Capitolul 28 — O ușă pe care nimeni nu o poate închide
GSAM 462.1„ȚI-AM pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n'o poate închide, căci ai puțină putere, și ai păzit Cuvîntul Meu, și n'ai tăgăduit Numele Meu.”1
GSAM 462.2Acesta este limbajul adresat celor aflați în starea Filadelfia a bisericii Evangheliei. Această biserică era cea care se formase prin vestirea venirii iminente a lui Hristos, sau cei care se țineau cu tărie de ceea ce auziseră cu privire la acest subiect; căci El spune despre biserica din Sardes (cea care precedă imediat pe cea din Filadelfia): „Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.”2
GSAM 462.3Biserica din Sardes, așadar, a auzit învățătura despre venirea iminentă a Domnului. Cei care s-au ținut tare de ceea ce auziseră au mers mai departe în adevăr pe măsură ce „sfeșnicul” a fost îndepărtat și au constituit biserica din Filadelfia, căreia El i-a spus: „Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului. Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.”3 Așadar, acestei biserici din Filadelfia îi spune El: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n'o poate închide.”
GSAM 462.4Iată, așadar, declarația categorică a Sfintei Scripturi că cei care, prin providența lui Dumnezeu, sunt îndemnați să avertizeze lumea cu privire la venirea Domnului și să îndemne oamenii să se pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu, se bucură de favoarea specială a lui Dumnezeu în lucrarea lor. Oamenii pot încerca să-i împiedice, să le zădărnicească mișcările, să închidă „o ușă pentru Cuvînt”, dar totuși glasul lui Dumnezeu răsună deasupra tuturor strigătelor: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă”.
GSAM 463Progresul a șaptezeci și patru de ani
GSAM 463.1În paginile anterioare ale acestei cărți am parcurs pe scurt o perioadă de șaptezeci și patru de ani, din 1831 până în 1905, urmărind ascensiunea și progresul mesajelor adventiste, și în special al mesajului celui de-al treilea înger. Am arătat cum, pornind din obscuritate și sărăcie, acest mesaj a avansat cu forță și putere tot mai mari de la an la an, până când a ajuns să aibă misiuni care înconjoară pământul. Cu siguranță, nu pentru că mesajul este unul pe placul inimilor carnale a prosperat astfel; căci el poartă în prim-plan Sabatul Domnului, a cărui respectare aduce o cruce grea, cerând o separare de treburile lumii în cea mai aglomerată zi seculară a săptămânii. Nici nu a avansat din lipsă de opoziție; căci a întâmpinat-o încă de la început, și anume de cea mai aprigă natură din exterior, precum și confuzii cauzate de persoane neconsacrate care, pentru o vreme, și-au găsit locul în rândurile noastre. În ceea ce privește situația provocată de planurile și eforturile dușmanilor din exterior, putem spune cu adevărat, în cuvintele lui David, psalmistul: „De n'ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! de n'ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s'au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghițit de vii, cînd li s'a aprins mînia împotriva noastră; ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice. Binecuvîntat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinților lor! Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului; lațul s'a rupt, și noi am scăpat. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile și pămîntul.”4
GSAM 464Ajutor în Domnul
GSAM 464.1Domnul declară că a pus înaintea poporului Său „o ușă deschisă, pe care nimeni n'o poate închide”. Nu este de mirare, așadar, că mesajul a avansat neîncetat. Este mesajul lui Dumnezeu pentru oameni și trebuie să aibă succes. În Apocalipsa 7:2, lucrarea de pregătire a unui popor care să rămână neclintit când va veni marea zi a mâniei lui Dumnezeu este simbolizată de un înger „care se suia dinspre răsăritul soarelui”, sau, după cum traduc unii, „ca răsăritul soarelui”. Iată răsăritul zilei — mai întâi apar razele de lumină în răsărit; acestea se contopesc într-o claritate tot mai mare, până când se vede discul larg și distinct al soarelui. Pe măsură ce „Regele Zilei” se înalță spre zenit, lumina, căldura și puterea sa devin din ce în ce mai intense.
