cu cea a cuiva aflat la o distanță considerabilă de tine și care tocmai iese din raza auzului. Timp de aproximativ patru sau cinci secunde, ea pare să se prăbușească ca o persoană leșinată sau ca una care și-a pierdut puterile; apoi pare să fie umplută instantaneu de o forță supraumană, ridicându-se uneori imediat în picioare și plimbându-se prin cameră. Se observă mișcări frecvente ale mâinilor și brațelor, îndreptate spre dreapta sau spre stânga pe măsură ce capul ei se întoarce. Toate aceste mișcări sunt efectuate într-un mod extrem de grațios. Indiferent de poziția în care se află mâna sau brațul, este imposibil ca cineva să le miște. Ochii îi sunt mereu deschiși, dar nu clipește; capul îi este ridicat și privește în sus, nu cu o privire absentă, ci cu o expresie plăcută, diferind de cea normală doar prin faptul că pare să privească intens un obiect îndepărtat. Nu respiră, dar pulsul îi bate regulat. Chipul îi este plăcut, iar culoarea feței la fel de rozalie ca în starea ei naturală.

GSAM 205În comparație cu cea a lui Daniel

GSAM 205.1Starea ei în ceea ce privește respirația, pierderea puterii și faptul că a devenit puternică în clipa în care îngerul lui Dumnezeu a atins-o, toate se potrivesc perfect cu descrierea dată de profetul Daniel despre propria sa experiență în viziune, când spune: „Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m'au lăsat, coloarea mi s'a schimbat, fața mi s'a sluțit, și am pierdut orice vlagă.” „Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m'au părăsit, și nu mai am nici suflare! Atunci cel ce avea înfățișarea unui om m'a atins din nou, și m'a întărit. Apoi mi-a zis: «Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!» Și pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, și am zis: «Vorbește, domnul meu, căci m'ai întărit.»”¹²

GSAM 205MĂRTURII ALE MARTORILOR OCULARI

GSAM 205M. G. Kellogg, doctor în medicină

GSAM 205.2În ceea ce privește starea doamnei White în timpul viziunilor, ar fi potrivite câteva declarații ale martorilor oculari. Prima este a lui M. G. Kellogg, doctor în medicină, care se referă la prima viziune primită în Michigan, la 29 mai 1853, în cadrul unei adunări ținute în Tyrone, județul Livingston. El spune:—

GSAM 206.1„Sora White a fost în viziune aproximativ douăzeci de minute sau o jumătate de oră. În momentul în care a intrat în viziune, toți cei prezenți păreau să simtă puterea și prezența lui Dumnezeu, iar unii dintre noi am simțit într-adevăr Duhul lui Dumnezeu coborând asupra noastră cu putere. Eram angajați în rugăciune și într-o întâlnire de comunitate în dimineața Sabatului, în jurul orei nouă. Fratele White, tatăl meu și sora White se rugaseră deja, iar eu mă rugam în acel moment. Nu fusese nicio agitație, nicio manifestare. Totuși, ne-am rugat cu stăruință lui Dumnezeu să binecuvânteze întâlnirea cu prezența Sa și să binecuvânteze lucrarea din Michigan. În timp ce sora White a scos acel strigăt triumfător de «Glorie! g-l-o-r-i-e-! g-l-o-r-i-e-!», pe care ați auzit-o rostindu-l atât de des când intră în viziune, fratele White s-a ridicat și a informat audiența că soția sa se afla în viziune. După ce a descris modul în care se petreceau viziunile ei și faptul că nu respira în timpul viziunii, el a invitat pe oricine dorea să vină în față și să o examineze. Dr. Drummond, un medic, care era și predicator adventist de ziua întâi, și care (înainte de a o vedea în viziune) declarase că viziunile ei erau de origine mesmerică și că el îi putea induce o viziune, a pășit în față și, după o examinare amănunțită, a pălit foarte tare și a remarcat: «Ea nu respiră!»

