Capitolul 21 — Mâna călăuzitoare în lucrare

GSAM 322.1„TE VOI învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi.”¹

GSAM 322.2Celor care își pun încrederea în Domnul, grija Lui se manifestă neîncetat. Există însă momente în care această grijă se face simțită în mod deosebit, cum ar fi eliberările speciale de rău și de pericole, vizibile și invizibile, precum și oportunitățile providențiale directe pentru răspândirea adevărului Său. Despre aceste teme tratează acest capitol.

GSAM 322Prima viziune în Michigan

GSAM 322.3În luna mai a anului 1853, pastorul White și soția sa au vizitat statul Michigan. Era prima dată când se aflau la vest de Buffalo, New York. În ultima zi de Sabat din luna mai, se aflau la Tyrone, iar acolo doamnei White i-au fost arătate, într-o viziune, diferitele grupuri de păzitori ai Sabatului din stat, împreună cu avertismente cu privire la influențele care ar fi putut acționa împotriva lor. Pe 2 iunie, la Jackson, ea a scris opt pagini de hârtie de format mare, relatând unele dintre lucrurile care îi fuseseră arătate. Mi-a dat o copie scrisă cu creionul a viziunii, cu condiția să-i furnizez o copie curată, scrisă cu penița și cerneală.

GSAM 322O femeie care se pretindea sfântă

GSAM 322.4Printre alte lucruri arătate, a fost descris cazul unei femei care încerca să se infiltreze printre oamenii noștri. Ea a spus că această femeie se mândrea cu o mare sfințenie. Doamna White nu o întâlnise niciodată și nu știa nimic despre ea, în afară de ceea ce i-a fost revelat în această viziune. Ea nu numai că a descris modul de acțiune al femeii, ci și faptul că, atunci când urma să fie mustrată, aceasta își va asuma o înfățișare ipocrită și va spune: „Domnul... îmi cunoaște... inima.” Ea a spus că această femeie călătorea prin țară împreună cu un tânăr, în timp ce soțul ei, un bărbat în vârstă, rămânea acasă muncind pentru a-i întreține în viața lor păcătoasă. Doamna White a spus că Domnul i-a arătat că „în ciuda pretențiilor femeii de sfințenie, ea și tânărul se făceau vinovați de încălcarea celei de-a șaptea porunci”. Având descrierea scrisă a acestui caz în buzunar, am așteptat cu o oarecare neliniște să văd cum se vor desfășura lucrurile.

GSAM 323Întâlnirea din Vergennes, Michigan

GSAM 323.1Am ținut întâlniri în Jackson, Battle Creek, Bedford și Hastings, apoi am ajuns la Vergennes, județul Kent, care s-a dovedit a fi locul în care locuia femeia. Am ajuns la locul unde urma să ne petrecem noaptea, pe 11 iunie, puțin înainte de Sabat. Locul nostru de popas era casa unui pastor pe nume White, care fusese anterior pastor al Bisericii Creștine. Deoarece aceasta era o zonă recent colonizată, pregătirile pentru întâlnirile noastre fuseseră făcute într-un hambar mare, nou construit, situat la trei mile mai departe, iar femeia văzută în viziune, după cum s-a dovedit, locuia încă la două mile dincolo de locul de întâlnire.

GSAM 323Mărturie adresată fanaticei

GSAM 323.2Pe 12 iunie, la ora 10:30 dimineața, ne-am adunat în hambar pentru întâlnire. Doamna White stătea la capătul stâng al tribunei, eu stăteam lângă ea, pastorul Cornell lângă mine, iar pastorul White se afla în dreapta tribunei, ținând cuvântul. După ce a vorbit vreo cincisprezece minute, un bărbat în vârstă și un tânăr au intrat împreună și s-au așezat pe scaunul din față, lângă tribună. Erau însoțiți de o femeie înaltă, zveltă, cu tenul închis la culoare, care s-a așezat lângă ușă. După un scurt discurs al pastorului White, doamna White s-a ridicat și și-a început discursul vorbind despre grija pe care ar trebui să o aibă pastorii pentru a nu strica lucrarea încredințată lor, folosind textul: „Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!” Ea a spus că nu este voia lui Dumnezeu ca o femeie să fie chemată să călătorească prin țară cu alt bărbat decât soțul ei. În cele din urmă, ea a spus clar:

GSAM 323.2„Femeia aceea care s-a așezat acum puțin timp lângă ușă susține că Dumnezeu a chemat-o să predice. Ea călătorește împreună cu acest tânăr care tocmai s-a așezat în fața catedrei, în timp ce acest bătrân, soțul ei — Dumnezeu să-l miluiască! — muncește din greu acasă pentru a câștiga banii pe care ei îi folosesc pentru a-și continua nelegiuirea. Ea pretinde că este foarte sfântă — că este sfințită — dar, în ciuda tuturor pretențiilor ei de sfințenie, Dumnezeu mi-a arătat că ea și acest tânăr sunt vinovați de încălcarea celei de-a șaptea porunci.”

GSAM 324.1Toți cei prezenți știau că doamna White nu îi văzuse niciodată pe acești indivizi până când au intrat în hambar. Faptul că i-a identificat și le-a descris caracterul în maniera în care a făcut-o a avut o influență asupra minților celor prezenți, le-a sporit încrederea și le-a întărit credința în viziuni.

