Capitolul 1 — Introducere

GSAM 21.1Când vorbim despre A Doua Venire a lui Hristos, abordăm o temă care, în realitate, a reprezentat speranța poporului lui Dumnezeu încă de la izgonirea primilor noștri părinți din grădina Edenului. În cuvintele adresate șarpelui, potrivit cărora sămânța femeii îi va zdrobi capul, se afla o asigurare că, în cele din urmă, va veni un restaurator care va învinge uzurpările lui Satana și va împlini planul lui Dumnezeu pe pământ. Se presupune că Adam și Eva credeau că această lucrare se va împlini foarte curând și că un descendent direct al lor va fi învingătorul. Totuși, în planul lui Dumnezeu, promisiunea unui Mântuitor care să-i izbăvească din aparenta ruină cuprindea tot ceea ce s-a dezvoltat de atunci „după hotărîrea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii”.¹

GSAM 21.2Dacă lui Adam și Evei li s-ar fi dat de îndată o viziune asupra mizeriei și nenorocirii care urmau să umple lumea în timpul lungilor epoci care se vor scurge între ruinarea ei și restaurarea ei, durerea lor ar fi fost insuportabilă. Dumnezeul cerurilor, în mila și compasiunea Sa tandră, le-a ascuns această viziune, lăsându-i să păstreze speranța plină de încredere că vor fi eliberați în curând în slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Gândul că răscumpărarea era aproape îi îndemna în mod firesc la o mai mare seriozitate în pregătirea pentru întâmpinarea acelui eveniment.

GSAM 22.1La fel s-a întâmplat cu poporul lui Dumnezeu în toate generațiile de la zilele lui Adam încoace. Ei erau siguri că un eveniment mare și important urma să aibă loc cândva în viitor — că Hristos va veni în cele din urmă și își va întemeia împărăția. Și ei, la fel ca Adam și Eva, credeau că evenimentul era aproape și, la fel ca aceștia, nu erau conștienți de ceea ce urma să se întâmple între vremea lor și acel eveniment; altfel, s-ar fi putut descuraja în efortul lor de a alerga spre ținta premiului.

GSAM 22.2Această idee poate fi ilustrată prin exemplul unor evenimente care au avut loc sub forma unor mari descoperiri. Oamenii care le-au inițiat, deși nu erau conștienți de aceasta, împlineau de fapt planul lui Dumnezeu; totuși, ei erau animați de idei care nu s-au dovedit a fi, în toate privințele, în armonie cu propriile lor teorii, idei care i-au determinat să acționeze.

GSAM 22Efectele de anvergură ale descoperirilor lui Columb

GSAM 22.3Montgomery, în lucrarea sa American History², ediția din 1902, paginile 8, 9, vorbind despre teoria care l-a determinat pe Columb să pornească în călătoria sa și despre punerea în aplicare a planului său de a ajunge în Indiile de Est navigând spre vest, spune:—

GSAM 22.4„Columb credea că poate îmbunătăți proiectul regelui Portugaliei. Era convins că exista o cale mai scurtă și mai bună de a ajunge în Indii decât traseul trasat de Diaz. Planul marinarului genovez [Columb] era la fel de îndrăzneț pe cât era de original. În loc să navigheze spre est sau spre sud și est, el a propus să navigheze direct spre vest. Avea, după cum credea el, trei motive bune și solide pentru o astfel de întreprindere: în primul rând, la fel ca cei mai buni geografi ai vremii sale, Columb era convins că Pământul nu era plat, așa cum presupuneau majoritatea oamenilor, ci un glob. În al doilea rând, el presupunea că acest glob era mult mai mic decât este în realitate, iar cea mai mare parte era uscat, nu apă. În al treilea rând, întrucât nu știa nimic și nu bănuia nimic despre existența continentului american sau a Oceanului Pacific, își imagina că țărmul Asiei sau al Indiilor se afla exact vizavi de Spania și de țărmul vestic al Europei. El estima că distanța totală până la Cipango, sau Japonia, probabil nu ar depăși aproximativ patru mii de mile.