GSAM 206.2„Sunt absolut convins că ea nu respira în acel moment, cât timp se afla în viziune, și nici în vreuna dintre celelalte viziuni pe care le-a avut în prezența mea. Ieșirea din viziune a fost la fel de evidentă ca și intrarea în ea. Primul indiciu pe care l-am avut că viziunea se încheiase a fost faptul că ea a început din nou să respire. A tras primul suflu adânc, lung și plin, într-un mod care arăta că plămânii îi fuseseră complet goi de aer. După ce a tras prima suflare, au trecut câteva minute până când a tras-o pe a doua, care i-a umplut plămânii exact la fel ca prima; apoi a urmat o pauză de două minute și o a treia inspirație, după care respirația a revenit la normal.” Semnat: „M. G. Kellogg, doctor în medicină, Battle Creek, Michigan, 28 decembrie 1890.”

GSAM 207F. C. Castle

GSAM 207.1Prezentăm următoarea declarație a unei persoane care a asistat la un examen medical al doamnei White în timp ce aceasta se afla în stare de viziune la Stowe, Vermont, în vara anului 1853. El spune:—

GSAM 207.2„Un medic era prezent și a efectuat un astfel de examen asupra ei, așa cum îi dictau înțelepciunea și cunoștințele sale, pentru a găsi cauza manifestării. O lumânare aprinsă a fost ținută aproape de ochii ei, care erau larg deschiși; niciun mușchi al ochiului nu s-a mișcat. Apoi i-a examinat pulsul, precum și respirația, și s-a constatat că nu respira. Concluzia a fost că s-a convins că fenomenul nu putea fi explicat pe baza principiilor naturale sau științifice.” Semnat, „F. C. Castle.”

GSAM 207D. H. Lamson

GSAM 207.3Următoarele mărturii se referă la o examinare efectuată în timp ce doamna White se afla în viziune, în cadrul unei întâlniri ținute la domiciliul pastorului James White, pe strada Monroe, în Rochester, statul New York, la 26 iunie 1854:—

GSAM 207.4„Aveam atunci șaptesprezece ani. Mi se pare că aproape pot auzi acele strigăte emoționante de «G-l-o-r-i-e!» pe care le-a rostit ea. Apoi s-a lăsat înapoi pe podea, nu căzând, ci lăsându-se ușor, și a fost susținută în brațele unui însoțitor. Au intrat doi medici, un bărbat în vârstă și unul tânăr. Fratele White era nerăbdător ca aceștia să o examineze atent pe sora White, ceea ce au și făcut. A fost adusă o oglindă, iar unul dintre ei a ținut-o deasupra gurii ei în timp ce ea vorbea; dar foarte curând au renunțat la aceasta și au spus: «Nu respiră.» Apoi i-au examinat atent flancurile, în timp ce ea vorbea, pentru a găsi vreun semn de respirație profundă, dar nu au găsit nimic. Când au încheiat această parte a examinării, ea s-a ridicat în picioare, încă aflată într-o viziune, ținând o Biblie ridicată sus, trecând de la un pasaj la altul, citând corect, deși ochii îi priveau în sus și departe de carte.

GSAM 208.1„Ea a avut o viziune cu cele șapte plăgi de pe urmă. Apoi a văzut triumful sfinților, iar strigătele ei de triumf parcă le aud chiar și acum. Mărturisesc fără rezerve aceste fapte.” Semnat: „Pastorul D. H. Lamson, Hillsdale, Michigan, 8 februarie 1893.”

GSAM 208Doamna Drusilla Lamson

GSAM 208.2O altă mărturie referitoare la același examen medical este dată de doamna Drusilla Lamson, văduva vărului pastorului Lamson și directoarea sanatoriului din Clifton Springs, N.Y. Vorbind despre întâlnirea din 26 iunie 1854, ea spune:—

GSAM 208.3„Îmi amintesc de întâlnirea la care s-a făcut încercarea, și anume, pentru a verifica ceea ce fratele White spunea adesea, că sora White nu respira în timpul viziunilor, dar nu-mi amintesc numele medicului care era prezent... Probabil a fost doctorul Fleming, deoarece el era medicul chemat uneori pentru consult. El este, însă, acum decedat. Pot spune atât, că testul a fost efectuat și că nu s-a văzut niciun semn de respirație pe oglindă.” Semnat: „Drusilla Lamson, Clifton Springs, N.Y., 9 martie 1893.”