GSAM 324Cuvintele rostite așa cum fusese prezis

GSAM 324.2În timp ce doamna White își dădea mărturia, toți o priveau cu nerăbdare pe doamna Alcott, femeia mustrată, pentru a vedea cum primea ceea ce se spunea și ce urma să facă și să spună. Dacă ar fi fost nevinovată de acuzația adusă împotriva ei, ar fi fost de așteptat, în mod firesc, ca ea să se ridice și să nege totul. Dacă era vinovată și profund coruptă, ar fi putut să nu ezite să nege totul, chiar dacă știa că este adevărat. În schimb, ea a făcut exact ceea ce mărturia spunea că va face atunci când va fi mustrată. S-a ridicat încet în picioare, în timp ce toate privirile erau ațintite asupra ei, și, adoptând o expresie ipocrită, a spus încet: „Domnul... îmi cunoaște... inima”, apoi s-a așezat fără să mai rostească niciun cuvânt. Spusese exact ceea ce mărturia spunea că va spune și o spusese în același mod.

GSAM 325Vinovăția recunoscută

GSAM 325.1Este adevărat, Dumnezeu le cunoștea inimile, iar ei știau că erau vinovați de acuzația adusă; căci, ulterior, tânărul i-a spus domnului Gardner, un locuitor din aceeași localitate, care l-a interogat amănunțit cu privire la această chestiune: „Domnule Gardner, ceea ce a spus doamna White despre noi era prea adevărat”; iar femeia, după ce i-a spus doamnei Wilson, la Greenville, în 1862, că „nu ar îndrăzni să spună niciun cuvânt împotriva surorii White, ca nu cumva să fie găsită luptând împotriva lui Dumnezeu”, a recunoscut că ceea ce fusese arătat despre ea și despre tânăr era adevărat.

GSAM 325Grupul Messenger

GSAM 325.2În toamna anului 1853, câțiva nemulțumiți din Michigan s-au reunit și au început publicarea unei publicații numite Messenger of Truth. Misiunea acestei publicații și a conducătorilor ei părea să fie aceea de a distruge și de a defăima, în loc să zidească. În paginile sale au fost inserate multe minciuni, ceea ce ne-a deranjat în lucrarea noastră cu mesajul; și, întrucât era prima noastră experiență cu un astfel de atac deschis, am considerat că este de datoria noastră să respingem afirmațiile lor calomnioase. Faptul că am făcut acest lucru ne-a ocupat timpul care ar fi trebuit să fie dedicat promovării adevărului încredințat nouă și a servit bine scopurilor lui Satana, care era, fără îndoială, instigatorul acestei opoziții. Și astfel starea lucrurilor a continuat până în seara zilei de 20 iunie 1855, când pastorul White și soția sa, pastorul Cottrell și cu mine tocmai încheiasem o adunare în Oswego, New York. Fusesem deranjați în timpul adunării de un anume Lillis, care a intrat și a distribuit acele documente calomnioase printre oameni. Din nou s-a ridicat întrebarea cu privire la datoria noastră în această chestiune. Toate eforturile anterioare de a răspunde la minciunile lor nu au dus decât la fabricarea altora noi.

GSAM 325Sfat și profeție

GSAM 325.3La o întâlnire de rugăciune ținută în seara aceea la casa lui John Place, în orașul Oswego, doamnei White i s-a dat o viziune în care i s-a arătat că, dacă ne vom continua lucrarea, predicând adevărul, fără a ține seama de oameni precum „grupul Messenger”, aceștia se vor război între ei, iar ziarul lor va înceta să mai apară; iar când se va întâmpla acest lucru, vom constata că rândurile noastre s-au dublat. Considerând că această mărturie provine de la Domnul, am început imediat să acționăm în conformitate cu ea.

GSAM 326Prăbușirea grupului Messenger și a ziarului

GSAM 326.1Cauza adevărului a avansat rapid, în timp ce „grupul Messenger” a intrat în conflict între ei. Într-un interval scurt de timp, grupul s-a dispersat, mulți dintre liderii lor renunțând la Sabat. Ziarul lor a încetat curând să mai apară din lipsă de sprijin, iar cel care acționase, pentru o vreme, ca redactor, și-a îndreptat atenția spre predarea la școală; dar, neînvățând mai întâi să se stăpânească pe sine, a eșuat complet în a-și stăpâni elevii. Încercând să-l corecteze pe unul dintre băieții din școala sa, a scos un revolver, care a pocnit, dar nu a tras. Pentru a scăpa de linșaj, a fost nevoit să fugă noaptea în Canada.

GSAM 326Efectul asupra cauzei adventiste

GSAM 326.2În acea perioadă exista o armonie și o unitate mai mari ca niciodată în rândul poporului nostru; și pe măsură ce se depuneau eforturi pentru a răspândi mesajul, calea se deschidea în toate direcțiile.

GSAM 326.3În nr. 10, vol. 11, al revistei Review, din 14 ianuarie 1858, redactorul, vorbind despre rezultatul muncii revistei Messenger, a spus: „La momentul dezbinării, când s-au făcut eforturi pentru a distruge revista Review, proprietatea bisericii de la sediul redacției era evaluată la doar 700 de dolari. De atunci, valoarea acesteia a crescut la 5.000 de dolari. Atunci existau aproximativ o mie de abonați plătitori, iar acum sunt două mii, pe lângă o listă destul de mare de abonați «gratuiți».”

GSAM 326.4Deoarece ajunseserăm acum în momentul (1858) în care „grupul Messenger” s-a divizat și s-a împrăștiat, iar ziarul Messenger a încetat să mai existe, cifrele de mai sus sunt semnificative. Așa cum numărul abonaților plătitori la revista Review se dublase exact, tot așa numărul credincioșilor crescuse de mai mult de două ori. Astfel, s-a împlinit profeția făcută prin intermediul doamnei White în iunie 1855.