GSAM 23.1„Planul său era următorul: urma să pornească din Europa; să-și îndrepte corabia spre vest, în direcția Japoniei, și să urmeze curbura globului până când aceasta îl va duce la ceea ce căuta. În mintea sa, acest lucru părea la fel de sigur și de simplu ca și cum o muscă ar înconjura un măr.

GSAM 23.2„Dacă expediția ar fi avut succes, ar fi avut acest imens avantaj: ar fi intrat în Indii direct pe ușa din față, în loc să ajungă acolo pe un drum ocolitor și printr-un fel de intrare laterală, așa cum trebuie să o facă portughezii.

GSAM 23.3„Vedem că acest om, care înțelegea matematica practică, geografia și navigația la fel de bine ca oricare dintre contemporanii săi, avea dreptate în privința primului aspect — forma Pământului —, dar se înșela complet în privința celorlalte două.

GSAM 23O greșeală norocoasă

GSAM 23.4„Totuși, în mod ciudat, erorile sale i-au fost, într-un anumit sens, de ajutor. Greșeala pe care a făcut-o în privința distanței a fost una extrem de norocoasă. Dacă Columb ar fi calculat corect dimensiunea globului și lungimea reală a unei astfel de călătorii, probabil că nu ar fi pornit în voiaj, întrucât ar fi văzut imediat că ruta propusă de portughezi era atât mult mai scurtă, cât și mai ieftină. De asemenea, dacă ar fi putut să-și imagineze sau să prevadă în vreun fel că continentul american se afla chiar în calea sa, acest lucru, în sine, s-ar fi putut să nu-l fi determinat atunci să pornească într-o călătorie de descoperire, deoarece scopul său nu era să găsească o țară nouă, ci o cale nouă către una veche.”

GSAM 23Marea speranță a veacurilor

GSAM 23.5Astfel, poporul lui Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, a avut speranța venirii lui Hristos înaintea lor „ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită”.³ Deși adesea, în mijlocul durerilor și necazurilor, ei strigă în chin: „Cât timp va mai dura, Doamne, până va veni izbăvirea?”, totuși au mers înainte și, asemenea lui Pavel, au spus și încă spun: „Cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?”⁴

GSAM 24Pavel susținut de speranță

GSAM 24.1Câteva exemple ale puterii susținătoare a acestei speranțe, în acest context, trebuie să fie suficiente. Când Pavel a fost adus în fața lui Felix și i s-a permis să vorbească în apărarea sa, el a spus: „Slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Prooroci, și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.”⁵

GSAM 24.2În pledoaria sa convingătoare, atunci când a fost adus în fața lui Agrippa, Pavel a spus: „Acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinței, pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri, și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece seminții ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi și noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei! Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții?”⁶ Când a ajuns în sfârșit la Roma pentru a se înfățișa în fața lui Cezar, le-a spus iudeilor: „Din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”⁷

GSAM 24.3Pavel a vorbit deschis despre această speranță în scrisoarea sa către Tit: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s'o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptînd fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos.”⁸

GSAM 24Petru se bucură de speranță

GSAM 24.4Petru vorbește despre aceeași speranță după cum urmează: „Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie, și la o moștenire nestricăcioasă, și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sînteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentruca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere și care totuș este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”⁹

GSAM 25Scopul lui Dumnezeu în creație

GSAM 25.1Scripturile dezvăluie scopul lui Dumnezeu în crearea lumii; iar din cuvântul profeției aflăm, de asemenea, planul Său cu privire la viitor: „Așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pămîntul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit.”¹⁰ După ce l-a întocmit, El l-a dat omului. Psalmistul spune: „Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l-a dat fiilor oamenilor.”¹¹ Dar când l-a dat omului, omul era integru, după cum a exprimat înțeleptul: „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”¹²

