Capitolul 5 — Mesajul celei de-a Doua Veniri

GSAM 93.1„DELA smochin învățați pilda lui: Cînd îi frăgezește și înfrunzește mlădiția, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi, cînd veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului [pe margine, el] este aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri. Cerul și pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”¹

GSAM 93.2În acest verset, atenția noastră este îndreptată spre momentul în care putem înțelege că venirea lui Hristos este „la uși”, cu aceeași certitudine cu care știm că vara se apropie când vedem primele frunze tinere și fragede înmugurind. Se poate ști, de asemenea, că am ajuns la generația care nu va părăsi scena evenimentelor până când Hristos Însuși nu va veni. Când vine timpul să înțelegem pilda, este absolut adevărat că este timpul Domnului să ridice învățători care să o explice. Întrebarea apostolului cu o altă ocazie se aplică în egală măsură aici: „Cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeși?”²

GSAM 93Timpul semnelor

GSAM 93.3În capitolul anterior am văzut cum s-a obținut cunoașterea cu privire la sfârșitul perioadei de două mii trei sute de zile și că aceasta se întindea până la „ceasul judecății Lui”. În pilda prezentată aici suntem conduși la timpul Domnului pentru această pildă și pentru mesajul „judecății” care urmează să fie proclamat lumii. După ce a vorbit despre marele „necaz” care urma să vină asupra poporului Său și care urma să fie „scurtat”, Mântuitorul a spus: „Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate.» Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului.”³

GSAM 94.1Rețineți că nu se spune despre ultimul semn menționat că este un semn al venirii Sale, ci un semn că Fiul omului este acolo, că este văzut venind. Evenimentele prezentate în acest text ca semne pe care să se bazeze credința în venirea Sa apropiată sunt semnele din soare, lună și stele. Celelalte evenimente care urmează au loc în legătură cu venirea Sa efectivă în norii cerului. Așadar, imediat după al treilea dintre aceste semne — cel din stele — vine timpul Domnului de a-Și ridica învățătorii pentru a propovădui că venirea lui Hristos este la ușă.

GSAM 94.2Acum, în ceea ce privește momentul apariției acestor semne: întunecarea soarelui urma să aibă loc imediat după necaz.⁴ După cum consemnează Marcu, aceasta urma să se întâmple „în zilele acelea, după necazul acesta”.⁵ Mântuitorul nostru spusese că zilele vor fi scurtate. Prin decretul Mariei Tereza și prin Actele de Toleranță din 1773 până în 1776, furia persecuției împotriva Bisericii a fost scurtată. Deși puterea persecutorie a păstrat controlul asupra brațului civil până în 1798, persecuțiile sale au încetat în jurul anului 1773. Comparând afirmațiile Mântuitorului, primul dintre aceste semne ar fi avut loc între 1773 și 1798.

GSAM 94Ziua și noaptea întunecate

GSAM 94.3Pe 19 mai 1780, soarele s-a întunecat în mod supranatural. Nu a fost vorba de o eclipsă, întrucât fusese lună plină cu o zi înainte. Cu toate acestea, o întunecime a cuprins întreaga porțiune de nord-est a Statelor Unite de la ora unsprezece dimineața până la ora unsprezece seara. Cu acea ocazie, nu numai că soarele s-a întunecat, dar și luna a refuzat să reflecte lumina soarelui. A fost o întunecime care a împiedicat soarele să strălucească pe discul lunar. Și, așa cum a exprimat Noah Webster, mulți ani mai târziu: „Nu s-a oferit niciodată o explicație satisfăcătoare pentru această întunecime.”

GSAM 95.1Despre această zi întunecată, astronomul Herschel a spus: „Ziua întunecată din America de Nord a fost unul dintre acele fenomene minunate ale naturii despre care se va citi întotdeauna cu interes, dar pe care filosofia nu reușește să le explice.”

GSAM 95.2Cei care au descris întunericul din noaptea de 19 mai 1780 au spus că, în ciuda faptului că era lună plină, „dacă orice corp luminos din univers și-ar fi încetat existența, întunericul n-ar fi fost mai complet”.