GSAM 464.2Așa a fost, într-adevăr, evoluția mesajului celui de-al treilea înger încă din 1848, când adevărurile sale componente au fost prezentate într-o formă distinctă, iar de la acel moment am înregistrat o creștere remarcabilă și constantă, care este minunată. Nu putem explica acest lucru decât prin faptul că Domnul Își împlinește Cuvântul față de cei care, în acest timp, când mântuirea Lui este pe cale să vină, păzesc „Sabatul, ca să nu-l pîngărească”5 și își abat pașii de la a face voia lor în ziua sfântă a lui Dumnezeu, păzind astfel, prin „credința lui Isus”, așa cum este declarat în mesajul celui de-al treilea înger din Apocalipsa 14, toate „poruncile lui Dumnezeu”. Despre aceștia Domnul a spus prin profetul Isaia: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta [«Domnul, Neprihănirea noastră.» Ieremia 23:6] îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.”6 Cu astfel de asigurări, cum am putea să ne așteptăm la altceva decât la succesul acestei lucrări? „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”
GSAM 464Cum pot aceștia să prospere?
GSAM 464.3Privind situația din 1846, când pastorul Joseph Bates a început să scrie acea primă carte, prima publicată vreodată de adventiștii de Ziua a Șaptea cu privire la problema Sabatului, având la dispoziție doar doisprezece cenți și jumătate ca singure mijloace pe care le avea pe lume și fiind nevoit să-i cheltuiască înainte ca prima sa zi de scris să se fi încheiat; și privind din nou la felul în care pastorul James White și-a tipărit prima sa mică foaie, Present Truth, cu banii câștigați cosind fânul în câmp, și a trimis ziarul gratuit tuturor celor care doreau să-l citească, vorbind despre acesta ca despre un mesaj care urma să ajungă până la marginile pământului — privind aceste începuturi modeste, s-ar putea, în limbajul oamenilor din zilele lui Amos, să ne întrebăm: „Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!”7 Comparând aceasta cu situația din 1905, când publicarea adevărurilor mesajului se realizează în douăzeci de edituri, situate în diverse părți ale lumii, adesea funcționând la capacitate maximă pentru a satisface cererea de lectură, putem spune într-adevăr: Iată, „o ușă deschisă” pe care nimeni nu a închis-o încă.
GSAM 465.1Despre cei din vremurile de odinioară care credeau că lucrarea nu va avea niciodată succes, putem spune, cu cuvintele cu care profetul Zaharia i-a mustrat pe cei care credeau că pot împiedica lucrarea lui Dumnezeu în reconstrucția Ierusalimului: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?”8 Despre lucrurile care păreau munți de dificultăți în calea lor, Domnul a spus prin profet:—
GSAM 465Muntele transformat în câmpie
GSAM 465.2„Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într'un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: «Îndurare, îndurare cu ea!»”9 Așa a fost în lucrarea mesajului celui de-al treilea înger și așa va fi până când „piatra cea mai însemnată” va fi adusă, sau, cu alte cuvinte, până când lucrarea va fi desăvârșită.
GSAM 465.3Priviți acei puțini din 1846, săraci în mijloace, săraci în toate sensurile, cu excepția credinței în Dumnezeu și a tezaurului de adevăr, și vedeți până la ce proporții a crescut lucrarea lor. Gândiți-vă la mijloacele de care dispunem acum: cărți pregătite, traduse și tipărite în diversele limbi ale lumii, precum și la sutele de colportori care distribuie aceste cărți în casele oamenilor, în valoare de 400.000 de dolari anual. Cu binecuvântarea continuă a lui Dumnezeu asupra lucrării, putem spera la succes. Cu aceste resurse și mijloace care se înmulțesc de la lună la lună, având încredere în Hristos, nu trebuie să ne așteptăm la altceva decât la ceea ce a cântat Solomon despre Biserica lui Dumnezeu atunci când a ieșit din starea ei de pustie, „rezemată de iubitul ei”, când o descrie privind înainte, „frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști supt steagurile lor”.10
GSAM 466Ajutați de darul profeției
GSAM 466.1Nu numai că am văzut că providența Domnului a deschis calea pentru răspândirea adevărului și că binecuvântarea Sa deosebită a însoțit eforturile depuse pentru a merge pe căile providenței Sale, ci, în ascensiunea și progresul mesajului celui de-al treilea înger, El a comunicat cu poporul Său prin darul profeției. Acest lucru nu s-a întâmplat sub forma unei noi revelații menite să înlocuiască Biblia, nici într-un mod care să denatureze învățăturile Scripturii, ci pentru a arăta unde, în această epocă, există pericolul de a se abate de la simplitatea Evangheliei lui Hristos, unde oamenii riscă să cadă sub influența tendințelor epocii, mulțumindu-se cu o formă de evlavie fără putere.