GSAM 327Primele propuneri de adunări sub cort

GSAM 327.1În primele zile ale mesajului, obiceiul nostru era să ținem adunări în clădirile școlilor atunci când nu se găsea un loc mai potrivit. Într-o clădire de acest fel, la un moment dat, s-a adunat o mulțime atât de mare de oameni încât nici două clădiri școlare de acea dimensiune nu i-ar fi putut cuprinde. Pentru a fi auzit de toți, vorbitorul stătea la o fereastră deschisă și se adresa celor din interior, precum și unui public mai numeros așezat în trăsuri și pe iarbă. Tocmai priveliștea acestei mari adunări a dus la luarea în considerare a organizării de adunări sub cort.

GSAM 327Prima adunare sub cort la Battle Creek, Michigan

GSAM 327.2Prin urmare, pe 22 mai 1854, pastorul James White și alții, în cadrul unui consiliu, au decis că ar fi un plan fezabil să se folosească corturi pentru adunări. La acea vreme, corturile mari erau folosite foarte rar în alte scopuri decât circuri, menajerii și spectacole de diverse feluri. Michigan a fost primul stat în care adventiștii de Ziua a Șaptea au făcut acest pas în această direcție de lucru. Prima adunare sub cort a avut loc la Battle Creek, pe 10 iunie 1854. În prezent, această modalitate de a organiza adunări în sezonul de vară a căpătat proporții considerabile.

GSAM 327S-a propus organizarea de adunări în tabără

GSAM 327.3În anul 1868 s-a făcut un alt pas îndrăzneț. S-a analizat cu atenție oportunitatea organizării de adunări în tabără și s-a ajuns la concluzia că aceasta ar fi o modalitate excelentă de a găzdui adunările numeroase ale credincioșilor noștri la adunările generale. Având un cort mare pentru slujbele publice și corturi mai mici pentru familii, oamenii s-ar simți confortabil, iar astfel s-ar putea petrece în mod fructuos câteva zile în sfat și închinare.

GSAM 328Prima adunare în tabără la Wright, Michigan

GSAM 328.1Prima adunare în tabără a avut loc la Wright, Michigan, în perioada 1-7 septembrie 1868. Aceste importante adunări generale ale poporului nostru au crescut atât de mult încât, în prezent, se organizează peste cincizeci de adunări în tabără în fiecare an, în diverse părți ale câmpului de misiune. Aceste adunări în tabără nu se țin doar în America, ci și în Europa, Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud.

GSAM 328.2Cea mai mare adunare de acest gen organizată vreodată de poporul nostru a avut loc în anul 1893, la Lansing, Michigan. La acea mare adunare au participat 3.400 de persoane, cazate în peste 500 de corturi familiale. Pentru construirea diverselor corturi din tabără au fost necesare peste 150.000 de yarzi de pânză.

GSAM 328Salvarea dintr-un dezastru feroviar

GSAM 328.3A doua zi după ce s-a luat decizia de a cumpăra primul nostru cort de 60 de picioare (23 mai 1854), pastorul White și soția sa, aflați atunci în Jackson, Michigan, urmau să pornească în călătoria lor spre Wisconsin, unde urmau să lucreze o perioadă. Ne-am petrecut după-amiaza la casa lui D. R. Palmer, la doar o scurtă distanță de gară. De câteva ori în cursul după-amiezii, pastorul White a spus: „Am un sentiment ciudat în legătură cu plecarea în această călătorie; dar, Ellen, avem o întâlnire programată și trebuie să plecăm. Dacă n-aș avea o întâlnire, n-aș pleca în seara aceasta.”

GSAM 328.4Pe măsură ce se lăsa noaptea, aproape de ora sosirii trenului, am avut un moment de rugăciune. Toți păreau îndemnați să se roage pentru siguranța pastorului White și a soției sale în această călătorie. Când ne-am ridicat, pastorul White și-a exprimat credința că Domnul va avea grijă de ei și îi va păzi.

GSAM 328.5La ora opt m-am dus cu ei la tren pentru a-i ajuta să-și asigure locurile și să-și aranjeze bagajele. Am urcat într-un vagon cu scaune cu spătar înalt, numit pe vremea aceea „vagon de dormit”. Doamna White a spus: „James, nu pot rămâne în acest vagon, trebuie să ies de aici.” I-am ajutat să-și găsească un loc în mijlocul vagonului următor. Doamna White s-a așezat cu bagajele în poală, dar a spus: „Nu mă simt ca acasă în acest tren.” A sunat clopoțelul și, după ce le-am spus un „La revedere” în grabă, am plecat repede spre casa lui Cyrenius Smith, pentru a petrece noaptea acolo.

GSAM 329.1Pe la ora zece, am fost cu toții foarte surprinși să-l auzim pe pastorul White, pe care îl credeam deja pe drum spre Chicago, bătând la ușă pentru a intra. Ne-a spus că trenul deraiase la trei mile vest de Jackson; că cea mai mare parte a trenului, împreună cu locomotiva, era complet distrusă; dar, deși mai multe persoane își pierduseră viața, el și doamna White scăpaseră nevătămați. În scurt timp, a făcut rost de un cal și o trăsură și, însoțit de Abram Dodge, a plecat să o ia pe doamna White, pe care pastorul o purtase o bună bucată de drum în brațe, traversând o zonă umedă și mlăștinoasă și trecând peste un pârâu mic, până într-un loc sigur, departe de locul dezastrului.