GSAM 208.4Iată încă o mărturie a unei persoane care a fost prezentă la evenimentul menționat mai sus:—

GSAM 208David Seeley

GSAM 208.5„Prin prezenta certific că am citit mărturiile de mai sus ale lui David Lamson și ale doamnei Drusilla Lamson, referitoare la declarația medicului cu privire la examinarea doamnei E. G. White în timp ce se afla în viziune, la 26 iunie 1854. Am fost prezent la acea întâlnire și am asistat la examinare. Sunt de acord cu ceea ce au declarat fratele și sora Lamson și aș adăuga că examinarea a fost efectuată de doctorul Fleming și de un alt medic mai tânăr. După ce doamna White s-a ridicat în picioare, așa cum au relatat ei, citând versete din Scriptură, doctorul Fleming a cerut o lumânare aprinsă. El a ținut această lumânare cât mai aproape de buzele ei, fără să o ardă, și în linie dreaptă cu respirația ei, în cazul în care ar fi respirat. Flacăra nu a pâlpâit nici măcar puțin. Medicul a spus atunci, cu emfază: «Asta rezolvă definitiv problema, nu mai există suflare în trupul ei.»” Semnat: „David Seeley, Fayette, Iowa, 20 august 1897.”

GSAM 209Domnul și doamna A. F. Fowler

GSAM 209.1Următoarele declarații se referă la o examinare efectuată în timp ce doamna White se afla în viziune în Sala Waldron, Hillsdale, Michigan, în luna februarie 1857. Doctorul Lord, un medic din Hillsdale cu o experiență de cincizeci de ani, a efectuat o examinare extrem de atentă, cu privire la care prezint următoarele mărturii:—

GSAM 209.2„Am fost prezenți când (în februarie 1857) sora E. G. White a avut o viziune în Sala Waldron, din Hillsdale. Dr. Lord a efectuat o examinare și a spus: «Inima îi bate, dar nu respiră. Există viață, dar plămânii nu funcționează; nu pot explica această stare.»” Semnat: „A. F. Fowler, doamna A. F. Fowler, Hillsdale, Michigan, 1 ianuarie 1891.”

GSAM 209C. S. Glover

GSAM 209.3Iată o altă declarație referitoare la aceeași viziune:—

GSAM 209.4„Am fost prezent când sora White a avut viziunea menționată mai sus în Sala Waldron, Hillsdale. Pe lângă declarația de mai sus, l-am auzit pe doctor spunând că starea surorii White în timpul viziunii era «dincolo de cunoștințele sale». El a mai spus: «Este ceva supranatural în asta.»” Semnat: „C. S. Glover, Battle Creek, Michigan, 19 ianuarie 1891.”

GSAM 209Domnul și doamna Carpenter

GSAM 209.5Iată o a treia declarație referitoare la același caz:—

GSAM 209.6„Prin prezenta certificăm că am fost prezenți în Sala Waldron, Hillsdale, Michigan, în februarie 1857, când doamna E. G. White a avut o viziune și, în timp ce se afla în acea stare, a fost examinată de dr. Lord, iar noi am auzit declarația sa publică cu privire la acest caz, așa cum a fost redată mai sus de fratele și sora Fowler.” Semnat: „W. R. Carpenter, Eliza Carpenter, Noblesville, Indiana, 30 august 1891.”