GSAM 466.2Privind acest subiect prin prisma exemplului11 profeților din vechime, pe care Domnul ni l-a dat ca una dintre regulile prin care astfel de manifestări trebuie verificate, se găsesc aceleași motive pentru care astfel de manifestări sunt necesare acum, la fel ca atunci; și anume, riscul existent în fiecare epocă de a fi abătuți de la calea adevărului de către doctrinele și practicile predominante și specifice epocii respective. Apostolul Pavel, vorbind despre manifestarea darurilor pe care Domnul le-a pus în Biserică, spune că acestea sunt „pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pînă vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.”12
GSAM 467.1Aceleași obiecții care sunt ridicate împotriva manifestărilor darului profeției în prezent ar fi putut fi invocate cu aceeași forță în vremurile străvechi; adică, avem Scripturile și, prin urmare, nu avem nevoie de astfel de daruri. Aceleași Scripturi ne spun, totuși, că Hristos a pus aceste daruri în Biserică pentru a-și îndeplini lucrarea până când „va veni ce este desăvîrșit [starea desăvârșită]”, și că Bisericii i se spune: „nu duceți lipsă de niciun fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos”.13
GSAM 467De ce avem nevoie de profeți?
GSAM 467.2Oamenii din vechime ar fi putut raționa că aveau Legea morală a lui Dumnezeu, așa cum fusese scrisă de propriul Său deget pe table de piatră; că aveau legi, hotărâri și instrucțiuni care fuseseră rostite lui Moise din gura lui Dumnezeu și care fuseseră consemnate cu grijă; și ce altceva mai era nevoie? Dar, în ciuda tuturor acestor adevăruri excelente pe care le aveau în posesia lor, lui Dumnezeu I-a plăcut să le vorbească „în multe rînduri și în multe chipuri”, prin sfinții Săi profeți.
GSAM 467.3Constatăm că mărturiile aduse de diverși profeți, precum Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Osea și alții, în fiecare caz învățau același mare principiu cu privire la ascultarea față de Dumnezeu; totuși, fiecare profet avea mustrările sale specifice pentru oamenii vremii sale, pentru tendința lor de a se îndepărta de principiile sacre și sfinte ale dreptății, influențați de obiceiurile predominante ale epocii în care a fost dată profeția.
GSAM 468Nevoia de daruri
GSAM 468.1Deși s-ar putea argumenta că avem nu numai învățătura excelentă a Scripturilor Vechiului Testament, ci, în plus, cuvintele însuși Mântuitorului nostru și ale apostolilor, de ce mai avem nevoie de lumină suplimentară? Rămâne totuși faptul că aceiași sfinți apostoli au arătat spre zilele de pe urmă, când „vor fi vremuri grele” și când vor exista oameni „avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea”, spunându-ne, de asemenea, că „unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”.
GSAM 468.2Având în vedere toate acestea, acei oameni despre care vorbește Pavel în scrisorile sale către tesaloniceni, care nu vor fi în întuneric, astfel încât ziua lui Hristos să-i surprindă ca un hoț, ci vor fi copii ai luminii, sunt îndemnați: „cercetați toate lucrurile” în ceea ce privește „proorociile”, și „păstrați ce este bun”.14 Aceasta echivalează cu a le spune că oamenii care vor aștepta venirea Domnului Isus Hristos și care vor fi în cele din urmă găsiți pregătiți pentru acea zi vor avea printre ei manifestări „bune” și adevărate ale darului profeției.
GSAM 468Semne ale sfârșitului
GSAM 468.3Ne aflăm în vremuri în care semnele sunt abundente pretutindeni, arătând că ziua Domnului este aproape. Ne aflăm chiar în perioada în care urma să se ridice un popor care să păzească toate poruncile și care, de asemenea, să fie dintre cei ce „țin mărturia lui Isus”15 — „duhul proorociei”.16 Ce constatăm? Că în ultimii șaizeci de ani s-a ridicat un astfel de popor, purtând tocmai un astfel de mesaj, printre care s-a manifestat darul profeției. Verificând darul manifestat prin doamna E. G. White în conformitate cu regulile biblice, am văzut că acesta rezistă testului în toate aspectele. Nu s-a găsit, de la început până la sfârșit, în toate scrierile doamnei White, nici măcar o singură frază care să dea cea mai mică permisiune de a păcătui sau care să tolereze în cel mai mic grad vreo abatere de la Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste scrieri nu s-au plasat niciodată deasupra Bibliei, ci ne îndeamnă constant la studiul cel mai atent al Cuvântului lui Dumnezeu, indicându-l ca fiind marele standard prin care vor fi examinate cazurile noastre la judecata finală. În scrierile sale, Hristos este înălțat înaintea noastră ca singurul model pe care trebuie să-l urmăm. El este declarat în cel mai viu mod ca fiind singura noastră speranță de victorie aici, singurul nostru refugiu împotriva mâniei viitoare, singurul nume și mijloc prin care putem fi mântuiți.