GSAM 95Căderea stelelor

GSAM 95.3Al treilea dintre aceste semne, căderea stelelor, s-a împlinit pe 13 noiembrie 1833. În acea noapte, sau mai degrabă cu cinci ore înainte de răsăritul zilei, a avut loc o ploaie de meteoriți, comparată de unii cu torente de foc coborând din cer; de alții, cu scântei de foc care zburau dintr-un foc de artificii de proporții. Acest fenomen a acoperit întreaga America de Nord, de la Golful Mexic în sud până la Golful Hudson în nord, și de la Insulele Sandwich în vest până la câteva sute de mile de Liverpool în est. Oriunde a fost observat, a fost aceeași ploaie continuă de stele, căzând la fel de dens ca fulgii de zăpadă într-o furtună de zăpadă.

GSAM 95.4În ceea ce privește această ploaie de stele din 1833, cităm în continuare din ziarul Connecticut Observer din 25 noiembrie 1833:—

GSAM 95.5„Redactorul ziarului Old Countryman tratează cu mare seriozitate problema «stelelor căzătoare». El spune: «Considerăm ploaia de foc, pe care am văzut-o miercuri dimineața trecută, un tip înfricoșat, un înainte mergător sigur, un semn al milei despre ziua aceea mare și înfricoșată pe care locuitorii pământului o vor trăi când se va deschide al șaselea sigiliu. Momentul este foarte aproape, descris nu numai în Noul Testament, ci și în Vechiul Testament; și nu era posibil să se contemple o imagine mai corectă decât cea a unui smochin care își aruncă fructele când este bătut de un vânt puternic.»”

GSAM 96Predicția lui Thomas Burnett

GSAM 96.1Oamenii fuseseră învățați de cei din vremurile de odinioară să aștepte o împlinire literală a acestui semn. Thomas Burnett, în lucrarea sa Theory of the Earth, tipărită la Londra în anul 1697 d.Hr., spunea despre Matei 24:29:—

GSAM 96.2„Fără îndoială că vor exista tot felul de meteori înflăcărați în acel moment; și, printre alții, aceia numiți stele căzătoare, care, deși nu sunt semnificativi, luați separat, totuși, dacă s-ar înmulți în număr mare, căzând, așa cum spune profetul, ca frunzele de pe viță sau smochinele de pe smochin, ar oferi un spectacol uimitor... Nu trebuie să privim aceste lucruri ca pe niște expresii hiperbolice și poetice, ci ca pe niște profeții fără ocolișuri și ca pe lucruri care se vor împlini literalmente.”

GSAM 96Mărturia lui Olmstead

GSAM 96.3Profesorul Olmstead, de la Colegiul Yale, Massachusetts, care a fost numit „cel mai mare meteorolog al Americii”, a spus despre stelele căzătoare din 13 noiembrie 1833:—

GSAM 96.4„Amploarea ploii de meteori din 1833 a fost de așa natură încât a acoperit o parte deloc neglijabilă a suprafeței Pământului, de la mijlocul Atlanticului la est până la Pacific la vest; și de la coasta de nord a Americii de Sud până la regiuni nedefinite dintre posesiunile britanice din nord. Spectacolul stelelor căzătoare nu numai că a fost vizibil, dar a prezentat pretutindeni același aspect.”

GSAM 96.5Despre acest spectacol, care a început în jurul orei 23:00, pe 12 noiembrie, și a continuat până în jurul orei 04:00 din 13 noiembrie, profesorul spune:—

GSAM 96.6„Cei care au avut norocul să asiste la spectacolul de stele căzătoare în dimineața zilei de 13 noiembrie 1833 au văzut probabil cel mai grandios spectacol de artificii celeste care a fost vreodată observat de la crearea lumii, sau cel puțin în analele consemnate în paginile istoriei.”

GSAM 97Ploaia de stele a fost observată și în Europa

GSAM 97.1Dintr-o carte publicată de Leonard Heinrich Kelber, la Stuttgart, Germania, în anul 1835, aflăm că acest semn s-a repetat și pe acea parte a Atlanticului, în aceeași lună, dar cu câteva zile mai târziu. El spune:—

GSAM 97.2„Pe 25 noiembrie 1833, a avut loc un spectacol frumos de stele căzătoare pe continentul Europei” și „în Minsterburg, Silezia, stelele au căzut ca o ploaie de foc. Odată cu ele au căzut și bile de foc, luminând noaptea atât de puternic încât oamenii au crezut că casele din apropiere ar fi luat foc.