GSAM 210D. T. Bourdeau

GSAM 210.1Vă atragem atenția în continuare asupra unui test aplicat în timp ce doamna White se afla în viziune la Buck’s Bridge, județul St. Lawrence, New York:—

GSAM 210.2„Pe 28 iunie 1857, am văzut-o pe sora Ellen G. White în viziune pentru prima dată. Eu nu credeam în viziuni; însă o circumstanță, dintre altele pe care le-aș putea menționa, m-a convins că viziunile ei erau de la Dumnezeu. Pentru a mă convinge dacă respira sau nu, am pus mai întâi mâna pe pieptul ei suficient de mult timp cât să constat că plămânii nu se mișcau mai mult decât s-ar fi mișcat dacă ar fi fost un cadavru. Apoi mi-am dus mâna și am așezat-o peste gura ei, strângându-i nările între degetul mare și arătător, astfel încât îi era imposibil să expire sau să inspire aer, chiar dacă ar fi dorit să o facă. Am ținut-o astfel cu mâna aproximativ zece minute, suficient de mult pentru ca, în circumstanțe obișnuite, să se sufoce; ea nu a fost deloc afectată de această încercare. De când am fost martor la acest fenomen minunat, nu am mai fost niciodată tentat să pun la îndoială originea divină a viziunilor ei.” Semnat, „D. T. Bourdeau, Battle Creek, Michigan, 4 februarie 1891.”

GSAM 210Un medic medium care testează viziunea

GSAM 210.3Voi menționa o altă examinare medicală la care am asistat la Parkville, județul St. Joseph, Michigan, pe 12 ianuarie 1861.

GSAM 210.4La sfârșitul unei predici ținute de doamna White în fața unei mulțimi numeroase adunate la casa de rugăciune adventistă, binecuvântarea lui Dumnezeu s-a așezat asupra ei într-un mod remarcabil, iar ea a intrat într-o viziune în timp ce stătea așezată pe scaun. Printre cei prezenți se afla un anume doctor Brown, un bărbat viguros și puternic din punct de vedere fizic, care era medium. El afirmase că viziunile ei erau similare cu mediumnitatea și că, dacă ar avea una în prezența lui, el ar putea-o scoate din acea stare într-un minut. S-a adresat o invitație tuturor celor care doreau să facă acest lucru să vină în față și, prin examinare, să se convingă singuri de starea ei în timp ce se afla în viziune. Doctorul a venit în față, dar înainte să-și termine jumătate din examinare, a devenit palid ca moartea și a început să tremure ca o frunză de plop. Pastorul White a spus: „Vrea doctorul să raporteze starea ei?” El a răspuns: „Nu respiră”, și s-a îndreptat repede spre ușă. Cei de la ușă, care știau de lăudăroșenia lui, au spus: „Întoarce-te și fă ce ai spus că vei face; scoate-o pe femeia aceea din viziune.” În mare agitație, a apucat mânerul ușii, dar nu i s-a permis să o deschidă până când cei de lângă ușă l-au întrebat: „Doctore, ce s-a întâmplat?” El a răspuns: „Numai Dumnezeu știe; lăsați-mă să ies din casa aceasta”; și a ieșit.

GSAM 211.1Era evident că spiritul care îl influența ca medium nu se simțea mai liniștit în prezența puterii care o controla pe doamna White în viziune decât se simțeau cei posedați de demoni în zilele Mântuitorului, care întrebau: „Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?”¹³

GSAM 211.2Se observă o asemănare între această circumstanță și cea consemnată în experiența profetului Daniel. Pe măsură ce intra în viziune prin Duhul Domnului, caldeenii care erau prezenți — păgâni care nu cunoșteau acel Duh — s-au înspăimântat foarte tare și „au luat-o la fugă ca să se ascundă”.¹⁴

GSAM 211Domnișoara Harmon a fost rugată să-și povestească viziunile

GSAM 211.3La aproximativ o săptămână după prima sa viziune, în cadrul unei întâlniri ținute în casa tatălui ei, domnișoara Harmon a avut o a doua viziune în care i s-a poruncit să facă cunoscută altora ceea ce i-a fost revelat. Ea se afla într-o mare nedumerire, neștiind cum ar putea împlini porunca Domnului. Sănătatea ei era atât de precară încât suferea fizic, iar, după toate aparențele, nu mai avea decât puțin timp de trăit. Avea doar șaptesprezece ani, era mică și fragilă, neobișnuită cu viața socială și, din fire, atât de timidă și retrasă încât îi era dureros să întâlnească străini. S-a rugat cu ardoare timp de câteva zile, până târziu în noapte, ca această povară să-i fie luată și să fie pusă pe umerii altcuiva, mai capabil să o poarte. Dar lumina datoriei nu s-a schimbat niciodată, iar cuvintele îngerului răsunau neîncetat: „Fă cunoscut altora ceea ce ți-am descoperit.”