GSAM 25.2Citim despre modul în care Domnul a acționat față de neamul omenesc că „cînd a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel”,¹³ adică după numărul adevăratului Israel care va fi adunat în cele din urmă pe pământ ca supuși ai împărăției Sale viitoare. Acest lucru este exprimat de Pavel în următoarele cuvinte: „Dumnezeu... a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr'unul singur, să locuiască pe toată fața pămîntului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-l găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa.”¹⁴ Când acest scop inițial privind pământul va fi împlinit, „Nu vor mai fi decît oameni neprihăniți în poporul tău”.¹⁵ Din nou se spune despre ei în acea stare: „Niciun locuitor nu zice: «Sînt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui”.¹⁶ Acela va fi momentul când „cei blînzi moștenesc țara, și au belșug de pace”.¹⁷

GSAM 26A Doua Venire a lui Hristos nu este o fabulă

GSAM 26.1În a doua epistolă a lui Petru se afirmă că „v'am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui. Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci cînd, din slava minunată, s'a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.» Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt. Și avem cuvîntul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într'un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre.”¹⁸

GSAM 26.2În acest verset, apostolul se referă la transfigurarea de pe munte ca dovadă a celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Înainte de această scenă, Mântuitorul nostru le spusese apostolilor Săi: „Unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa”¹⁹ — așa cum a consemnat Luca: „sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”²⁰

GSAM 26.3Această promisiune s-a împlinit literalmente chiar în timpul transfigurării. În această „viziune” de pe munte, ei L-au văzut pe Isus glorificat, așa cum va apărea El când va veni în împărăția Sa. L-au văzut pe Ilie, care a fost ridicat la cer fără să guste moartea, reprezentându-i pe cei care vor fi transformați — schimbați din muritori în nemuritori — „într'o clipă, într'o clipeală din ochi”, când va veni Domnul.²¹ Era acolo și Moise, cel care murise, reprezentându-i pe cei care vor fi înviați din morți pentru a-L întâmpina pe Domnul. Așadar, în această „viziune” ei au avut o imagine a venirii lui Hristos în Împărăția Sa, așa cum le promisese El.

GSAM 27Profeția, un cuvânt mai sigur

GSAM 27.1Deși apostolii văzuseră această priveliște glorioasă pe muntele transfigurării și auziseră glasul aprobării lui Dumnezeu, apostolul Petru afirmă: „avem cuvîntul proorociei făcut și mai tare.” Prin această afirmație, el nu minimalizează ceea ce au văzut și auzit cu acea ocazie memorabilă. Ei au auzit atunci glasul lui Dumnezeu o singură dată, dar în marile linii ale profeției, care se întind până la A Doua Venire a lui Hristos, avem glasul lui Dumnezeu repetat de multe ori. De fapt, fiecare prezicere profetică precisă împlinită sau consemnată în istorie este glasul lui Dumnezeu adresat nouă. În acest sens trebuie să fie „mai tare” cuvântul profeției. Revised Version îl traduce prin „confirmat”. Profeția este confirmată de fiecare detaliu împlinit. Fiecare eveniment prezis, odată împlinit, este o asigurare că evenimentele rămase prezise se vor împlini cu siguranță.

GSAM 27Natura profeției

GSAM 27.2Următoarele mărturii ale unor eminenți cercetători ai Bibliei cu privire la natura profeției sunt convingătoare:—

GSAM 27.3Thomas Newton afirmă că „profeția este istoria anticipată și condensată; istoria este profeția împlinită și detaliată. Au existat oracole mincinoase în lume; dar toată istețimea și răutatea oamenilor și a diavolilor nu pot produce astfel de profeții precum cele consemnate în Scripturi.”

GSAM 27.4Sir Isaac Newton mărturisește că „a da ascultare profeților este o trăsătură fundamentală a adevăratei biserici”.