GSAM 469Un omagiu personal
GSAM 469.1În ceea ce privește pe doamna White și natura operei sale, se prezintă următorul text, redactat în 1877 de cineva care a cunoscut-o și care i-a studiat opera timp de mulți ani; iar după aproximativ cincizeci și trei de ani de verificare, ani de observație atentă, îmi exprim susținerea necondiționată față de fiecare sentiment exprimat în acesta:—
GSAM 469.2„În ceea ce privește caracterul creștin al surorii White, îmi permit să spun că cred că știu ceva despre el. O cunosc de optsprezece ani — mai mult de jumătate din istoria poporului nostru. Am fost în familia lor de nenumărate ori, uneori chiar săptămâni întregi. Ei au fost în casa și familia noastră de multe ori. Am călătorit cu ei aproape peste tot; am fost alături de ei în privat și în public, în cadrul adunărilor și în afara acestora, și am avut cele mai bune ocazii să cunosc ceva despre viața, caracterul și spiritul fratelui și surorii White. În calitate de pastor, a trebuit să am de-a face cu tot felul de persoane și cu tot felul de caractere, până când cred că pot judeca într-o oarecare măsură cum este o persoană, cel puțin după ani de cunoaștere intimă.
GSAM 470.1„Știu că sora White este o femeie fără pretenții, modestă, cu inima bună și nobilă. Aceste trăsături ale caracterului ei nu sunt pur și simplu prefăcute sau cultivate, ci izvorăsc grațios și ușor din firea ei naturală. Ea nu este îngâmfată, arogantă și plină de sine, așa cum sunt întotdeauna fanaticii. Am intrat frecvent în contact cu persoane fanatice și le-am găsit întotdeauna pline de pretenții, pline de mândrie, gata să-și dea părerea, lăudându-se cu sfințenia lor etc., dar am constatat întotdeauna că sora White este exact opusul tuturor acestor lucruri.
GSAM 470O prietenă a celor săraci
GSAM 470.2„Oricine, chiar și cel mai sărac și cel mai umil, poate apela la ea fără rețineri pentru sfaturi și mângâiere, fără a fi respins. Ea are mereu grijă de cei nevoiași, de cei lipsiți și de cei care suferă, asigurându-le cele necesare și pledând pentru cauza lor.
GSAM 470.3„Nu am cunoscut niciodată o persoană care să aibă în fața sa, în mod atât de constant, frica de Dumnezeu. Nimic nu este întreprins fără o rugăciune sinceră către Dumnezeu. Ea studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție și în mod constant. Am auzit-o pe sora White vorbind de sute de ori, i-am citit toate mărturiile de la cap la coadă, pe cele mai multe dintre ele de multe ori, și nu am reușit niciodată să găsesc o singură frază imorală în toate acestea, sau ceva care să nu fie strict pur și creștin; nimic care să îndepărteze de Biblie și de Hristos; ci găsesc acolo cele mai sincere îndemnuri de a asculta de Dumnezeu, de a-L iubi pe Isus, de a crede în Scripturi și de a le cerceta neîncetat. Am primit un mare beneficiu spiritual, de nenumărate ori, din aceste mărturii. Într-adevăr, nu le-am citit niciodată fără să mă simt mustrat pentru lipsa mea de credință în Dumnezeu, lipsa de devotament și lipsa de seriozitate în mântuirea sufletelor. Dacă am vreun discernământ, vreo judecată spirituală, declar că aceste mărturii sunt de același spirit și de aceeași natură ca și Scripturile.
GSAM 470.4„De treizeci de ani [acum putem spune șaizeci de ani] aceste mărturii au fost crezute și citite în rândul poporului nostru. Cum i-au afectat? I-au îndepărtat oare de Legea lui Dumnezeu? I-au determinat oare să renunțe la credința în Hristos? I-au determinat oare să renunțe la Biblie? I-au determinat oare să devină un popor corupt și imoral? Știu că se vor compara favorabil cu orice altă denominație creștină.
