Capitolul 3 — Venirea Sămânței promise

GSAM 57.1„CÎND a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, ... născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”¹

GSAM 57.2„Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, și, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoștința tuturor Neamurilor, ca să asculte de credință, a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor.”²

GSAM 57.3„Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoștință de taina aceasta, despre care vă scrisei în puține cuvinte, ... care n'a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.... mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile” prin Isus Hristos.³

GSAM 57.4S-a spus că în Vechiul Testament Evanghelia este ascunsă; în Noul Testament, ea este revelată. După cum a exprimat altcineva: „Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere în mare măsură învățătura cu privire la slujbele ceremoniale. Aceste servicii fuseseră instituite de Însuși Domnul Hristos. În fiecare parte era un simbol al Său, și acest serviciu fusese plin de vitalitate și frumusețe spirituală. Dar iudeii au pierdut viața spirituală din ceremoniile lor și s-au agățat de forme moarte. Ei s-au încrezut în sacrificii și practici ceremoniale, în loc să se încreadă în Acela spre care ele arătau.

GSAM 58În căutarea unei domnii temporale

GSAM 58.1„În timp ce doreau venirea lui Mesia, iudeii nu înțelegeau cu adevărat misiunea Sa. Ei nu căutau izbăvirea din robia păcatului, ci eliberarea de sub romani. Ei Îl așteptau pe Mesia să vină ca un cuceritor, să sfărâme puterea asupritorului, să înalțe pe Israel în poziția de autoritate universală. În felul acesta, se pregătea calea ca ei să-L lepede pe Mântuitorul.

GSAM 58.2„Oamenii, în întunericul și asuprirea în care se găseau și având cârmuitori setoși de putere, tânjeau după venirea Aceluia care avea să-i înfrângă pe vrăjmașii lor și să refacă împărăția lui Israel. Ei studiaseră profețiile, dar fără pătrundere spirituală. În felul acesta, ei au trecut cu vederea acele texte biblice care arătau umilința lui Hristos la prima Sa venire și au aplicat greșit pe cele care vorbeau despre slava Sa la a doua venire. Îngâmfarea le-a întunecat înțelegerea. Ei au interpretat profeția potrivit cu dorințele lor egoiste.

GSAM 58.3„Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu așteptase venirea Mântuitorului. De acest eveniment iudeii își legaseră speranțele lor cele mai strălucite. În cântec și profeție, în slujba templului și în rugăciunea de acasă, ei așezaseră Numele Lui. Și cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut. Preaiubitul cerului era pentru ei «ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire» și n-au văzut în El frumusețea pentru care să-L dorească. «A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.»”⁴

GSAM 58Din neamul lui David

GSAM 58.4Pe măsură ce se apropia timpul prezis de Daniel, când urma să apară „Unsul (Mesia)”, „Cîrmuitorul” — Cel Uns —, poporul evreu ar fi putut raționa, și fără îndoială a făcut-o, în felul următor: Mesia după trup trebuie să fie din casa și din neamul lui David, de aceea nașterea lui trebuie să fie în acel neam; și, conform regulilor legii și obiceiurilor evreiești, el trebuie să fie uns pentru slujba publică la vârsta de treizeci de ani; iar dacă urmează să apară ca Unsul la acea vârstă, atunci nașterea lui trebuie să aibă loc cu treizeci de ani înainte de sfârșitul celor șaizeci și nouă de săptămâni de ani, care se vor întinde până la venirea lui Mesia.

GSAM 59Profețiile lui Simeon și Ana

GSAM 59.1În acea perioadă, tot Israelul era în așteptare. Cei care studiau cu seriozitate și devotament Scripturile așteptau nașterea Celui care urma să fie Conducătorul și Stăpânul lor. Bătrânului și piosului Simeon i s-a revelat prin Duhul Sfânt „că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului”.⁵

GSAM 59.2Când Pruncul Mântuitor a fost adus la templu, Simeon a știut că acest copil era Cel despre care se vorbea — Hristosul. „Simeon L-a luat în brațe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, și a zis: «Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel»....

GSAM 59.3„Simeon i-a binecuvîntat [pe Iosif și pe Maria], și a zis Mariei, mama Lui: «Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stîrni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.»