GSAM 27.5Dr. A. Keith spune că „profeția este echivalentă cu orice miracol și este ea însăși miraculoasă... Numai glasul Atotputernicului putea chema morții din mormânt — numai glasul Atotștiutorului putea spune tot ceea ce era ascuns în viitorul întunecat, care pentru om este la fel de impenetrabil ca locuințele morților — și ambele sunt, deopotrivă, glasul lui Dumnezeu”.

GSAM 28.1Matthew Henry a spus că „la timpul lui Dumnezeu, care este cel mai bun timp, și în felul lui Dumnezeu, care este cel mai bun fel, profeția se va împlini cu siguranță. Fiecare cuvânt al lui Hristos este foarte pur și, prin urmare, foarte sigur”.

GSAM 28Scopul profeției

GSAM 28.2Din cuvintele lui Hristos adresate apostolilor săi putem învăța unul dintre scopurile Domnului în dăruirea profeției. Vorbind profetic despre lucrurile care urmau să aibă loc în parcursul lui Iuda, El a spus: „Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeți că Eu sînt.”²²

GSAM 28.3Domnul spune, de asemenea, prin profetul Isaia: „Eu sînt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit dela început ce are să se întîmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.»”²³

GSAM 28.4Din nou: „De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieșit, și Eu le-am vestit: deodată am lucrat, și s'au împlinit... ți-am vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poți să zici: «Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!» Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?... De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. Ele se fac în timpul de față, și nu fac parte din trecut; pînă în ziua de azi n'aveai nicio cunoștință despre ele, ca să nu poți zice: «Iată, că le știam.»”²⁴

GSAM 28.5Din aceste cuvinte se vede puterea împlinirilor profetice ca dovadă a originii divine a profeției, precum și faptul că aceasta este o demonstrație a puterii Domnului deasupra tuturor zeilor păgânilor. De asemenea, din aceste cuvinte se observă că profeția ocupă un loc foarte important în Scripturile adevărului. Având în vedere că aceste fapte sunt adevărate, este surprinzător de ciudat că atât de mulți oameni acordă puțină sau deloc atenție studiului părților profetice din Sfintele Scripturi.

GSAM 29Profeția nu este sigilată

GSAM 29.1Cei neinformați spun că sunt neinstruiți și, prin urmare, nu pot înțelege profețiile. Pe de altă parte, mulți dintre cei cu studii superioare, printre care se numără și unii din rândul pastorilor, spun: „Profețiile sunt sigilate și nu pot fi înțelese. Știm cu toții că cartea Apocalipsei este o carte sigilată.”

GSAM 29.2În Apocalipsa, iubitului Ioan i s-a dat o poruncă specială să nu sigileze cartea.²⁵ De asemenea, în această carte se pronunță o binecuvântare asupra celor care „ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea”.²⁶ Cum ar putea fi păzite lucrurile cuprinse într-o carte sigilată dacă ele nu ar fi și nu ar putea fi înțelese? Domnul a spus prin Moise: „Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.”²⁷

GSAM 29.3Faptul că Domnul a intenționat ca profețiile lui Daniel să fie înțelese reiese în mod evident din cuvintele pe care le-a adresat ucenicilor Săi cu privire la acestea. Citim: „De aceea, cînd veți vedea «urîciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «așezată în locul sfînt» -cine citește să înțeleagă”,²⁸ ceea ce înseamnă, practic: Înțelegeți-l pe profetul Daniel.

GSAM 29.4Domnul demască eroarea afirmației conform căreia profeția nu poate fi înțeleasă, prin următoarele cuvinte: „Toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească, și-i zici; «Ia citește!» El răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!» Sau dacă dai cartea unuia care nu știe să citească și-i zici: «Ia citește!» El răspunde: «Nu știu să citesc.» Domnul zice: «Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decît o învățătură de datină omenească. De aceea voi lovi iarăș pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.»”²⁹ Dacă poporul la care se referă profetul aici ar fi urmat cuvântul sigur al profeției, nu ar fi trebuit să se îndepărteze de Legea lui Dumnezeu și să înlocuiască preceptele Lui cu poruncile oamenilor.