GSAM 471.1„Un lucru am remarcat, și anume că cei mai înverșunați oponenți ai viziunilor surorii White recunosc că ea este creștină. Cum pot face această recunoaștere, nu știu. Ei încearcă să justifice acest lucru spunând că ea este înșelată. Nu sunt în măsură să arate nici măcar o singură pată în toată viața ei, nici o frază imorală în toate scrierile ei. Sunt nevoiți să recunoască că o mare parte din scrierile ei sunt excelente și că oricine ar trăi după tot ce spune ea ar fi un bun creștin, sigur de locul său în cer. Acest lucru este cu adevărat ciudat, dacă ea este un instrument al diavolului, inspirată de Satana, sau dacă scrierile ei sunt imorale sau sunt doar capriciile propriei ei minți.”
GSAM 471Mărturiile unor străini despre scrieri
GSAM 471.2Pe măsură ce revistele noastre care conțin scrierile doamnei White sunt distribuite, ele sunt căutate de cei mai umili, temători de Dumnezeu și devotați. Relatând despre ceea ce citesc, ei spun: „Suntem interesați în mod special de scrierile doamnei White. Ele sunt atât de practice, atât de pline de învățături menite să ne apropie mai mult de Domnul și să ne facă mai umili, mai temători de Dumnezeu și mai devotați. Aceste scrieri sunt atât de în spiritul Scripturii, încât, pe măsură ce le citim, ni se pare că doamna White trebuie să fie inspirată să scrie în maniera în care o face.” Așa sună mărturia în zeci de cazuri ale celor care corespondează cu lucrătorii noștri misionari, inclusiv a celor care nu au nici cea mai mică bănuială că ideile doamnei White sunt primite prin viziuni sfinte.
GSAM 471Sursa opoziției
GSAM 471.3Având în fața noastră impresia lăsată de acest dar, se ridică întrebarea: De unde și de ce a apărut opoziția față de manifestarea acestui dar? Și care a fost rezultatul celor care s-au opus? Urmărind cu atenție această chestiune încă din 1852, am constatat că, în cea mai mare parte, opoziția față de această manifestare a venit din partea celor care au fost mustrați pentru defecte de caracter, pentru obiceiuri greșite sau pentru o anumită conduită greșită în modul lor de viață. Mulți dintre cei mustrați protestau că nu erau atât de răi pe cât îi prezenta mărturia și arătau că puteau rămâne fideli adevărului chiar dacă ar fi mers împotriva mustrării primite. Timpul a arătat că marea majoritate dintre aceștia și-au renegat credința și au părăsit complet rândurile. Unii și-au dat seama de greșeala lor și s-au prins mai ferm de adevăr. Se ridică întrebarea: dacă cei care se opun acestui dar sunt călăuziți de Domnul, de ce și-ar pierde spiritualitatea și s-ar îndepărta de Dumnezeu? Regula Mântuitorului nostru este că un pom trebuie cunoscut după roadele sale. El afirmă cu cea mai mare emfază că „pomul rău nu poate face roade bune”.
GSAM 472Eșecul opoziției
GSAM 472.1Ne amintim de cazuri în care s-a ridicat o opoziție organizată împotriva mărturiilor doamnei White, cu declarația că un mare succes urma să însoțească lucrarea lor de îndată ce se vor debarasa de aceste mărturii. Cu toate acestea, realizarea speranțelor lor s-a soldat cu un eșec total. După ani de luptă, ei nu au dat mai multe dovezi ale răspândirii adevărului despre Sabat în fața lumii decât au dat cei asemenea lor acum patruzeci și nouă de ani. Dacă lucrarea lor era lucrarea specială a Domnului, de ce mesajul lor nu a fost însoțit de mai multă prosperitate?
GSAM 472Unde este succesul?
GSAM 472.2Pe de altă parte, când privim acel mesaj prin care poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus sunt proclamate lumii — un mesaj cu care este legată această manifestare a darului profeției, cu sfaturile, instrucțiunile și mustrările sale —, vedem că acesta a înregistrat un progres sigur și constant de la începuturile sale până în prezent. Ascultând sfaturile Domnului prin acel dar, înaintând cu puterea Domnului, mesajul, așa cum am arătat, a înconjurat pământul și își croiește rapid drumul, ca să fie vestit „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și ori cărui norod”.
GSAM 473.1Despre progresul său din trecut putem spune că Cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit, întrucât El a spus: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere.” Cu adevărat, mâna lui Dumnezeu s-a manifestat în succesul care a însoțit apariția și progresul acestei mari mișcări adventiste până în prezent, iar pentru viitor ne bazăm pe împlinirea sigură a Cuvântului Său: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n'o poate închide.” Cu această încredere putem cânta cu toată siguranța:—