GSAM 97.3„În același timp, la Prin, în Austria, a avut loc o ploaie de stele căzătoare care a acoperit o suprafață de peste cinci sute de mile pătrate. Unii au descris-o ca pe niște torente de foc care coborau din cer. Alții au numit-o o ploaie de foc. Caii s-au speriat și au căzut la pământ. Mulți oameni s-au îmbolnăvit de frică.”

GSAM 97Aplicarea pildei

GSAM 97.4Continuând această linie profetică dincolo de împlinirea celui de-al treilea semn — căderea stelelor —, Mântuitorul nostru spune: „Dela smochin învățați pilda lui.” Aceste cuvinte nu se referă la generația care trăia în momentul în care Domnul nostru a ținut această predică, ci la generația care urma să vadă aceste lucruri împlinite — nu în curs de împlinire, ci împlinite. Lucrurile care urmează să se împlinească ca semne că Hristos este la ușă nu includ zguduirea cerurilor atunci când El va fi văzut venind efectiv. Aceste semne ale venirii Sale iminente includ acest al treilea semn, cel legat de stele. Timpul rânduit de Domnul pentru ca oamenii să învețe o pildă din smochin se situează după anul 1833. Acesta este timpul rânduit de Domnul pentru ca lumea să fie trezită la marele adevăr că venirea Lui este la ușă și că venirea Lui va avea loc înainte ca generația care aude această pildă să treacă din viață. Așadar, vedem cum este marcat în această profeție momentul în care marea vestire a venirii ar trebui să fie dată lumii.

GSAM 98O proclamare la nivel mondial

GSAM 98.1În împlinirea acestei preziceri, constatăm că chiar atunci, în 1833, Domnul își ridica mesagerii sau pastorii în diverse părți ale lumii, care, din 1833 până în 1844, au făcut să răsune strigătul privind apropierea venirii lui Hristos, „chiar la uși”; iar aceștia au predicat pilda smochinului, indicând aceste semne ale venirii Sale, așa cum El îi învățase să facă. Acest mesaj, fie prin intermediul unui învățător viu, fie prin intermediul paginilor tipărite, a ajuns la fiecare stație misionară din lume și la fiecare port maritim de pe pământ.

GSAM 98.2Amploarea mesajului a fost prezentată clar de redactorul revistei Voice of Truth din Rochester, New York, într-un număr din ianuarie 1845:—

GSAM 98.3„Evanghelia veșnică, așa cum este descrisă în Apocalipsa 14:6, 7, a fost propovăduită fiecărei națiuni, neam, limbă și popor; spunând cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pămîntul, marea și izvoarele apelor.» Niciun fapt nu poate fi susținut mai clar prin dovezi concrete decât acela că acest mesaj a fost dus la fiecare națiune și limbă de sub cer, în ultimii câțiva ani, prin predicarea venirii lui Hristos în 1843 [1843, după calendarul evreiesc — 1844, după calendarul nostru], sau în viitorul apropiat. Prin intermediul prelegerilor și publicațiilor, vestea s-a răspândit pe tot pământul, iar cuvintele au ajuns până la marginile lumii.”

GSAM 98.4Unii oameni, nefamiliarizați cu faptele, au considerat mișcarea celei de-a Doua Veniri ca fiind limitată la o anumită localitate, presupunând că este o lucrare legată de William Miller și de câteva sute de pastori asociați cu el în partea de nord a Statelor Unite. Pentru aceștia ar putea fi o surpriză să afle că mișcarea din America, în care pastorii Miller și Himes erau lideri proeminenți, nu a fost decât o mică parte a unei mari mișcări care, așa cum s-a menționat mai sus, s-a răspândit „pînă la marginile pămîntului”.

GSAM 99CUM A ÎNCEPUT MIȘCAREA ÎN DIVERSE NAȚIUNI

GSAM 99.1A sosit timpul Domnului ca această proclamare să se răspândească în lume, iar în vreo douăzeci sau mai multe părți diferite ale pământului, cam în același timp, au fost ridicați oameni care, fără să cunoască lucrarea celorlalți, au pornit să vestească acest mesaj în toate colțurile pământului. Cei menționați în capitolul 4, care au primit lumina cu privire la sfârșitul celor două mii trei sute de zile, cu o singură excepție — A. Campbell —, au fost îndemnați să se angajeze în proclamarea mesajului primului înger din Apocalipsa 14; acest lucru s-a întâmplat, de asemenea, prin intervenția directă a Duhului lui Dumnezeu, și nu prin comunicarea luminii unii altora.