GSAM 30Profeția nu este de interpretare particulară

GSAM 30.1Nu pentru că profeția ar avea vreun înțeles profund, ascuns și misterios nu reușesc atât de mulți s-o înțeleagă. Apostolul Petru a spus despre ea: „Mai întîi de toate, să știți că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuiește singură. Căci nici o proorocie n'a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînați de Duhul Sfînt.”³⁰ Din aceste cuvinte reiese clar că ceea ce este esențial pentru înțelegerea profeției este primirea acelui Duh care a vorbit prin profeți. Despre acel Duh, promis tuturor celor care îl caută, este scris: „Are să vă călăuzească în tot adevărul.”³¹

GSAM 30Profeția împlinită

GSAM 30.2În studiul profeției există anumite fapte care ar trebui să fie mereu ținute minte: Dumnezeu, care este infailibil, este autorul profeției, iar când vine timpul împlinirii unei preziceri, chiar evenimentul prezis se va produce. De asemenea, întrucât Domnul, care are puterea de a prevedea exact ce vor face oamenii, specifică un moment în care un lucru se va întâmpla, atunci când acel moment vine, profeția se împlinește cu adevărat. Cu alte cuvinte, o împlinire falsă a profeției în timpul specificat pentru cea adevărată este o imposibilitate. În concordanță cu această axiomă, putem spune că, atunci când vine timpul Domnului pentru ca mesajul Său de adevăr să fie dat lumii, mesajul își face apariția de fiecare dată.

GSAM 30.3Odată, când autorul a ținut o prelegere despre împlinirea profeției, un necredincios care era prezent s-a ridicat și a spus: „Trebuie să vă felicit pe voi, interpreții profeției, pentru că sunteți foarte norocoși. În studiul vostru al istoriei, păreți să găsiți atât de ușor ceea ce se potrivește exact cu profeția.” „Da”, a fost răspunsul nostru, „se potrivește pentru că a fost făcut să se potrivească. Dacă v-ați duce la un magazin de mănuși să cumpărați o pereche, nu v-ați aștepta să găsiți unele care să vi se potrivească la mână?” El a răspuns: „Desigur că da, pentru că au fost făcute să se potrivească.” „Așadar”, a spus autorul, „Dumnezeu, care știa exact ce vor face oamenii, a făcut prezicerile cu privire la ei, iar când acei oameni intră în scenă și fac exact lucrurile pe care El le-a prezis, adevăratul istoric consemnează acțiunile lor, care, comparate cu prezicerea, se potrivesc perfect.”

GSAM 31Profeția, o lumină în întuneric

GSAM 31.1Apostolul Petru spune că ar trebui să dăm ascultare profeției ca unei lumini care strălucește într-un loc întunecat. Fără lampa profeției, viitorul ar fi întuneric total. Scopul luminii este să alunge întunericul — atunci când călătorim într-un loc întunecat, să ne arate calea și să o arate clar, astfel încât călătorul să poată, pas cu pas, să vadă și să aleagă calea. „Cuvîntul Tău”, spune psalmistul, „este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.”³² Înțeleptul spune: „Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.”³³ Astfel se vede, pe măsură ce înaintăm în cursul timpului, că Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales în împlinirile sale profetice, se va dezvălui din ce în ce mai mult, făcând tot mai clar pentru cel ce studiază Biblia faptul că se află cu siguranță pe calea care duce spre lumina veșnică și ziua eternă.

