Capitolul 2 — Planul de Mântuire dezvăluit

GSAM 38.1„O nădejde amînată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață.”¹ „Căci astfel zice Domnul oștirilor: Încă o dată, peste puțin timp, voi zgudui cerurile, pământul, marea și uscatul; voi zgudui toate neamurile, iar Dorința tuturor neamurilor va veni; și voi umple această casă cu slavă, zice Domnul oștirilor” (literal după KJV).²

GSAM 38.2Din momentul în care Adam a fost alungat din grădina Edenului și de lângă Pomul Vieții, cuvintele adresate lui Satana cu privire la sămânța femeii — „Aceasta îți va zdrobi capul” — au dat speranța înfrângerii definitive a diavolului, a zădărnicirii uneltirilor sale vicleane și a restabilirii accesului la Pomul Vieții. Cel așteptat — Sămânța promisă — a devenit astfel Dorința tuturor neamurilor.

GSAM 38.3În citatul de mai sus din Hagai reiese că venirea acestui Dorit este legată de momentul în care Domnul va zgudui atât cerurile, cât și pământul. Pavel, scriind evreilor, a plasat acea zguduitură în viitor, spunând: „«Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci și cerul». Cuvintele acestea «încă odată» arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțămitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică.”³ Acest limbaj referitor la acea singură zguduire, care urmează să vină, pare să o plaseze în strânsă legătură cu instaurarea finală a Împărăției lui Dumnezeu, sub Hristos, Sămânța promisă, Dorința tuturor neamurilor.

GSAM 39.1Restaurarea care urmează să se împlinească prin Hristos poate fi văzută clar în aceste zile de pe urmă de către toți cei care au întreaga Biblie deschisă în fața lor. Nu a fost așa în cazul celor din vechime. Cuvântul Domnului le-a venit „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.”⁴ Astfel, în revelația Planului de Mântuire care le-a fost dată, acesta era asemenea căii celor drepți, „ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei”.⁵ Prin urmare, devine o chestiune de mare interes să urmărim pe scurt desfășurarea treptată a acelui plan față de poporul Său din vechime.

GSAM 39Întârzierea nu a fost dezvăluită de la început

GSAM 39.2Domnul nu le-a amânat imediat speranța, făcându-le inima să se întristeze prin dezvăluirea faptului că vor trece sute de ani până când vor ajunge la împlinirea speranțelor lor în Sămânța promisă. Din faptele consemnate deducem că li s-a permis să creadă că primul copil născut va fi acea Sămânță: și că foarte curând, într-un fel sau altul, Edenul va fi restaurat, iar ei vor avea din nou acces la Pomul Vieții. Când s-a născut Cain, Eva a exclamat: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”⁶ Unii erudiți ebraici mărturisesc că, tradus literal și integral, textul sună astfel: „Am căpătat un bărbat, Domnul.” Adică: Iată Sămânța care va îndeplini această lucrare domnească de a-l învinge pe Satana. Nu există nicio mențiune despre o astfel de expresie din partea Evei când s-a născut Abel. Ea ar fi putut, și în mod firesc ar fi presupus, că primul născut era cel care urma să împlinească promisiunea. Cât de mult trebuie să-i fi fost zdrobite speranțele, ba chiar să fi murit, pe măsură ce caracterul lui Cain se dezvolta și ea era martoră la calea lui rea care a dus în cele din urmă la uciderea fratelui său. Înainte ca Abel să fie ucis, ei trebuie să fi primit oarecare lumină și cunoaștere cu privire la viitorul sacrificiu care urma să fie adus în favoarea lor; căci Abel, așa cum fusese învățat de Dumnezeu, a adus mielul său ca ofrandă, în timp ce Cain, care fusese învățat la fel ca fratele său, a adus o ofrandă din roadele pământului, și aceasta chiar amestecată cu spiritul mâniei și al geloziei. Jertfa lui Abel a fost mai plăcută decât cea a lui Cain, pentru că a fost adusă „prin credință”, iar despre aceasta scrie Pavel: „Vorbește el încă, măcar că este mort.”⁷

GSAM 40Este Set Sămânța?