GSAM 99Comparativ cu Reforma

GSAM 99.2Dacă aplicăm acestei mișcări aceeași regulă pe care D’Aubigné a aplicat-o apariției marii Reforme din secolul al XVI-lea, ea trebuie cu siguranță considerată ca fiind mesajul Domnului și în timpul Domnului. Despre acea Reformă în ansamblu, istoricul a spus:—

GSAM 99.3„Germania nu a transmis adevărul Elveției, nici Elveția Franței, nici Franța Angliei. Toate aceste țări l-au primit de la Dumnezeu, la fel cum o parte a lumii nu transmite lumina unei alte părți; ci același glob strălucitor o comunică direct întregului pământ. Hristos, răsăritul zilei din înălțimi, infinit mai presus de întreaga omenire, a fost, în perioada Reformei, la fel ca la întemeierea creștinismului, focul divin care a dat viață lumii. În secolul al XVI-lea, una și aceeași doctrină s-a stabilit simultan în casele și bisericile celor mai îndepărtate și diverse națiuni. Motivul este că același Duh a lucrat pretutindeni, producând aceeași credință.

GSAM 99.4„Reforma din Germania și cea din Elveția demonstrează acest adevăr. Zwingli nu a avut contacte cu Luther. A existat, fără îndoială, o legătură între acești doi oameni; dar trebuie să o căutăm dincolo de pământ. Cel care, din cer, i-a dat adevărul lui Luther, i l-a dat și lui Zwingli. Dumnezeu a fost mijlocul de comunicare dintre ei. «Am început să predic Evanghelia», spune Zwingli, «în anul harului 1516, cu alte cuvinte, într-o perioadă în care numele lui Luther nu fusese niciodată auzit în țara noastră. Nu am învățat doctrina lui Hristos de la Luther, ci din Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Luther îl predică pe Hristos, el face ceea ce fac și eu; asta este tot.»”⁶

GSAM 100.1Vorbind despre opera lui Farel și a lui Lefèvre în Franța, istoricul spune:—

GSAM 100.2„Reforma din Franța, așadar, nu a fost o importare străină. Ea s-a născut pe pământ francez; a încolțit la Paris; și-a pus primele rădăcini chiar în universitate, care constituia a doua putere în creștinătatea romană. Dumnezeu a pus principiile acestei lucrări în inimile cinstite ale oamenilor din Picardia și din Dauphiné înainte ca ea să înceapă în orice altă țară.

GSAM 100.3„Am văzut că Reforma elvețiană a fost independentă de Reforma germană. La rândul ei, Reforma franceză a fost independentă de amândouă. Lucrarea a început simultan în aceste țări diferite, fără nicio comunicare între ele; așa cum, într-o bătălie, toate forțele care alcătuiesc armata se mișcă în același moment, deși una nu-i spune celeilalte să mărșăluiască, deoarece aceeași comandă, provenind de la același comandant-șef, este auzită de toți. Timpul era împlinit, poporul era pregătit, iar Dumnezeu a început Reforma Bisericii Sale în toate țările deodată. Astfel de fapte demonstrează că marea Reformă a secolului al XVI-lea a fost o lucrare divină.”⁷

GSAM 100.4Despre Reforma din Anglia, sub conducerea lui Thos. Bilney, Fryth, Tyndale și alții, D’Aubigné mai spune:—

GSAM 100.5„Reforma din Anglia a început, așadar, independent de Luther și Zwingli, provenind exclusiv de la Dumnezeu. În toate aceste țări ale creștinătății a avut loc o acțiune simultană a Cuvântului lui Dumnezeu. Originea Reformei la Oxford, Cambridge și Londra a fost Noul Testament în limba greacă publicat de Erasmus. [Tyndale și Thomas Bilney au părăsit Cambridge în anul 1519.] A venit o zi în care Anglia s-a mândrit cu această origine înaltă a Reformei.”⁸

GSAM 101.1Proclamația venirii lui Hristos a apărut într-un mod similar cu cel descris mai sus în legătură cu Reforma. Oamenii au fost mișcați simultan în mai mult de patru ori mai multe părți ale lumii, fără să se cunoască între ei și fără nicio comunicare de idei, și au început să proclame aceleași adevăruri biblice, nu doar în patru națiuni ale pământului, ci către întreaga lume civilizată.