GSAM 31Trei evenimente importante de la Eden până la sfârșit

GSAM 31.2Când analizăm calea poporului Domnului de la Eden până la sfârșit, în lumina Scripturilor, trei evenimente ies în evidență în mod deosebit. Primul este prima venire a lui Hristos, Întruparea, venirea lui Emanuel, Dumnezeu manifestat în trup; al doilea, marea Reformă de după Evul Mediu — cei 1260 de ani de opresiune, în care Cuvântul Domnului a fost aproape în întregime ascuns de oamenii de rând — ieșirea Bisericii din starea ei de pustie și punerea Scripturilor la îndemâna tuturor, pentru ca toți să poată citi și să cunoască voia Lui; al treilea, A Doua Venire a Domnului nostru pentru a aduce vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime; aceasta, pentru a încheia „conflictul veacurilor”, conflictul dintre păcat și neprihănire, pentru a aduce veacul slavei, spre care toate veacurile au tins.

GSAM 32Profeția ne arată repere către sfârșit

GSAM 32.1Dacă dăm ascultare cuvântului sigur al profeției ca unei lumini care să ne călăuzească pașii, arătându-ne calea corectă prin întuneric, nu se poate altfel decât să găsim calea clar marcată în cuvântul profetic de-a lungul curgerii timpului până la A Doua Venire a lui Hristos. În aceste condiții, cei care urmează îndeaproape lumina profeției nu numai că vor recunoaște semnele și indiciile că marea zi se apropie, ci vor recunoaște și lucrarea Domnului pe măsură ce aceasta avansează constant prin mesaje de adevăr menite să pregătească un popor care să-L întâmpine în pace la venirea Sa.

GSAM 32.2Deși Scripturile declară că ziua Domnului va veni asupra mulțimilor ca „un hoț noaptea”³⁴, ele spun totodată despre cei care stau în sfatul Domnului: „Voi, fraților, nu sînteți în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sînteți fii ai luminii și fii ai zilei.”³⁵

GSAM 32Amintiți-vă îndrumările Domnului

GSAM 32.3Când ne amintim de călăuzirea Domnului în mișcarea adventistă, este bine să observăm că a fost întotdeauna voia lui Dumnezeu ca poporul Său să-și amintească manifestările providenței și puterii Sale în favoarea lor. Explicând motivele pentru care Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu, psalmistul spune: „Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, minuni în țara lui Ham, semne minunate la marea Roșie.”³⁶ Dacă a fost bine pentru Israel să-și amintească călăuzirea Domnului asupra lor, nu este oare bine și pentru noi? În extaz, psalmistul spune din nou: „Binecuvintează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!”³⁷

GSAM 33.1În toate veacurile, Domnul a avut adevăruri importante, menite, prin harul Său, să scoată un popor din robia păcatului și să-l pregătească pentru intrarea în Canaanul ceresc; și este folositor să luăm în considerare felul în care Domnul a lucrat cu cei care au proclamat aceste adevăruri.

GSAM 33Rezultate mari din mijloace mici — Mărturia lui D’Aubigné

GSAM 33.2D’Aubigné, în History of the Reformation, spune: „Dumnezeu, care își pregătește lucrarea de-a lungul veacurilor, o împlinește prin cele mai slabe instrumente, când vine timpul Lui. A obține rezultate mari prin mijloace mici, aceasta este legea lui Dumnezeu. Această lege, care prevalează pretutindeni în natură, se regăsește și în istorie.”³⁸

GSAM 33.3Când Dumnezeu, în vremurile străvechi, a început să aleagă un popor special pentru a-l stabili ca o națiune deosebită pentru Sine, a făcut-o chemând un singur om — Avraam — care locuia printre păgâni, în Urul Caldeilor. Din el a izvorât o descendență numeroasă; dar despre aceștia, când au fost înălțați la demnitatea de națiune, Dumnezeul cerurilor a spus: „Nu doar pentrucă întreceți la număr pe toate celelalte popoare S'a alipit Domnul de voi și v'a ales, căci voi sînteți cel mai mic dintre toate popoarele.”³⁹