GSAM 59.4„Mai era acolo și o proorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer... A venit și ea în acelaș ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mîntuirea Ierusalimului.”⁶

GSAM 59Îngerii vizitează păstorii

GSAM 59.5Înainte de aceasta, vestea bună a nașterii Mântuitorului fusese vestită de îngeri păstorilor de pe câmpurile din Betleem. În urechile atente ale păstorilor, îngerii au cântat aceste versuri melodioase:—

GSAM 60Magii vizitează Betleemul

GSAM 60.2Apoi au venit magii din Răsărit, care văzuseră „steaua răsărind”, așa cum prezisese Balaam. Urmând îndrumarea acesteia, au ajuns la Ierusalim, unde a fost necesar să întrebe de Regele nou-născut. După ce au fost informați că Betleem urma să fie locul de naștere al Celui Așteptat, și-au continuat călătoria; și ghidați spre acel loc de steaua care a apărut din nou, au fost conduși la locul umil unde zăcea Mântuitorul. Aici s-au închinat Pruncului sfânt, oferindu-I daruri de aur, tămâie și smirnă, iar apoi și-au continuat lunga călătorie spre casă.

GSAM 60Mântuitorul la vârsta de doisprezece ani

GSAM 60.3Din copilărie până la vârsta de doisprezece ani se consemnează puține lucruri despre Hristos Mântuitorul, cu excepția faptului că creștea în înțelepciune și statură și a supunerii sale ascultătoare față de părinții săi. Dar la vârsta de doisprezece ani, după ce i-a însoțit pe Iosif și Maria la Ierusalim pentru a participa la sărbătoarea anuală, El i-a uimit acolo pe preoți prin cunoștințele de care a dat dovadă în întrebările sale și în răspunsurile date la problemele lor complicate. De atunci și până la începerea activității sale publice, El a onorat umila meserie de tâmplar, lucrând alături de Iosif, soțul Mariei.

GSAM 60Misiunea lui Ioan Botezătorul

GSAM 60.4Timp de șase luni înainte de începerea slujirii sale publice, misiunea lui Hristos a fost vestită de Ioan Botezătorul. Oamenii veneau în mulțimi numeroase să-l asculte pe Ioan și să fie botezați de el. Pe când „norodul era în așteptare [așteptând venirea lui Mesia] și toți se gîndeau [«raționau sau dezbăteau», nota marginală] în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: «Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, și căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. Acela are lopata în mînă; Își va curăți aria cu desăvîrșire, și Își va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.»”⁷

GSAM 61Botezul lui Isus

GSAM 61.1Pe când Ioan săvârșea ritul botezului, l-a văzut pe Isus venind la el ca să fie botezat și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii... Ioan a făcut următoarea mărturisire: «Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. Eu nu-l cunoșteam; dar Celce m'a trimes să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se și oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.» Și eu am văzut lucrul acesta, și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.»”⁸

GSAM 61Vocea din cer

GSAM 61.2Mesianitatea lui Hristos a fost atestată nu numai prin coborârea vizibilă a Duhului Sfânt sub forma trupească a unui porumbel, ci și printr-o voce din cer. În Evanghelia după Matei citim: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s'au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.»”⁹

GSAM 61.3Deși „Ioan n'a făcut nici un semn”, oamenii, când au văzut puterea măreață care însoțea slujirea lui Hristos, au fost nevoiți să spună: „tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.”¹⁰

GSAM 61Hristos uns conform Legii

GSAM 61.4În legătură cu relatarea lui Luca despre botez și aceeași ungere cu Duhul Sfânt sub forma unui porumbel, citim: „Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să învețe pe norod.”¹¹

GSAM 62.1După postul îndelungat de patruzeci de zile al Domnului nostru și după ispitele aprige ale diavolului în pustie, care au urmat imediat după botezul Său, El „a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S'a sculat să citească... «Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M'a uns să vestesc săracilor Evanghelia...» Atunci a început să le spună: «Astăzi s'au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-ați auzit.»”¹²

GSAM 62S-a împlinit timpul

GSAM 62.2Marcu, relatând același eveniment, spune: „S'a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă, și credeți în Evanghelie.”¹³ Timpul prezis pentru apariția Celui Uns sosise. Ungerea cu Duhul Sfânt avusese loc la botezul Său, iar El își începea acum slujirea, exact la timpul și în modul prezis de sfinții profeți din vechime.