GSAM 212.1În timp ce se afla în această stare de confuzie sufletească, domnișoara Harmon a participat la o altă întrunire ținută la casa tatălui ei. La această întâlnire, toți cei prezenți s-au unit într-o rugăciune stăruitoare pentru ea, iar ea s-a consacrat încă o dată Domnului și s-a simțit dispusă să fie folosită spre slava Lui. În timp ce se ruga, întunericul dens care o învăluise s-a risipit; și, după cum a spus ea mai târziu, o lumină strălucitoare, asemănătoare unui glob de foc, s-a îndreptat spre ea, iar când a căzut asupra ei, puterile i-au fost luate și i s-a părut că se află în prezența lui Isus și a îngerilor. Din nou s-a repetat: „Fă cunoscut altora ceea ce ți-am revelat.” Ea a spus că a implorat cu ardoare ca, dacă trebuie să meargă și să relateze ceea ce Domnul i-a arătat, să fie ferită de mândrie. Atunci un înger i-a spus că rugăciunea ei fusese ascultată și că, dacă ar fi fost în pericol de a se mândri, ar fi fost lovită de boală. Îngerul i-a spus: „Vestește solia cu credincioșie. Suferă până la capăt și vei mânca din roadele pomului vieții și vei bea din apa vieții.”

GSAM 212Vizita domnișoarei Harmon în Poland, Maine

GSAM 212.2Domnișoarei Harmon i s-a arătat că trebuie să meargă la Poland, Maine, și să povestească viziunea ei. A doua zi după această a treia viziune, pe neașteptate pentru toți, cumnatul ei a venit cu trăsura la ușa casei tatălui ei și i-a propus să o ducă la Poland. În timp ce se afla acolo, ea a ținut o adunare în cadrul căreia a relatat viziunea. Hazen Foss, ¹⁵ fiind cuprins de disperare, nu a putut fi convins să participe la slujbă, dar, cu urechea lipită de ușa din exterior, a auzit-o povestind viziunea și a spus: „Viziunea pe care a relatat-o seamănă atât de mult cu ceea ce mi-a fost arătat, pe cât ar putea două persoane să descrie același lucru.” A doua zi dimineață, el a întâlnit-o pe neașteptate pe domnișoara Harmon și i-a spus să fie „credincioasă în a purta povara și în a povesti mărturiile pe care Domnul i le va da, iar ea nu va fi părăsită de Dumnezeu”. Altora le-a spus: „Acesta este instrumentul asupra căruia Domnul a pus această povară”. El cu siguranță trebuia să știe, întrucât o văzuse pe acea persoană în viziunea în care i s-a spus că povara îi fusese „luată”.

GSAM 213.1De atunci, lucrarea domnișoarei Harmon a constat în a merge din loc în loc prin statele din Noua Anglia, relatând ceea ce i se arătase. În unele cazuri, i s-a spus, în viziune, unde să meargă și i s-a spus, de asemenea, ce dificultăți va întâmpina. Mesajele ei erau, în special, mustrări pentru cei care se îndreptau spre doctrina venirii spirituale a lui Hristos și încurajări pentru toți să rămână fideli experienței din trecut.

GSAM 213.2Ea spune despre experiența sa: „Unii se abțineau complet de la muncă și îi excludeau pe toți aceia care nu voiau să primească părerile lor legate de acest punct... Dumnezeu mi-a descoperit în viziune aceste erori și m-a trimis la copiii Săi greșiți pentru a le dezvălui; dar mulți dintre ei au respins cu totul solia și m-au acuzat de conformare la standardele lumii. Pe de altă parte, adventiștii nominali m-au acuzat de fanatism și s-a spus în mod fals, și unii au făcut-o cu răutate, că sunt conducătoarea fanatismului, pe care, de fapt, făceam eforturi să-l corijez.”¹⁶ Despre acest lucru vom afla mai multe în capitolul următor.