GSAM 33.4Apoi, din nou, când a vrut să-și elibereze poporul din robia Egiptului, El a ales ca conducător al lor pe unul care, în copilărie, a fost ascuns timp de trei luni în casa mamei sale, iar apoi a fost pus într-un coș simplu și grosolan, făcut din stuf și uns cu smoală, și încredințat în grija râului Nil. Totuși, același Moise a fost cel care, când a ajuns la vârsta rațiunii, a ales calea umilă a suferinței alături de poporul lui Dumnezeu, în loc de bucuria pe care o ofereau „plăcerile de o clipă ale păcatului”.⁴⁰

GSAM 34Victoria lui Ghedeon

GSAM 34.1Ulterior, când Domnul a vrut să elibereze pe Israel de madianiți și de amaleciți, care au năvălit asupra țării lor „ca o mulțime de lăcuste”, și au distrus roadele pământului, nelăsând „în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari”, Domnul a trimis un înger la Ghedeon. Acest fiu al lui Ioas ajunsese în situația extremă de a treiera puțin grâu și de a-l ascunde de dușmanii săi. Când îngerul i-a vestit că el va elibera Israelul, Ghedeon a întrebat uimit: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, și eu sînt cel mai mic din casa tatălui meu.”⁴¹ Același om umil și sărac a ieșit cu cei trei sute de oameni ai săi, cu lămpile și ulcioarele lor simple (o acțiune care ar părea o nebunie pentru judecata omenească), și, făcând din Dumnezeu puterea lor, au obținut o victorie măreață. Înainte de eliberare, Ghedeon ar fi putut rosti o lamentație asemănătoare cu cea a profetului Amos, când acesta a întrebat: „Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!”⁴²

GSAM 34Pruncul din iesle

GSAM 34.2La timpul rânduit de Domnul, Mântuitorul omenirii S-a născut, iar păstorii L-au găsit culcat într-o iesle. Rudele Sale pământești duceau o viață umilă, deși onorabilă. Referitor la sărăcia Sa pământească, Mântuitorul a spus: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Și odihni capul.”⁴³ El și-a ales apostolii „din rândul celor de rang inferior, care, deși nu sunt cei mai umili, nu ating nivelul clasei de mijloc. Totul a fost astfel menit să arate lumii că lucrarea nu era a omului, ci a lui Dumnezeu.”

GSAM 35Nu sunt chemați mulți înțelepți

GSAM 35.1Pavel a spus despre lucrarea din zilele Bisericii primare: „Nebunia lui Dumnezeu, este mai înțeleaptă decît oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii. De pildă, fraților, uitați-vă la voi cari ați fost chemați: printre voi nu sînt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt; pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”⁴⁴

GSAM 35Oameni smeriți în timpul Reformei

GSAM 35.2Găsim același principiu ilustrat în viețile marilor reformatori ai secolului al XVI-lea. Istoricul spune: „Reformatorul Zwingli a ieșit dintr-o colibă de păstor din Alpi; Melanchton, teologul Reformei, dintr-un atelier de armurier; iar Luther din coliba unui miner sărac.” Despre sine, Luther a spus: „Părinții mei erau foarte săraci. Tatăl meu era un tăietor de lemne sărac (ulterior a devenit miner), iar mama mea a cărat adesea lemne în spate, pentru a-și asigura mijloacele necesare creșterii copiilor ei. Ei au îndurat cea mai grea muncă pentru binele nostru.”

GSAM 35.3Apostolul Iacov, vorbind despre chemarea oamenilor la slujba Domnului, spune: „Ascultați, prea iubiții mei frați: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-l iubesc?”⁴⁵

GSAM 35Primii metodiști

GSAM 35.4Urmărind șirul reformatorilor până la începuturile metodismului, când doctrina harului gratuit era proclamată cu sârguință, vedem că aceasta era însoțită de puterea lui Dumnezeu. Pe măsură ce era prezentată cu credincioșie poporului, cu dragostea tandră a lui Hristos, și era înțeleasă printr-o credință vie, credincioșii nu numai că găseau iertarea păcatelor trecute, ci și o putere sfințitoare care îi făcea capabili să ducă o viață de sfințenie. Metodismul a avut un început umil și a fost binecuvântat în conformitate cu credința și încrederea simplă a pastorilor și a laicilor.