GSAM 101Lucrările lui Joseph Wolff

GSAM 101.2Ar fi bine, în acest moment, să atragem atenția asupra unor fapte referitoare la amploarea proclamării adventului:—

GSAM 101.3„În 1831, Joseph Wolff, D.D., a fost trimis ca misionar din Marea Britanie pentru a lucra printre evreii din Palestina. Conform jurnalelor sale, până în anul 1845, el a vestit venirea iminentă a Domnului în Palestina, Egipt, pe țărmurile Mării Roșii, în Mesopotamia, Crimeea, Persia, Georgia, în întregul Imperiu Otoman, în Grecia, Arabia, Turcia, Bokhara, Afganistan, Kashmir, Hindustan, Tibet, în Olanda, Scoția, Irlanda, la Constantinopol, Ierusalim, Sfânta Elena, precum și la bordul navelor din Marea Mediterană și în orașul New York, către toate confesiunile. El declară că a predicat printre evrei, turci, musulmani, parsi, hinduși, caldeeni, yesedi, sirieni, sabeeni, în fața pașilor, șeicilor, șahilor, regilor din Organtsh și Bokhara, reginei Greciei etc.”⁹

GSAM 101.4În Yemen, regiunea locuită de descendenții lui Hobab, socrul lui Moise, Joseph Wolff a văzut o carte despre care vorbește astfel: „Arabii din acest loc au o carte numită «Seera», care tratează «A Doua Venire a lui Hristos și domnia Sa în glorie!»”¹⁰

GSAM 102.1În Yemen, el a petrecut șase zile cu rechabiții, despre care spune: „Ei nu beau vin, nu cultivă vie, nu seamănă și trăiesc în corturi, amintindu-și de bunul bătrân Ionadab, fiul lui Recab; și am găsit în tovărășia lor pe urmașii lui Israel din seminția lui Dan, care locuiesc lângă Terim, în Hatramawt, și care așteaptă împreună cu fiii lui Recab venirea grabnică a lui Mesia pe norii cerului.”

GSAM 102.2Din cele de mai sus, vedem că, în acei paisprezece ani, Wolff însuși a vestit că venirea lui Hristos este la uși, în mai mult de douăzeci de națiuni diferite. În aceeași perioadă, doctrina a fost larg răspândită în Germania, în special în sud, printre moravi.

GSAM 102Mesajul în Germania și Rusia

GSAM 102.3Un scriitor englez, Mourant Brock, ne informează că „în Württemberg exista o colonie creștină formată din sute de oameni, care așteptau venirea iminentă a lui Hristos”. Doctrina a fost proclamată și în alte părți ale Germaniei de către Hengstenberg, considerat la acea vreme cel mai talentat teolog din Germania.

GSAM 102.4În revista Review and Herald din 13 decembrie 1892, pastorul L. R. Conradi din Germania spune:—

GSAM 102.5„Bengel, în Germania, a aprins în multe inimi dragostea pentru venirea Domnului nostru, ceea ce i-a determinat pe mii de oameni să studieze Cuvântul profetic ca niciodată până atunci... Lumina a strălucit în Germania, iar acolo au circulat publicații care arătau aplicarea celor două mii trei sute de zile. A urmat o trezire religioasă, mai ales în Württemberg, iar pe măsură ce au apărut persecuțiile, sute de familii s-au îndreptat spre sudul Rusiei, unde au răspândit această învățătură printre compatrioții lor care se stabiliseră acolo cu mulți ani în urmă. Când pastorii le închideau bisericile, credincioșii, cu foarte puține excepții, își țineau «stunden»-urile, adică «orele» de întâlniri, în case particulare, iar sute de oameni s-au convertit. Chiar și în acea perioadă se discuta printre ei despre Sabat, dar, întrucât nimeni nu a luat inițiativa, discuția a fost înăbușită. Un fermier rus s-a convertit în cadrul «stunden», iar apoi a început aceeași lucrare printre ruși. Acest lucru a dus în cele din urmă la marea mișcare «Stundistă» de astăzi, a cărei influență se extinde până în cel mai îndepărtat colț al Siberiei și al Transcaucazului.”