GSAM 62Dovada vizibilă a mesianității lui Hristos

GSAM 62.3Slujirea lui Hristos a fost însoțită de săvârșirea constantă a minunilor, care, pentru oameni, chiar dacă aceștia nu reușeau să înțeleagă pe deplin pildele și cuvintele Lui, constituiau o dovadă vizibilă că El era Emanuel, adică că „Dumnezeu era cu El”.¹⁴ Prin aceste minuni, Hristos oferea lumii nu numai o dovadă a puterii lui Dumnezeu în Sine, ci și o demonstrație practică a caracterului lui Dumnezeu și a bunătății Sale pline de iubire. Când Filip, după trei ani de conviețuire neîntreruptă cu Hristos, fiind martor la minunile Sale puternice, a spus: „Doamne … arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns”, Isus i-a răspuns: „De atîta vreme sînt cu voi, și nu M'ai cunoscut, Filipe? Cine M'a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl?» ... Credeți-Mă că Eu sînt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea.”¹⁵

GSAM 63Ioan, nedumerit

GSAM 63.1Deși la botezul lui Hristos, Ioan fusese martor la coborârea vizibilă a Duhului Sfânt, auzise vocea din cer care-L proclama Fiul lui Dumnezeu și declarase el însuși că acesta era „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, evenimentele se desfășurau într-un mod atât de diferit de așteptările sale, încât, în închisoarea sa sumbră, era tulburat și confuz.

GSAM 63.2„Ca și ucenicii Mântuitorului, Ioan Botezătorul nu înțelegea natura Împărăției lui Hristos. El se aștepta ca Isus să ia tronul lui David; și, pentru că timpul trecea și Mântuitorul nu ridica nici o pretenție la autoritatea împărătească, Ioan a început să se tulbure și să se neliniștească.”¹⁶ „[el] a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimes la Isus să-l întrebe: «Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?»” „Chiar în clipa aceea, [Isus] a vindecat pe mulți de boale, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea. Și, drept răspuns, le-a zis: «Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit.»”¹⁷

GSAM 63.3Evreilor, ba chiar și ucenicilor, le era greu să înțeleagă clar multe dintre adevărurile rostite de Mântuitorul, deoarece erau atât de înrădăcinați în convingerea că, atunci când va veni Mesia, acesta va rupe jugul roman, care le era atât de apăsător, și va restabili imediat împărăția lui David, domnind ca un rege pământesc.

GSAM 63.4Isus și-a început predicarea spunând: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”¹⁸ Când cei doisprezece apostoli ai Săi au fost trimiși, ei au dus același mesaj: „Împărăția cerurilor este aproape.”¹⁹ Mai târziu, în timpul slujirii Sale, când cei șaptezeci au fost trimiși, aceasta s-a făcut cu cuvintele: „Împărăția lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.”²⁰

GSAM 64Oamenii uimiți de lucrarea lui Hristos

GSAM 64.1Cuvintele și învățăturile minunate ale lui Hristos i-au determinat pe oameni să spună: „Niciodată n'a vorbit vreun om ca omul acesta.”²¹ Iar când a vindecat pe omul orb și mut, „Toate noroadele, mirate, ziceau: «Nu cumva este acesta Fiul lui David?»”²² sau, cu alte cuvinte, Oare nu este acesta urmașul lui David, Mântuitorul promis? „A venit în patria Sa, și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-l auzeau, se mirau și ziceau: «De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, nu sînt ei frații Lui?»”²³

GSAM 64.2În jurul celui de-al treilea an al slujirii lui Hristos, când se afla în templu participând la sărbătoarea dedicării, iudeii s-au adunat în jurul Lui și I-au zis: „Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.”²⁴ În anul precedent, când a săvârșit minunea măreață de a hrăni pe cei cinci mii cu „cinci pîni de orz și doi pești”, El „știa că au de gînd să vină să-l ia cu sila ca să-l facă împărat, [de aceea] S'a dus iarăș la munte”.²⁵