GSAM 329.2Dimineața devreme a zilei următoare, m-am dus împreună cu domnul Dodge să văd locul accidentului. Într-un punct în care drumul intersectează oblic calea ferată, un bou se întinsese să se odihnească chiar pe șine. Locomotiva nu avea paravan de protecție, așa că, la impactul cu animalul, a fost aruncată de pe șine spre stânga. La primul șoc al loviturii locomotivei de sol, vagonul de bagaje, care conținea cufărul cu cărți al pastorului White, a sărit complet de pe șine și a rămas intact; în același timp, vagonul de pasageri din spatele trenului s-a decuplat de restul trenului fără ajutor uman și s-a oprit liniștit pe șine. Locomotiva și tenderul au parcurs pe sol, în afara șinelor, aproximativ șase sau opt prăjini, moment în care locomotiva a lovit un ciot de stejar cu un diametru de aproximativ trei picioare. Forța trenului a fost atât de mare încât locomotiva s-a răsturnat cu fundul în sus, iar partea din spate a tenderului s-a rotit peste șine. Corpul principal al trenului, care se deplasa cu viteză maximă, a lovit această epavă a locomotivei, producând astfel un al doilea șoc. Primul vagon care a lovit locomotiva a fost un vagon expres, care a fost zdrobit până a devenit lemne de foc. Acesta, împreună cu conținutul său, a format o grămadă de resturi îngrămădite pe și în jurul tenderului. Următorul a fost un vagon de clasa a doua, în care se aflau optsprezece pasageri, dintre care unul a murit, iar toți ceilalți au fost răniți mai mult sau mai puțin. Acest vagon a fost despicat în două de vagonul-dormitor care l-a străpuns. Partea din față a vagonului-dormitor a fost făcută bucăți, iar scaunul pe care doamna White nu s-a simțit în siguranță să rămână a fost complet zdrobit.

GSAM 330Dovada mântuirii divine

GSAM 330.1În timp ce priveam epava și apoi vagonul în care se aflau pastorul White și soția sa în momentul accidentului, stând liniștit deoparte, la aproximativ cincisprezece prăjini distanță de epavă, am simțit în inimile noastre că Dumnezeu a ascultat rugăciunea și cine știe dacă nu a trimis El un înger să decupleze acel vagon, pentru ca slujitorii Săi să scape nevătămați? Acest gând ne-a impresionat și mai mult când frânarul a spus că nu el a decuplat vagonul și, mai mult, că nu se afla nimeni pe platformă când s-a întâmplat, iar modul în care s-a întâmplat acest lucru era un mister atât pentru el, cât și pentru toți angajații trenului; iar ceea ce era și mai misterios pentru ei era faptul că atât veriga, cât și bolțul erau intacte, iar bolțul, împreună cu lanțul său, zăcea pe platforma vagonului avariat, de parcă ar fi fost așezat acolo de o mână grijulie.

GSAM 330.2Până în seara zilei de 24, linia ferată fusese curățată de moloz în măsura în care trenurile circulau ca de obicei, iar pastorul și doamna White s-au urcat din nou în vagoane și au ajuns în siguranță la întâlnirea lor din Wisconsin.

GSAM 330Opozanții mustrați

GSAM 330.3Nu totul a mers „ca pe roate” pentru vechiul Israel. Ei aveau dușmani din afară care căutau să le împiedice înaintarea la fiecare pas. „Mulțimea amestecată” și cei neconsacrați din tabără erau instrumente la îndemână, prin care Satana căuta să stârnească nemulțumire, certuri, murmur și rebeliune. Faptul că mâna binecuvântătoare a lui Dumnezeu era cu cei care se încredeau în El și că victoria însoțea eforturile lor era dovada că acest popor găsise har în ochii Lui — că mâna Domnului îi călăuzea.

GSAM 331.1La fel s-a întâmplat și cu apariția și progresul mesajului celui de-al treilea înger; avansarea sa nu s-a datorat faptului că adevărurile prezentate ar fi fost pe placul inimii naturale a omului. Dimpotrivă, chiar adevărul central al mesajului — Sabatul Domnului — intră în conflict cu interesele egoiste și lumești, separându-i pe cei care îl respectă de treburile lumii două zile pe săptămână. Cauza adevărului prezent a avut dușmanii săi externi, hotărâți și persistenți în eforturile lor de a răsturna lucrarea. Despre aceștia se poate spune, cu cuvintele psalmistului: „De n'ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! de n'ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s'au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghițit de vii, cînd li s'a aprins mînia împotriva noastră.”²

GSAM 331.2Din când în când au apărut în rândurile noastre persoane egoiste și nemulțumite, care spuneau ce lucruri mărețe s-ar fi realizat odată ce scopurile lor ar fi fost îndeplinite; dar, asemenea unui foc rătăcitor, lumina lor s-a stins de mult. Între timp, cauza adevărului prezent și-a croit drumul cu siguranță și statornic în întreaga lume, câștigând în stabilitate și putere cu fiecare pas înainte.

GSAM 331Pastorii Stephenson și Hall

GSAM 331.3În vara anului 1855, pastorii Stephenson și Hall au încercat să stârnească o rebeliune în statul Wisconsin. Era bine cunoscut de către frații conducători faptul că aceștia doreau să pună la încercare toate celelalte aspecte ale credinței noastre prin doctrina lor privind „veacul viitor” și erau destul de nerăbdători ca adventiștilor de Ziua a Șaptea să li se predice doctrina perioadei de probă de după A Doua Venire a lui Hristos.

GSAM 331Profeție cu privire la ei

GSAM 331.4Pe 20 noiembrie 1855, doamnei White i s-a arătat o viziune asupra cursului acțiunilor lor, însoțită de o profeție privind rezultatul final al acestora, cu următoarele cuvinte: „Crezi tu, omule slab și neputincios, că poți să stai în calea lucrării lui Dumnezeu? Omule slab, o singură atingere a degetului Său te poate doborî la pământ. El nu te va mai îngădui decât puțină vreme.”