GSAM 40.1După moartea lui Abel, s-a născut Set, moment în care speranța a renăscut; „căci”, a spus Eva, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămînță în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.⁸ Ulterior, Set a fost inclus în linia de descendență a lui Adam. (Vezi Geneza 5:3.) Cain, adevăratul întâi-născut, nu este inclus în arborele genealogic. Este foarte probabil ca Eva să fi presupus că Set era acum Sămânța promisă. Din relatare reiese că, după nașterea lui Set, oamenii au început să se numească pe sine după numele Domnului. (Vezi nota marginală din Geneza 4:26.) Poate că au făcut acest lucru pornind de la presupunerea că Set era cel care urma să fie conducătorul final, Domnul, și să răstoarne stăpânirea uzurpată de Satana.

GSAM 40Speranța pusă în Noe

GSAM 40.2În scurta relatare a evenimentelor de la vremea lui Adam până la nașterea lui Noe, nu se oferă decât puțin mai mult decât genealogia neamului. Odată cu nașterea lui Noe („cel neprihănit”, nota marginală), speranța a înflorit din nou, iar oamenii au spus: „Acesta ne va mîngîia pentru osteneala și truda mînilor noastre, cari vin din acest pămînt, pe care l-a blestemat Domnul.”⁹ Cuvântul divin nu spune nimic despre modul în care se așteptau să primească mângâiere; dar se nutrea speranța că blestemul asupra pământului urma să fie atenuat într-un fel. Cunoașterea răutății care exista în zilele lui Noe, când oamenii urmau să umple lumea de păcat și violență în așa măsură încât rasa umană urma să fie ștersă de pe fața pământului de un potop, iar numai Noe și familia sa să scape de distrugere; precum și faptul că el urma să avertizeze lumea timp de o sută douăzeci de ani cu privire la distrugerea iminentă, toate acestea le-au fost ascunse.

GSAM 41Construirea Babelului

GSAM 41.1După potop, oamenii au fost îndrumați, prin Noe, să repopuleze pământul; dar, pe măsură ce au început să se înmulțească, au respins planul Domnului de a-i conduce. Nimrod a întemeiat împărăția Babelului (numită ulterior Babilon, prima dintre guvernările pământești).¹⁰ Puțin mai târziu, oamenii au început construirea turnului din Babel, pentru a-și face un nume și pentru a împiedica împrăștierea lor, exact contrar a ceea ce Domnul, prin Noe, îi învățase. În loc să aștepte cu răbdare ca Domnul să-Și împlinească scopurile, au luat lucrurile în propriile mâini, moment în care Dumnezeu le-a amestecat limbile, iar astfel au fost împrăștiați.

GSAM 41Avraam, moștenitorul lumii

GSAM 41.2Urmărind scurta relatare până la al zecelea descendent al lui Noe, ajungem la chemarea lui Avraam, căruia Domnul i-a spus: „toată țara pe care o vezi, ți-o da ție și seminței tale în veac. Îți voi face sămînța ca pulberea pămîntului de mare; așa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, și sămînța ta va putea să fie numărată. Scoală-te, străbate țara în lung și în lat; căci ție ți-o voi da.”¹¹ În ciuda acestei promisiuni făcute lui Avraam că va stăpâni țara, Domnul l-a asigurat că va muri. Pavel spune că el a plecat într-„un loc, pe care avea să-l ia ca moștenire”.¹² Această chestiune a împlinirii promisiunii i-a fost, fără îndoială, clarificată lui Avraam într-o viziune de la Dumnezeu, căci el „aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu”.¹³ În Romani 4:13 se afirmă că promisiunea era „că va moșteni lumea”; nu în starea ei actuală, ci mai devreme sau mai târziu, după ce va învia.

GSAM 42.1Din punct de vedere uman, Avraam nu a reușit să înțeleagă cum sămânța promisă ar putea fi propria lui descendență. Prin urmare, el a sugerat ca Eliezer, administratorul său, să fie considerat acea sămânță. Domnul a spus: Nu așa; ci va fi unul care „va ieși din tine”. Acum Domnul începe să-i dezvăluie că lucrarea finală a urmașului său nu se va împlini imediat. El i-a spus lui Avraam: „sămînța ta va fi străină într'o țară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani... Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrîneță fericită.”¹⁴

GSAM 42.2Soția lui Avraam a propus un plan nechibzuit pentru a grăbi împlinirea promisiunii; dar după ce s-a născut Isaac, un fiu adevărat al lui Avraam și al Sarei, soția lui legitimă, Domnul a spus despre Ismael și mama lui, Agar: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei.”