GSAM 64Hristos îi învață pe ucenici despre moartea Sa

GSAM 64.3În învățătura adresată ucenicilor Săi, Hristos a pus un accent deosebit pe a risipi ideea unei domnii pământești care urma să înceapă imediat și pe a le arăta că El trebuie să moară și să învie, să plece și să se întoarcă. Așa că i-a întrebat: „Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?”²⁶ După ce le-a poruncit „să nu spună nimănui că El este Hristosul”, citim: „De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorît, și că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat de oparte, și a început să-l mustre, zicînd: «Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întîmple așa ceva!»”²⁷

GSAM 65.1În același timp, El le-a spus că erau unii dintre cei prezenți acolo care nu vor muri până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția Sa.²⁸ Aproximativ opt zile mai târziu, această profeție s-a împlinit; iar apostolul Petru se referă la acea „viziune” a venirii lui Hristos în împărăția Sa ca dovadă a celei de-a Doua Veniri efective a lui Hristos, care urmează să aibă loc în viitor.²⁹

GSAM 65.2Odată, când Hristos și ucenicii Săi se aflau în Galileea, Isus le-a spus: „«Fiul omului trebuie să fie dat în mînile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.» Ucenicii s'au întristat foarte mult.”³⁰ Și totuși ei nu au reușit să înțeleagă, să priceapă ce voia să spună, căci chiar în timp ce El încerca să le imprime în minte adevărul solemn al morții și al învierii Sale, ei dezbăteau între ei întrebarea cu privire la cine ar trebui să fie cel mai mare în Împărăția cerurilor.³¹

GSAM 65.3Cu o altă ocazie, Petru i-a spus lui Isus: „noi am lăsat tot, și Te-am urmat; ce răsplată vom avea? Isus le-a răspuns: «Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M'ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.»”³² Totuși, gândul la o împărăție care urma să fie înființată în curând era cel mai prezent în mintea lor și, ca niște oameni obișnuiți, au început să caute locul cel mai înalt în împărăție.

GSAM 65.4Apoi apare ambițioasa mamă a lui Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care îi cere lui Hristos ca fiii ei să fie favorizați cu funcții înalte — unul la dreapta și celălalt la stânga tronului Său; sau, poate, unul să fie prim-ministru, iar celălalt secretar de stat. Dar Hristos a spus clar: „Nu știți ce cereți.”³³

GSAM 66Intrarea triumfală în Ierusalim

GSAM 66.1Nu cu mult timp după aceea a avut loc un eveniment măreț și uimitor. A fost învierea lui Lazăr din mormânt, cel care fusese mort de patru zile. O astfel de minune puternică a stârnit și a uimit atât de mult poporul, încât fariseii s-au alarmat; aceștia, împreună cu preoții, au convocat imediat un consiliu; și, în deliberările lor, au întrebat: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.”³⁴ În timp ce o putere satanică din adâncuri punea astfel stăpânire pe cei care căutau să-L distrugă pe Hristos, o putere din înălțimi îi îndemna pe oameni să-L slăvească și să împlinească ceea ce fusese prezis cu privire la El.

GSAM 66.2Cu ocazia menționată mai sus, oamenii au ieșit în masă, nu doar pentru a-L vedea pe Isus, ci și pentru a-l vedea pe Lazăr, pe care El îl înviase din morți. Acum li se părea cert că Isus era regele lor mult așteptat și, pe măsură ce Îl întâlneau venind spre Ierusalim, așezat pe un mânj, cuvintele Scripturii le-au venit cu putere în minte: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgărițe.”³⁵ Un strigăt puternic de triumf s-a ridicat din acea mulțime vastă, ceea ce i-a tulburat foarte mult pe fariseii cu inima rece și calculați. Între ei, spuneau: „Vedeți că nu cîștigați nimic: iată că lumea se duce după El.”³⁶ La cererea lor ca Hristos să oprească strigătele, El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”³⁷ Domnul spusese cu privire la această ocazie: „Strigați”, și dacă oamenii nu-I împlineau cuvântul, El ar fi pus o voce în pietrele străzii, iar acestea ar fi strigat; căci cuvântul Său trebuia împlinit.