GSAM 332.1Oponenții noștri au spus că aceasta a fost o viziune care declara că acești oameni urmau să moară în curând și, întrucât au trăit încă câțiva ani, viziunea nu s-a împlinit. În viziune nu se menționează nimic despre moartea lor. Ei au fost arătați în calitatea de oameni care căutau să oprească lucrarea mesajului celui de-al treilea înger. Deși li s-a spus cât de ușor ar fi pentru Dumnezeu să-i oprească, se adaugă: „El nu te va mai îngădui decât puțină vreme.” Ce au făcut ei? — În loc să aibă succes în lupta lor, așa cum se așteptaseră, păreau să fie lăsați să-și croiască drumul în întuneric. În câteva săptămâni au renunțat cu totul la Sabat și s-au întors împotriva lui. Speraseră să formeze un partid al „veacului viitor”, avându-se pe ei înșiși ca lideri. În loc să reușească în acest demers, renunțând la Sabat și-au pierdut cu totul influența asupra poporului nostru. Astfel, prin propria lor conduită, au zădărnicit complet ceea ce își propuseseră inițial să facă. Poporul nostru a spus: „Într-adevăr, Dumnezeu nu i-a «mai îngăduit decât puțină vreme».”

GSAM 332Un sfârșit trist al vieții

GSAM 332.2În ceea ce privește soarta acestor doi bărbați, ar fi bine să prezentăm câteva declarații referitoare la destinul lor trist, făcute de proprii lor frați, credincioși ai „veacului viitor”, cu care s-au asociat după ce au renunțat la Sabat. Acum treizeci și șapte de ani, domnul Hall a suferit o formă de demență (cauzată de înmuierea creierului), cauza acestei afecțiuni fiind pierderea unei sume considerabile de bunuri prin fraudă din partea altora. El trăia cu iluzia că, dacă ar ieși afară, s-ar aplatiza până la pământ. Este inofensiv, dar, desigur, în acești lungi ani a fost complet inapt pentru lucrarea pastorală în orice calitate.³

GSAM 332.3Pastorul Stephenson a murit acum aproximativ șaisprezece ani. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, era în stare de nebunie, deși nu reprezenta un pericol pentru ceilalți. Înainte de a ajunge în această stare, profitând de libertatea pe care credea că o are datorită teoriei fără lege pe care o susținea, și-a părăsit propria soție, o femeie despre care nu se putea spune că ar fi avut vreo pată asupra virtuții (a putut obține divorțul doar apelând la un avocat necinstit), și s-a căsătorit cu o altă femeie mult mai tânără decât fosta sa soție. Acest act a constituit o încălcare atât de flagrantă a moralității, încât chiar frații săi, credincioși ai „veacului viitor”, i-au dezaprobat comportamentul și nu i-au mai permis să predice în numele lor.

GSAM 333.1Declarațiile propriilor lor frați cu privire la ultimele zile ale acestor bărbați exprimă cea mai profundă milă; totuși, acestea sunt fapte necosmetizate, prezentate fără răutate sau prejudecată. Cu aceasta, lăsăm cititorilor noștri să tragă propriile concluzii cu privire la aplicarea fizică a mărturiei.

GSAM 333Pastorul J. H. Waggoner acceptă mesajul

GSAM 333.2În anul 1852, pastorul J. H. Waggoner, care conducea un ziar județean în Wisconsin, a acceptat adevărul prezent și, în anul următor, s-a dedicat pe deplin lucrării pastorale. În 1857, el a scris două broșuri foarte importante, de câte aproximativ două sute de pagini fiecare. Prima dintre acestea se intitula The Nature and Tendency of Modern Spiritualism, iar a doua, A Refutation of the Age-to-Come. Prima nu a fost doar un mijloc de a-i salva pe mulți de la a cădea în capcana lui Satana, ci, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, a deschis ochii multora care nu știau ce să creadă despre aceste manifestări moderne.

GSAM 333.3Lucrarea sa Refutation of the Age-to-Come este o expunere extrem de completă a teoriilor false privind perioada de probă pentru păcătoși după A Doua Venire a Domnului nostru. Este o refutare atât de completă a acelei doctrine, încât nu numai că nu a primit niciun răspuns, dar nici măcar nu am observat vreodată vreo încercare de a-i răspunde. Cartea prezintă, într-o manieră extrem de clară și concisă, poziția lui Hristos ca preot pe tronul Tatălui Său (preoția Sa după rânduiala lui Melhisedec) în timpul dispensației actuale, precum și poziția pe care o va ocupa pe propriul Său tron, în viitoarea Sa împărăție veșnică — un tron cu care nu va fi asociată nicio preoție mediatoare.

GSAM 334.1Mai târziu, pastorul Waggoner a scris o a treia broșură de aproximativ aceeași dimensiune, intitulată The Atonement in the Light of Reason and Revelation. În jurul anului 1884, aceasta a fost revizuită și extinsă la un volum de aproximativ 400 de pagini. Este un tratat clar și concis asupra subiectului indicat de titlul său.

GSAM 334.2De atunci a fost strâns legat de activitatea editorială, atât în calitate de scriitor, cât și de redactor. De asemenea, și-a continuat activitatea pastorală, petrecându-și ultimii ani în Europa.

GSAM 334.3Pe 17 aprilie 1889, a trecut brusc în neființă la Basel, în Elveția, imediat după ce își terminase ultima sa carte, From Eden to Eden. Pe data de 16, a lucrat o zi întreagă la scrierea cărții și a consemnat în jurnalul său: „Am muncit din greu toată ziua”. Din raportul privind cazul său, întocmit de frații europeni, reies următoarele detalii:—

GSAM 334.4„În dimineața zilei de 17, în jurul orei cinci și jumătate, a căzut mort în bucătăria sa, fără niciun semn prevestitor, din cauza unei paralizii cardiace. Lucrase foarte intens pentru a finaliza ediția în limba engleză a noii sale cărți și se aștepta să plece spre Londra în duminica următoare, pentru a se dedica activității de acolo, înainte de a se întoarce în America în vara următoare.”