GSAM 36.1Urmărind evenimentele și experiențele legate de mișcarea adventistă, constatăm că, la fel ca în orice lucrare a Domnului în a cărei împlinire omul este un instrument, originea ei s-a aflat printre cei săraci și necunoscuți; dar nimeni să nu se pronunțe împotriva ei din acest motiv înainte de a examina cu atenție dovezile pe care se bazează această mare lucrare, ca nu cumva să se găsească în situația celor pe care Domnul i-a întrebat: „Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?”⁴⁶

GSAM 36Răspunsul lui Eck către Luther

GSAM 36.2Pentru cei care ar putea fi înclinați să decidă dacă un punct doctrinar este corect sau greșit în funcție de numărul celor care îl acceptă, cităm, parțial, controversa dintre Luther și Eck. Deoarece Luther și-a întemeiat poziția pe Scripturi și a îndrăznit să conteste dreptul oamenilor de a-și pune opiniile deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, Eck i-a răspuns cu aceste cuvinte ironice: „Sunt uimit de umilința și modestia cu care venerabilul doctor îndrăznește să se opună, singur, atâtor părinți ilustri și pretinde că știe mai mult decât suveranii pontifi, conciliile, doctorii și universitățile! ... Ar fi surprinzător, fără îndoială, dacă Dumnezeu ar fi ascuns adevărul de atâția sfinți și martiri până la venirea venerabilului părinte.”

GSAM 36.3Acestei replici i s-ar putea răspunde foarte bine cu cea a lui Zwingli adresată lui John Faber, la Zurich, când acesta din urmă și-a exprimat „uimirea față de starea în care ajunseseră lucrurile, când vechile obiceiuri care dăduseră dovadă de rezistență timp de douăsprezece secole fuseseră abandonate, iar concluzia evidentă era că creștinătatea se afla în eroare de 1.400 de ani.” Zwingli a răspuns repede că „eroarea nu era mai puțin eroare doar pentru că credința în ea durase 1.400 de ani și că, în închinarea adusă lui Dumnezeu, vechimea obiceiului nu însemna nimic dacă nu se găsea un temei sau o justificare pentru acesta în Sfintele Scripturi”.⁴⁷

GSAM 37Cuvântul Domnului vs. înțelepciunea omenească

GSAM 37.1Pericolul de a te baza pe opiniile oamenilor, în loc să rezolvi întrebarea „Ce este adevărul?” prin Cuvântul Domnului, este definit clar de profetul Osea când spune: „Ați arat răul, ați secerat nelegiuirea, și ați mîncat rodul minciunii. Căci te-ai încrezut în carăle tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji.”⁴⁸ Tendința inimii omenești a fost întotdeauna aceea de a se încrede în om; dar pe măsură ce ne apropiem de timpul în care Domnul „Se va scula să îngrozească pămîntul”, profetul Isaia ne îndeamnă: „Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preț are el?”⁴⁹

GSAM 37.2Fiind astfel avertizați în Scripturi cu privire la pericolul nostru în această privință, nimeni să nu condamne în grabă mișcarea adventistă, ca și cum ar fi nevrednică de luat în considerare din cauza începuturilor sale umile sau pentru că cei numiți mari în ochii lumii nu au îmbrățișat cauza. Mai degrabă, toți să cântărească cu atenție pretențiile ei. Adevărul are o valoare inestimabilă, în comparație cu care simplele opinii ale oamenilor nu sunt decât pleavă fără valoare.