GSAM 66Hristos va pleca și se va întoarce din nou

GSAM 66.3Mântuitorul nostru nu numai că a căutat să îndrepte mințile ucenicilor spre faptul că urma să moară și să învie, ci a dorit, de asemenea, să-i învețe că Împărăția nu urma să vină până când El nu va pleca și nu se va întoarce din nou. Referindu-se la răstignirea Sa, El a spus: „după ce voi fi înălțat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toți oamenii. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. Norodul I-a răspuns: «Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?»”³⁸

GSAM 67.1Pentru a le imprima și mai profund în mintea ucenicilor faptul că urma să plece și să se întoarcă din nou înainte ca împărăția Sa să fie întemeiată pe pământ, El a spus: „Copilașilor, mai sînt puțin cu voi. Mă veți căuta, și, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum.... «Doamne», I-a zis Simon Petru, «unde Te duci?» Isus i-a răspuns: «Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.»”³⁹ Apoi le-a mângâiat inimile neliniștite și îndurerate cu aceste cuvinte: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sînt multe locașuri. Dacă n'ar fi așa, v'aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiți și voi.”⁴⁰

GSAM 67Pilda nobilului

GSAM 67.2Din nou, Mântuitorul a căutat să corecteze ideea eronată că Împărăția urma să se arate imediat, folosind următoarea parabolă în timp ce El și ucenicii se îndreptau spre Ierusalim: „Un om de neam mare s'a dus într'o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, și le-a zis: «Puneți-i în negoț pînă mă voi întoarce.»... Cînd s'a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîștigase fiecare cu ei din negoț.”⁴¹ În această parabolă, Domnul se reprezintă pe Sine prin nobil. El trebuia să meargă într-o țară îndepărtată — la Tatăl Său — și acolo să primească împărăția, înainte de a se întoarce să domnească.

GSAM 68.1Ca răspuns la întrebarea ucenicilor: „Care va fi semnul venirii Tale și al sfîrșitului veacului acestuia?”,⁴² Mântuitorul le-a dat o listă a evenimentelor care urmau să se petreacă pe parcursul marelui necaz care urma să vină asupra bisericii, precum și semnele clare care urmau să apară. Când acestea se vor arăta, vor ști că venirea Lui este aproape, chiar la uși, și că generația care le va vedea nu va părăsi scena vieții până când El nu va veni.⁴³

GSAM 68Părăsit de toți ucenicii

GSAM 68.2Dar, în ciuda tuturor instrucțiunilor date apostolilor de către Hristos cu privire la moartea și umilirea Sa, ei au eșuat complet în a înțelege adevărul pe care El li-l predase cu privire la judecata și răstignirea Sa. Aveau o înțelegere atât de vagă a adevărului încât, atunci când a venit momentul încercării, speranța lor a murit, și toți „L-au părăsit și⁴⁴ au fugit”. Chiar și Petru, mereu zelosul Petru, care afirmase cu atâta încredere că, chiar dacă toți oamenii L-ar părăsi, el nu o va face niciodată, câteva ore mai târziu își tăgăduia Domnul și, jurând, declara că nu-L cunoaște. Atât de greu le era să înțeleagă afirmația Domnului că, în a treia zi după răstignirea Sa, El va învia din morți, încât se întrebau și discutau între ei „ce să însemne învierea aceea dintre cei morți”.⁴⁵ Într-adevăr, erau atât de lipsiți de credință încât, după ce El a murit și trupul Lui a fost așezat în mormântul nou al lui Iosif, au făcut pregătiri pentru îmbălsămarea Lui. Cu speranța pierdută — îngropată împreună cu Hristos în mormânt — ce zi de Sabat pentru ucenici! Cu inimile împovărate de durere și dezamăgire, și fără un Mântuitor milostiv și plin de compasiune, a cărui viață fusese plină de fapte de tandrețe și milă, care să le fie alături pentru a-i mângâia și întări, cât de dezolantă era starea lor!

GSAM 69Evenimente cutremurătoare din dimineața Învierii

GSAM 69.1Răsare dimineața primei zile a săptămânii! Ce agitație în ceruri și pe pământ! Un înger puternic coboară din tărâmurile slavei la mormântul lui Iosif, cu un mesaj prin care îi poruncește Fiului lui Dumnezeu să se scoale. „Și iatăcă s'a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s'a pogorît din cer, a venit și a prăvălit piatra dela ușa mormîntului, și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți.”⁴⁶ „Multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, și s'au arătat multora.”⁴⁷ Gândiți-vă la astfel de mesageri în Ierusalim, la ușile prietenilor lor, cu vestea că Hristos cel răstignit a înviat din morți și că și ei au fost înviați prin puterea Lui, pentru a da mărturie despre învierea Lui. Ce agitație printre ucenici și femeile sfinte — alergând încoace și încolo pentru a vesti vestea cea bună: „A înviat din morți, căci L-am văzut și am vorbit cu El!”