GSAM 334.5Încă din 1854, pastorul Waggoner fusese în mod constant și vizibil în fața publicului, apărând adevărul, atât de la amvon, cât și în presă. La momentul morții sale, avea aproape șaizeci și nouă de ani. A fost înmormântat la Basel, pe 20 aprilie. Astfel a căzut la datorie un altul dintre primii lucrători ai cauzei.

GSAM 334Vindecarea prin credință

GSAM 334.6La începutul primăverii anului 1858, doamna White a suferit mult, timp de câteva zile, fiind țintuită la pat într-o stare aproape de neputință. Într-o seară, aproape de miezul nopții, a leșinat; familia a încercat toate mijloacele pe care le cunoștea pentru a o readuce la cunoștință, dar eforturile lor au eșuat. Ea a rămas în această stare mai bine de o jumătate de oră, moment în care pastorul Andrews și cu mine am fost chemați în grabă de pastorul White să ne alăturăm unui moment de rugăciune. Ca răspuns la rugăciunile stăruitoare înălțate la capul patului ei, Domnul i-a redat, în mila Sa, cunoștința și i-a redat sănătatea obișnuită. În timp ce aducea laude lui Dumnezeu, ea a fost răpită într-o viziune, în timp ce se afla încă în pat. Unele dintre lucrurile care i-au fost arătate în această viziune pot fi citite în „Testimony for the Church”, No. 5.

GSAM 335O manifestare fizică remarcabilă

GSAM 335.1O manifestare fizică deosebită a însoțit această viziune, asupra căreia dorim să atragem atenția în mod special. Pastorul White și cu mine stăteam așezați de o parte a patului, iar pastorul Andrews de cealaltă parte. Mâinile ei erau alternativ împreunate la piept sau mișcate împreună cu brațele, în maniera ei obișnuită, liberă și grațioasă, spre diferitele scene pe care le privea. Partea superioară a corpului ei era ridicată de pe pat, astfel încât exista un spațiu de aproximativ opt sau nouă inci între umerii ei și pernă. Cu alte cuvinte, corpul de la șolduri în sus era îndoit la un unghi de aproximativ treizeci de grade. Și în acea poziție a rămas pe toată durata viziunii, care a durat treizeci de minute. Nimeni nu ar putea adopta în mod natural acea postură, fără sprijinul mâinilor și al brațelor, cu atât mai puțin să se mențină în ea atâta timp. Iată încă o dovadă că o forță asupra căreia ea nu avea niciun control era legată de viziune.

GSAM 335O altă profeție

GSAM 335.2La 1 octombrie 1858, a fost ținută o adunare generală de către pastorul White, doamna White și autorul acestor rânduri, la Rochester, New York. După această întâlnire, autorul i-a însoțit într-un tur prin statul New York și statele din Noua Anglie. Într-o zi de Sabat, doamnei White i s-a dat o viziune în care i s-a arătat, printre altele, că într-un anumit loc de-a lungul călătoriei pe care o aveam în vedere, Satana urma să lanseze un atac puternic asupra ei, iar pastorul White și cu mine trebuia să o susținem prin credință, iar Domnul o va izbăvi.

GSAM 336Suferința doamnei White

GSAM 336.1Iată din nou o profeție a ceea ce urma să se întâmple. Continuarea va arăta cât de exact s-a împlinit aceasta. În prima zi de Sabat după întâlnirea de la Rochester ne aflam la Roosevelt, iar în următoarea zi de Sabat la Brookfield, în județul Madison. În săptămâna următoare am ținut întâlniri în bucătăria spațioasă a domnului Ballou, la Mannsville, din județul Jefferson. În timp ce călătoream cu trenul de la Brookfield la Mannsville, fața doamnei White s-a inflamat chiar sub ochi. Durerea era atât de puternică încât, până când am ajuns la Mannsville, a fost nevoită să se culce. Inflamarea s-a agravat timp de două zile, privând-o de somn și împiedicând-o să participe la întâlniri. Capul îi era atât de umflat încât ambii ochi îi erau închiși, iar fața îi era atât de desfigurată încât nu mai semăna cu cea a unui om. În mijlocul acestei dureri chinuitoare și al nervozității extreme, cauzate de lipsa somnului, dușmanul se străduia din răsputeri s-o determine să murmure împotriva lui Dumnezeu. Astfel au continuat lucrurile până la sfârșitul întâlnirilor programate.

GSAM 336.2După încheierea întâlnirilor, pastorul White mi-a spus:

GSAM 336.2„Frate John, acesta este chiar atacul lui Satana asupra soției mele, despre care am fost avertizați la Rochester. Îți amintești promisiunea făcută acolo, că dacă ne vom uni eforturile și o vom susține prin credință, fără să renunțăm nici măcar o clipă când va veni lupta, puterea dușmanului va fi zdrobită, iar ea va fi eliberată. Să intrăm imediat și să avem un moment de rugăciune.”

GSAM 336Eliberarea, așa cum fusese prezisă

GSAM 336.3Ne-am dus imediat în camera unde doamna White era țintuită la pat și ne-am angajat într-o rugăciune sinceră pentru ea, în timp ce frații din camera unde țineam întâlnirile au rămas în rugăciune tăcută. La aproximativ zece minute după ce am început să ne rugăm, puterea Domnului a coborât și a umplut camera. Doamna White a fost eliberată instantaneu de orice durere și a cerut imediat să mănânce. Era în jur de ora cinci după-amiaza. Până la ora șapte, umflătura de pe fața ei dispăruse complet, iar în seara aceea a participat la întâlnire, arătând, după toate aparențele, la fel de bine ca întotdeauna.