GSAM 103.1În revista Review and Herald din 31 iulie 1891 se găsește o declarație a pastorului Conradi cu privire la fratele Schäche din Australia, care, la momentul la care se referă, era rezident în Silezia și a lucrat o parte din timp în interesul misiunii interne a părintelui Gosner, un renumit teolog evanghelist german. De la fratele Schäche, el redă următoarele cu privire la cartea lui Kelber:—

GSAM 103.2„După 1836, sau când Calculul lui Bengel a expirat, a apărut în ziarul județului Schweidnitz un anunț de la librăria domnului Sommerfeldt de acolo, referitor la o carte a lui L. Henry Kelber, privind marile și fericite evenimente care urmau să aibă loc în anii 1843 și 1844. Nu-mi amintesc titlul exact al cărții. Am procurat cartea menționată și am citit-o împreună cu un număr de persoane interesate, cu ușile încuiate, în anul 1839-1840. Cartea arăta, pe baza cărților Daniel, Apocalipsa și Matei 24, că sfârșitul era aproape și conținea, de asemenea, un tabel de calcul care arăta cum s-a ajuns la data menționată mai sus.”

GSAM 103Mesajul în Marea Britanie

GSAM 103.3Într-o publicație engleză intitulată The Millennium, se afirmă că „șapte sute de pastori ai Bisericii Anglicane strigau despre întoarcerea Răscumpărătorului.” Printre cei mai talentați pastori ai vremii s-au numărat cei care au proclamat doctrina adventului în Anglia între anii 1840 și 1844. Dintre aceștia îi vom menționa pe Bickersteth, Birks, Brooks, Brock, Habershon, Plyn, Fremantle, Nathan Lord, McNeil, Winters, Cummings, J. A. McCaul, D.D., dr. Nisbett, reverendul A. Dallas, M.A. [în cartea sa, Look to Jerusalem, pagina 114, el aplică parabola din Matei 24 acestei generații], Burgess, Routon, Gunner, Barker, Bonham, Dealtry etc.

GSAM 104Mesajul în Olanda

GSAM 104.1Doctrina celei de-a Doua Veniri a fost proclamată în Olanda de Hentzepeter, despre care se spune că era, la acea vreme, cel mai capabil pastor din țara respectivă. El era custode al Muzeului Regal din Haga, numit în această funcție de către rege. El spune despre sine, într-o scrisoare adresată redactorului revistei Midnight Cry, în iunie 1844, că atenția i-a fost atrasă pentru prima dată asupra acestui subiect de un vis foarte impresionant. El a cercetat Scripturile cu privire la acest subiect și, în anul 1830, a publicat o broșură în care expunea doctrina. În 1841 a publicat o altă broșură despre sfârșitul lumii. În aceeași scrisoare, el menționează că primele informații pe care le-a primit cu privire la William Miller și la alții care proclamau public doctrina apropierii lui Hristos au fost în 1842, în urma unei conversații cu un bărbat venit în Olanda din America.

GSAM 104Mesajul în Tartaria

GSAM 104.2Încă din 1821, doctrina venirii Domnului era crezută și predată în Tartaria. Cam în acea perioadă, un misionar irlandez a fost trimis în acea țară, iar un preot tătar i-a pus întrebarea: „Când va veni Hristos a doua oară?” El a răspuns că nu știa absolut nimic despre acest lucru, moment în care preotul și-a exprimat marea surprindere față de un astfel de răspuns din partea unui misionar care venise să-i învețe doctrinele Bibliei și a remarcat că, în opinia lui, „oricine ar trebui să știe asta dacă are o Biblie”. Preotul și-a expus apoi punctul de vedere, afirmând că, în opinia lui, Hristos urma să vină în jurul anului 1844 d.Hr. Acest fapt se regăsește în revista Irish Magazine, din 1821.

GSAM 104Mesajul în America, India și pe continent

GSAM 104.3În Advent Tracts, vol. 2, pagina 135, 1844, Mourant Brock din Anglia spune:—

GSAM 105.1„Nu doar în Marea Britanie se nutrește așteptarea întoarcerii iminente a Răscumpărătorului și se ridică vocea de avertizare, ci și în America, India și pe continentul Europei. În America, aproximativ trei sute de pastori ai Cuvântului predică astfel «Evanghelia aceasta a Împărăției», în timp ce în această țară, aproximativ șapte sute de pastori ai Bisericii Anglicane ridică același strigăt.”