GSAM 69Isus merge pe jos la țară

GSAM 69.2„În aceeaș zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii [șapte mile și jumătate] de Ierusalim; și vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. Pe cînd vorbeau ei și se întrebau, Isus S'a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-l cunoască. El le-a zis: «Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?» Și ei s'au oprit, uitîndu-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: «Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s'a întîmplat în el zilele acestea?» «Ce?» le-a zis El. -Și ei I-au răspuns: «Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osîndit la moarte, și L-au răstignit?» Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineață la mormînt, nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

GSAM 70.1„Atunci Isus le-a zis: «O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?» Și a început dela Moise, și dela toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”⁴⁸ Când era pe punctul de a lua masa împreună cu ei, a frânt pâinea și a adus mulțumiri, „li s'au deschis ochii, și L-au cunoscut... Și au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?»”⁴⁹

GSAM 70.2Acum, în sfârșit, ucenicii pot vedea, după ce problema le-a fost pe deplin demonstrată, că a existat o moarte și o înviere legate de misiunea Mântuitorului. Dar cum vor privi ei chestiunea împărăției Sale?

GSAM 70.2„După patima Lui, li S'a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, «pe care,» le-a zis El, «ați auzit-o dela Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfînt.»

GSAM 71Vei restabili Tu acum Împărăția?

GSAM 71.1„Deci apostolii, pe cînd erau strînși laolaltă, L-au întrebat: «Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să așezi din nou Împărăția lui Israel?» [adică: Am aflat că era necesar să fii răstignit și să învii din morți, după Scripturi, dar nu ai de gând să restabilești Împărăția acum?] El le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa. Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului.» După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S'a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s'au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, și au zis: «Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S'a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaș fel cum L-ați văzut mergînd la cer.»”⁵⁰

GSAM 71Isus va rămâne în cer până la restabilire

GSAM 71.2Acum că Mântuitorul îi părăsise și ei îl văzuseră într-adevăr „suindu-Se unde era mai înainte”, aveau asigurarea că Duhul Sfânt îi va învăța cu privire la timpul în care va veni Împărăția. Astfel, Petru, în învățăturile sale adresate poporului, după primirea Duhului, a spus că El va trimite „pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-l primească, pînă la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime.”⁵¹

GSAM 71.3Apostolului Petru i-au fost revelate, de asemenea, prin Duhul Sfânt, adevărurile privind cele trei lumi: În primul rând, cea de dinaintea potopului, care a fost distrusă de apă; în al doilea rând, lumea prezentă, păstrată pentru foc — focul cu care pământul este umplut, după cum se menționează în Revised Version — acel foc care va aduce pierzarea, ruina și distrugerea oamenilor nelegiuiți; în al treilea rând, pământul cel nou, „în care va locui neprihănirea”; sau, după cum traduc unii, „în care vor locui cei drepți”.⁵²

GSAM 72.1Apostolul Pavel a prezentat învierea poporului lui Dumnezeu și transformarea tuturor sfinților Săi din muritori în nemuritori, „într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiță”. El le-a spus corintenilor că Hristos se află acum pe tronul Tatălui Său și va rămâne acolo până când toți dușmanii Săi îi vor fi supuși. Adică până când Tatăl îi va încredința împărăția — împărăția Sa —, așa cum a fost profețit în Daniel 7:13, 14; Psalmul 2:8, 9. Bisericii din Tesalonic el le-a prezentat venirea lui Hristos și învierea ca fiind singura lor speranță și ca sursă a adevăratei mângâieri atunci când cei dragi le erau luați de moarte.⁵³

GSAM 72Întoarcerea Maestrului este nedeterminată

GSAM 72.2Până atunci, biserica nu avea o cunoaștere certă cu privire la momentul în care Maestrul se va întoarce. Când apostolul, în prima sa epistolă către tesaloniceni, a spus: „Noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți”, frații au înțeles că el se referea la faptul că Hristos va veni în timp ce unii dintre ei erau încă în viață. În a doua sa epistolă, el le corectează concepția greșită pe care o aveau despre scrisoarea sa și le spune că acea zi „nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, protivnicul, care se înalță mai pe sus de tot ce se numește «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare”.⁵⁴