GSAM 337.1La cererea cetățenilor, seara a fost ținută o prelegere despre „Moștenirea sfinților”, la sfârșitul căreia doamna White a rostit o îndemnare. În timp ce pastorul White se afla afară cu băiețelul său, W. C., ea a fost răpită într-o viziune în fața acelei mari adunări. Unele dintre lucrurile care i-au fost arătate în acel moment pot fi citite în articolul de încheiere din Testimony Number 5, datată la Mannsville, N.Y., 21 octombrie 1858.

GSAM 337.2Ușurarea obținută de doamna White cu ocazia menționată mai sus a fost la fel de eficientă precum fusese prezisă în viziunea primită la Rochester. Nicio dificultate de acest fel nu s-a mai produs în acea călătorie, iar noi am obținut o victorie glorioasă pentru adevăr în fiecare loc.

GSAM 337Prezicerea Războiului Civil American

GSAM 337.3În ziua de Sabat, 12 ianuarie 1861, exact cu trei luni înainte ca primul foc de armă să fie tras asupra Fortului Sumter (ceea ce a marcat, de fapt, începutul războiului care a dus la eliberarea a 4.000.000 de sclavi africani din America), a fost sfințită biserica adventistă de Ziua a Șaptea din Parkville, Michigan. La slujbă au participat pastorul White și soția sa, pastorii Waggoner, Smith și subsemnatul. La sfârșitul predicii ținute de pastorul White, doamna White a rostit o îndemnare emoționantă, după care s-a așezat pe un scaun. În această poziție, a fost răpită într-o viziune. Biserica era plină de oameni, iar atmosfera era într-adevăr solemnă. După ce a ieșit din viziune, s-a ridicat și, privind în jur, a spus:—

GSAM 338.1„Nu există nici o persoană în această casă care să fi visat măcar la necazul care va veni asupra acestei țări. Oamenii râd de ordonanța de secesiune a Carolinei de Sud, dar tocmai mi s-a arătat că un număr mare de state se vor alătura acelui stat și va izbucni un război teribil. În această viziune am văzut mari armate ale ambelor părți adunate pe câmpul de luptă. Am auzit bubuitul tunurilor și am văzut morți și muribunzi peste tot. Apoi i-am văzut năpustindu-se unii asupra altora, angajați în lupte corp la corp [înjunghiindu-se reciproc cu baionetele]. Apoi am văzut câmpul de luptă după bătălie, acoperit în întregime de morți și muribunzi. Apoi am fost dusă în închisori și am văzut suferințele celor nevoiași, care se ofiliseră. Apoi am fost dusă în casele celor care își pierduseră soții, fiii sau frații în război. Le-am văzut suferința și chinul.”

GSAM 338.2Apoi, privind încet în jur, a spus: „Sunt persoane în această casă care își vor pierde fiii în acel război.”

GSAM 338Mărturia doamnei Ensign cu privire la viziuni

GSAM 338.3Ca o confirmare a faptului de mai sus, ca dovadă că prezicerea a fost făcută în ziua menționată și ca ilustrare a modului în care congregația a înțeles-o și a răspândit-o, se prezintă următoarea mărturie:—

GSAM 338.4„Prin prezenta se atestă că locuiam în județul St. Joseph, Michigan, în ianuarie 1861, la aproximativ șase mile de Parkville. Nu eram adventistă. În data de 12 a acelei luni, câțiva dintre vecinii mei s-au dus la Parkville pentru a participa la adunări. Când s-au întors acasă, mi-au spus că la adunare se afla o femeie care era în transă și care a spus că se apropia un război teribil asupra Statelor Unite; că se vor mobiliza armate numeroase de ambele părți, atât în Sud, cât și în Nord, și că mulți vor suferi în închisori; și că multe familii vor resimți o sărăcie cruntă ca urmare a pierderii soților, fiilor și fraților în război; și că în acea casă se aflau bărbați care își vor pierde fiii în acel război.” Semnat: „Martha V. Ensign, Wild Flower, județul Fresno, California, 30 ianuarie 1891.”

GSAM 339.1În legătură cu prezicerea acelui război îngrozitor, doamna White a mai afirmat că adventiștii de Ziua a Șaptea „vor fi puși în situații dificile ca urmare a războiului și că era datoria tuturor să se roage cu stăruință ca să li se dea înțelepciune să știe ce să facă în vremurile grele care îi așteptau.”

GSAM 339Amploarea Războiului Civil

GSAM 339.2La momentul primirii viziunii, oamenii din Nord nu aveau, în general, decât o idee vagă, dacă nu chiar deloc, despre războiul iminent. Chiar și președintele Lincoln, la trei luni după aceea (12 aprilie 1861), când mai multe state se alăturaseră Carolinei de Sud în ordonanța sa de secesiune, iar primul foc de armă fusese tras asupra Fortului Sumter, a mobilizat doar 75.000 de oameni, și aceștia pentru o perioadă scurtă de trei luni.