GSAM 105Către fiecare port maritim de pe pământ

GSAM 105.2E. R. Pinney, din Seneca Falls, N.Y., un pastor baptist devotat care și-a dedicat viața proclamării doctrinei despre A Doua Venire, în lucrarea sa Exposition of Matthew 24, la paginile 8 și 9, a spus:—

GSAM 105.3„Încă din 1842, publicațiile despre A Doua Venire fuseseră trimise către fiecare stație misionară din Europa, Asia, Africa și America, de ambele părți ale Munților Stâncoși... Căpitanii navelor noastre și marinarii ne spun că nu acostează în niciun port unde să nu fi ajuns deja această proclamație înaintea lor, iar ei sunt deseori întrebați despre aceasta.”

GSAM 105Trei mii de oameni care vestesc mesajul

GSAM 105.4Pastorul G. W. Mitchel, din Zanesville, Ohio, un alt pastor care a propovăduit el însuși această doctrină, i-a spus autorului într-o conversație la Newark, Ohio, 8 august 1894, că pastorul William Miller i-a spus, într-o conversație la McConnellsville, Ohio, în septembrie 1844, că avea „numele și adresele a trei mii de pastori din diverse părți ale globului care proclamau: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății Lui», marea majoritate a acestora aflându-se în America de Nord și Marea Britanie.”

GSAM 105.5William Miller, vorbind despre răspândirea pe scară largă a acestui „strigăt”, a spus:—

GSAM 105.6„Unul sau doi în fiecare colț al globului au vestit vestea, și toți sunt de acord cu privire la momentul respectiv — Wolff din Asia; Irving, care a trăit în Anglia; Mason din Scoția; Davis din Carolina de Sud; și un număr destul de mare din această regiune, care lansează sau au lansat acest strigăt.”¹¹

GSAM 106Ziarul Voice of Elijah al lui Hutchinson, răspândit pretutindeni

GSAM 106.1În 1837, pastorul R. Hutchinson a fost trimis din Anglia în Canada ca misionar wesleyan. În cele din urmă, s-a stabilit la Montreal. Avea o rețea foarte extinsă de cunoștințe în țări străine. În anii 1843 și 1844, a publicat o publicație numită Voice of Elijah, în care aborda doctrina adventului. Având acces facil la nave care plecau spre țări străine și beneficiind de privilegiul de a trimite pachete mari cu ziarele sale fără cheltuieli poștale, le-a trimis în cantități mari în toate colțurile lumii. El a spus despre propria sa lucrare că le-a trimis gratuit în Nova Scoția, New Brunswick, Newfoundland, Anglia, Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Franța, Germania, Constantinopol, Roma și în toate părțile Regatului Britanic și ale coloniilor sale.

GSAM 106În Insulele Sandwich

GSAM 106.2În numărul din 12 octombrie 1843 al revistei Midnight Cry a apărut o scrisoare de la doamna O. S. Burnham, din Kaloa, Insula Kaui, Insulele Sandwich. Ea și soțul ei erau profesori în acel loc. Ei acceptaseră și propovăduiau acolo doctrina adventului, iar un grup de credincioși se închina împreună cu ei pe insule.

GSAM 106Mesajul comparat cu cel al lui Ioan Botezătorul

GSAM 106.3Astfel, vedem că doctrina adventului a fost proclamată într-o măsură suficientă pentru a împlini profețiile scripturale referitoare la aceasta.

GSAM 106.4Mesajul care urma să vestească prima venire a lui Hristos a fost exprimat de profetul Isaia prin următoarele cuvinte: „Un glas strigă: «Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.”¹² Această profeție s-a împlinit când „a venit Ioan Botezătorul, și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: «Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.»”¹³

GSAM 107.1Acest om, singur, în timpul a șase luni de lucrare numai în țara Iudeei, a împlinit această minunată profeție. Deși această profeție limita lucrarea lui Ioan în ceea ce privește timpul și locul, nu este așa în cazul profețiilor care se referă la vestirea celei de-a Doua Veniri, căci lucrarea urma să se desfășoare cu un „Mare Strigăt”, la scară mondială.

GSAM 107.2Astfel se vede, în lumina faptelor prezentate, cât de exact s-a împlinit profeția privind mesajul venirii. A sosit timpul lui Dumnezeu pentru ca pilda smochinului să fie predicată, pentru ca prima vestire a mesajului primului înger să fie dată, iar El și-a ridicat mesagerii să vestească strigătul către toate națiunile, popoarele și limbile.