GSAM 72Apostazia

GSAM 72.3Și totuși, Biserica este lăsată să-și croiască drumul în întuneric în ceea ce privește momentul celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Frații au aflat că va avea loc o apostazie; dar cât va dura aceasta, aceasta era întrebarea. Un răspuns i-a fost dat ulterior lui Ioan în timpul unei viziuni pe insula Patmos, prin simbolurile găsite în capitolele doisprezece și treisprezece din Apocalipsa — „o vreme, vremi, și jumătatea unei vremei”, „patruzeci și două de luni”, „o mie două sute șase zeci de zile” (ani); dar, până atunci, evenimentul care marca începutul acelei lungi perioade nu avusese încă loc. Astfel, biserica încă spera și aștepta venirea lui Hristos fără a cunoaște cu certitudine momentul exact al apariției Sale; căci, odată ce acea perioadă de necaz urma să treacă, mai rămânea încă o scurtă perioadă de conflict și triumf pentru biserica „rămășiței”.⁵⁵

GSAM 73.1Odată cu încheierea relatărilor din Noul Testament, tema celei de-a Doua Veniri a lui Hristos ni se prezintă în mod clar. Aproximativ un verset din treizeci menționează într-un fel sau altul cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Isus Hristos. Despre acest lucru și despre poziția Bisericii în ceea ce privește această speranță de-a lungul veacurilor care au precedat epoca modernă, Robert Patterson, D.D., vorbește în ziarul The Interior, sub titlul „Speranța binecuvântată”, în felul următor:—

GSAM 73Mileniul temporal — Patterson

GSAM 73.2„Când Domnul nostru și-a părăsit Biserica de pe pământ pentru a se întoarce la Tatăl, a lăsat-o într-o stare de întristare. Cei cinci sute de ucenici ai Săi erau înconjurați de întreaga lume a dușmanilor Săi, organizați în religii și guverne anticreștine de către una dintre cele mai înalte inteligențe, animată de cea mai veninoasă răutate și instruită, prin experiența secolelor, în cele mai eficiente metode de distrugere. Domnul nu era străin de pericolul nostru; nici în ultimele Sale învățături nu l-a minimizat, nici nu a promis vreo diminuare a dușmăniei lumii și a necazurilor Bisericii. Dar El a promis că Se va întoarce personal pentru a-Și învinge dușmanii și că ne va susține până în acea zi binecuvântată. «vă urăște lumea. În lume veți avea necazuri. voi veți plînge și, vă veți tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie... Tot așa și voi: acum sînteți plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăș, inima vi se va bucura, și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. Și după ce Mă voi duce … Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiți și voi.»

GSAM 74.1„Aceasta a fost speranța binecuvântată a întoarcerii Sale personale, cu care El și-a mângâiat Biserica la plecarea Sa. El a spus că, pe toată durata absenței Sale, vom avea de îndurat necazuri; și așa s-a și întâmplat. Dacă vom avea parte de vreo perioadă de pace exterioară în timpul absenței Sale, dacă Biserica Sa va fi izbăvită de atacurile lumii, dacă va exista vreo epocă a purității în care neghina nu va crește printre grâu, sau dacă, la venirea Sa, El va fi întâmpinat de populația unui pământ umplut de slava Domnului, sau chiar dacă va putea găsi credință pe pământ, aceasta va fi pentru El o surpriză cu totul neașteptată. Isus nu știa de acest mileniu. Spunem că nu știa de el, pentru că nu ne-a vorbit despre el; iar El spune: «v'am numit prieteni, pentrucă v'am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.» Dar în toate discursurile și pildele Sale nu există nici cea mai mică aluzie că ar trebui să sperăm la vreo perioadă de pace sau de glorie înainte de venirea Sa. Nici apostolii nu știau nimic despre un mileniu fără Hristos. Timp de trei sute de ani după plecarea Domnului nostru, speranța binecuvântată a Bisericii a fost speranța întoarcerii Sale.