GSAM 339.3Numărul total al soldaților înrolați în tabăra Uniunii pe durata războiului a fost de 2.859.132. Encyclopedia Britannica menționează că „armata confederată număra, la începutul anului 1863, aproximativ 700.000 de oameni”, dar că este dificil de stabilit cu exactitate câți soldați au fost înrolați în total. Aceasta estimează numărul victimelor la „aproximativ 300.000 de oameni”. Unele dintre enciclopediile mai recente estimează pierderile de partea Uniunii (dintre cei uciși în luptă sau care au murit din cauza rănilor sau a bolilor contractate pe câmpul de luptă sau în închisori) la 359.528. În ceea ce privește datoria de partea Uniunii, Encyclopedia Britannica menționează:—

GSAM 339.4„Datoria a atins nivelul maxim la 31 august 1865, ridicându-se la 2.845.907.626,56 dolari. De asemenea, s-au cheltuit aproximativ 800.000.000 de dolari din venituri, în principal pentru război; statele, orașele, județele și localitățile și-au cheltuit propriile venituri din impozite și și-au acumulat propriile datorii în scopuri de război; plățile pentru pensii se vor ridica probabil la 1.500.000.000 de dolari în final. Cheltuielile Confederației nu vor putea fi niciodată cunoscute, iar bunurile distruse de armatele federale și de cele confederate pot fi cu greu estimate; iar valoarea monetară (2.000.000.000 de dolari) a sclavilor din Sud a fost anihilată de război. În ansamblu, deși costul războiului nu poate fi calculat cu exactitate, suma de 8.000.000.000 de dolari reprezintă o estimare moderată.”⁴

GSAM 340O altă confirmare a viziunii

GSAM 340.1În ceea ce privește prezicerea referitoare la bărbații din casa de rugăciune din Parkville care își vor pierde fiii în război, voi spune pur și simplu că, în toamna anului 1883, l-am întâlnit pe prezbiterul bisericii din Parkville, care era același prezbiter și în ianuarie 1861, când a fost dată viziunea; și l-am întrebat dacă își amintește expresia folosită de doamna White atunci când a relatat viziunea referitoare la război. „Da”, a răspuns el, „îmi amintesc.” „Vrei să-mi spui câți dintre cei pe care îi cunoști, care se aflau în casă în acea zi, și-au pierdut fiii în război?” El și-a amintit imediat numele a cinci persoane și a spus: „Știu că aceștia erau acolo și că și-au pierdut fiii în război; iar dacă aș fi acasă, unde aș putea vorbi cu oamenii mei, ți-aș putea da mai multe nume. Cred”, a continuat el, „că mai erau încă cinci, pe lângă cei pe care i-am menționat.”

GSAM 340.2Cei peste patru ani de lupte neîncetate din partea Sudului, până când aproape jumătate din toate forțele mobilizate au pierit în luptă sau din cauza bolilor, demonstrează o împlinire izbitoare a prezicerii de mai sus.

GSAM 340Sclavia și războiul

GSAM 340.3Relatând o viziune primită pe 4 ianuarie 1862, doamna White a spus:—

GSAM 340.4„Mulți au fost convinși să se înroleze la gândul că acest război avea să pună capăt sclaviei, dar acum, după ce s-au angajat în luptă, își dau seama că au fost înșelați și că obiectivul acestui război nu este acela de a aboli sclavia, ci de a o menține așa cum este.”

GSAM 341.1Cele de mai sus au fost revelate într-o perioadă în care soldaților li se cerea să ajute la returnarea către stăpânii lor a tuturor sclavilor care fugiseră în teritoriile Uniunii, iar soldații sunt descriși spunând: „Dacă vom reuși să înăbușim această revoltă, ce se va câștiga?” Ei răspund descurajatori: „Nimic. Cauza care a stat la baza răscoalei nu a fost înlăturată. Sistemul sclaviei, care ne-a ruinat țara, este lăsat să trăiască în continuare și să stârnească o nouă revoltă.” Aceste cuvinte, preluate din Testimony No. 7, unde se oferă o relatare palpitantă a războiului în întregime, sub titlul „Sclavia și războiul”, nu afirmă că sclavia nu va fi niciodată abolită, ci prezintă situația așa cum o vedeau soldații la acea vreme. Puțin mai departe, în aceeași mărturie, se găsește următoarea predicție:—

GSAM 341Previziunea succesului Nordului

GSAM 341.2„Și totuși se proclamă un post național! Domnul spune: «Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug». Atunci când națiunea noastră va ține postul recomandat de Dumnezeu, atunci El va asculta rugăciunile înălțate în legătură cu războiul; dar acum, ele nu ajung la urechea Lui.”

GSAM 341.3Cei care cunosc istoria războiului sunt conștienți de înfrângerile, dezastrele, întârzierile etc., legate de eforturile Nordului de a învinge forțele Sudului până la momentul în care a fost făcută Proclamația de emancipare — 1 ianuarie 1863. Cât de rapide au fost însă victoriile de la acel moment până la încheierea războiului! Cât de evidentă a fost, pentru cei care urmăreau progresul lucrării, împlinirea acelei profeții din 4 ianuarie 1862. După ce povara a fost ridicată, robia a fost slăbită și jugul a fost rupt de pe sclav! Cât de evident este că Dumnezeu a ascultat rugăciunile poporului Său și a favorizat efortul de a pune capăt războiului atunci când aceștia au ales postul plăcut Lui!

GSAM 342Mărturia fostului guvernator St. John

GSAM 342.1Într-un discurs ținut de fostul guvernator John P. St. John, din Kansas, la Ottawa, Illinois, pe care l-am ascultat în după-amiaza zilei de 29 iunie 1891, acesta a făcut următoarea declarație:—

GSAM 342.2„Niciodată nu am fost atât de dezamăgit precum atunci când [confederații] ne-au învins la Bull Run. Dar totul făcea parte din planul lui Dumnezeu. Dacă i-am fi învins noi pe [confederați], politicienii ar fi pus la cale o pace, iar Uniunea ar fi continuat să existe cu sclavia, și am fi avut-o și astăzi. Timp de doi ani, [confederații] au avut avantajul; dar după ce Lincoln a emis faimoasa Proclamație de emancipare, am trecut de partea lui Dumnezeu și nu mai puteam pierde.”