GSAM 74.2„Dar când, pe măsură ce avansa în apostazia ei prezisă, mireasa lui Hristos a început să se consoleze în absența Lui cu prietenia împăraților pământului, în mod firesc și-a îndreptat privirea departe de cerul răsăritului și de întoarcerea Domnului ei, care ar fi pus capăt măreției ei lumești. Când reformatorii și-au dus la gură trâmbița Evangheliei... visurile unui mileniu fără Hristos au fost spulberate instantaneu... iar Biserica a început din nou să aștepte venirea Domnului pentru a-l distruge pe Anticrist... În scrisorile, predicile și mărturisirile de credință ale acestora, reformatorii și-au proclamat speranțele premileniste.

GSAM 74.3„Adunarea de la Westminster își încheie mărturisirea cu o declarație a credinței lor în A Doua Venire a Domnului, în cuvinte care exprimă pe deplin credința premilenariștilor. Ei proclamă în aceste cuvinte pline de greutate: «Așa cum Hristos dorește ca noi să fim pe deplin convinși că va veni o zi a judecății, atât pentru a-i descuraja pe toți oamenii de la păcat, cât și pentru o mai mare mângâiere a celor evlavioși în necazurile lor, tot așa El dorește ca acea zi să rămână necunoscută oamenilor, pentru ca aceștia să se dezbare de orice siguranță trupească și să fie mereu veghetori, deoarece nu știu la ce oră va veni Domnul; și să fie mereu pregătiți să spună: Vino, Doamne Isuse! Și vino repede!»⁵⁶

GSAM 75.1„Strămoșii noștri reformatori și-au întărit inimile așteptând venirea Domnului și s-au încurajat reciproc cu strigătul: «Apărați câmpul! Căci El vine cu legiuni de ajutor», un sentiment exprimat recent într-un imn popular de trezire, dar familiar vechilor membri ai Mișcării Covenanților din Scoția.

GSAM 75.2„Însă, în scurt timp, o a doua apostazie de la credință a început să se răspândească printre bisericile de la Reformă. În Scoția era cunoscută sub numele de moderatism; în Anglia, sub numele de arianism și, mai recent, sub numele de broad churchism; în America se numea unitarianism, iar în Germania, raționalism. Punând rațiunea umană în rolul de judecător și observația noastră modernă, extrem de limitată, ca dovadă, și negând că vreun eveniment s-ar putea produce altfel decât în conformitate cu cursul legilor observate ale naturii, această mișcare l-a redus pe Isus la rangul unui rabin evreu, oarecum avansat pentru epoca sa, dar total străin de știința modernă. Desigur, ideea că o astfel de persoană s-ar întoarce din lumea invizibilă pentru a domni pe pământ a fost trimisă înapoi în mitologia ebraică.

GSAM 75Daniel Whitby despre Mileniu

GSAM 75.3„Promisiunile privind A Doua Venire și domnia Sa pe pământ au fost interpretate ca însemnând pur și simplu răspândirea Evangheliei Sale și supunerea unei mari părți a lumii la creștinism pentru o perioadă de o mie de ani sau, după cum credeau unii, de 360.000 de ani; timp în care omenirea urma să progreseze în artele civilizației și să se bucure de o pace și o prosperitate fără precedent. Iar la sfârșitul acelui ciclu îndelungat, prea vast pentru ca mintea obișnuită să-l cuprindă, s-ar fi produs, probabil, o mare convulsie a naturii, și s-ar fi putut spune că Domnul va veni să distrugă lumea și să cheme rasa umană la judecată. Această teorie a fost elaborată și popularizată de un comentator englez pe nume Whitby [Daniel Whitby a murit în 1726], care, după cum reiese din corespondența sa publicată, s-a dovedit a fi un arian, dar ale cărui comentarii erau apreciate de cei de aceeași orientare religioasă, iar mileniul său mitic a fost primit cu favoare de mulți dintre beneficiarii sprijinului financiar al bisericilor de stat din Europa, fideli doctrinei consacrate, și prietenii acestor biserici, cărora le promitea o perioadă îndelungată de zeciuiale și onoruri. Prin influența lor, această teorie a fost importată în America, unde a fost imediat utilizată ca material pentru platitudini și perorații rostite de la tribună.”

GSAM 76.1Astfel erau teoriile în diverse părți ale pământului pe măsură ce ne apropiam de momentul în care Domnul a trimis avertismentul solemn cu privire la venirea Sa, chiar „la uși”.