GSAM 42.3În încercarea credinței lui Avraam, prin jertfirea lui Isaac pe altar, acesta a învățat o lecție cu privire la învierea morților. Se spune despre el: „Se gîndea că Dumnezeu poate să învieze [pe Isaac] chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.”¹⁵

GSAM 42Sămânța adevărată

GSAM 42.4Avraam a fost instruit la un moment dat că Sămânța adevărată, prin care toate neamurile urmau să fie binecuvântate, deși din posteritatea lui după trup, urma să fie, în realitate, Hristosul lui Dumnezeu; căci Domnul nu i-a spus: „«Și semințelor» (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: «Și seminței tale», adică Hristos”.¹⁶ Apostolul Pavel a spus despre aceasta: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine».”¹⁷ Promisiunea făcută lui Avraam a fost reînnoită lui Isaac și sămânței lui,¹⁸ și, de asemenea, lui Iacov.

GSAM 42.5Întrucât Iacov a avut doisprezece fii, se pune acum, în mod firesc, întrebarea: prin care dintre ei se va urmări descendența adevăratei Semințe? În mărturia inspirată dată de Iacov cu privire la fiii săi, problema a fost lămurită: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, Pînă va veni Șilo, Și de El vor asculta popoarele.”¹⁹ În împlinirea acestei profeții, este bine de remarcat aici că israeliților, deși supuși diverselor națiuni, li s-a permis să aibă propriul lor Sanhedrin. Astfel, Iuda — tribul evreilor numit astfel după Iuda — a avut o anumită influență în guvernarea lor până când Șilo (Hristos) a venit efectiv.

GSAM 43Timpul ascuns

GSAM 43.1Patriarhii dețineau o anumită cunoaștere cu privire la restaurare și la Sămânța promisă; însă momentul venirii Lui și cât timp mai era până atunci le rămâneau încă ascunse. Pe măsură ce urmașii lui Iacov se înmulțeau în Egipt, iar asirianul — Faraonul (Isaia 52:4) — care „nu cunoscuse pe Iosif”,²⁰ îi asuprea, mințile lor se îndreptau în mod firesc către cei 400 (de fapt 430) de ani menționați lui Avraam ca perioadă care acoperea suferințele lor și șederea lor ca străini, sperând că eliberarea de acestea va marca începutul moștenirii promise.

GSAM 43.2Când s-a născut Moise, părinții lui au văzut că „era frumos copilul”.²¹ Probabil li s-a dat să înțeleagă că el urma să fie, sub îndrumarea lui Dumnezeu, eliberatorul poporului Israel din robia lor crudă. Fără îndoială, această cunoaștere i-a fost împărtășită lui Moise; căci atunci când, la vârsta de patruzeci de ani, s-a hotărât pe deplin să meargă alături de israeliții asupriți și să sufere împreună cu ei, mai degrabă decât să fie numit fiul fiicei lui Faraon și moștenitor al tronului egiptean,²² și când a început să pledeze cauza poporului său și, în apărarea lor, a ucis un egiptean, s-a mirat foarte mult că aceștia nu i-au recunoscut lucrarea; căci el „credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea.”²³

GSAM 44.1Când a venit timpul rânduit de Domnul ca israeliții să părăsească Egiptul, ei au plecat, exact în ziua prevăzută. Exodul 12:40, 41. Ei nu ar fi putut să-l considere pe Moise drept conducătorul lor definitiv și sămânța căreia i se făcuse promisiunea, căci el era din tribul lui Levi, și oare nu declarase Iacov, în prezicerea sa inspirată, că Iuda urma să fie conducătorul lor până la venirea lui Șilo?

GSAM 44„Îl văd, dar nu acum.”

GSAM 44.2Când israeliții se îndreptau spre Canaan, Balac, împăratul Moabului (un descendent al lui Lot), l-a chemat pe Balaam să blesteme pe Israel. Domnul i-a transformat blestemul în binecuvântare, prin care ei au primit o lumină suplimentară, menită să alunge gândul că eliberarea definitivă de sub uzurparea lui Satana urma să aibă loc imediat la intrarea lor în Canaan. Relatarea Scripturii despre acest lucru spune că Balaam, într-o viziune de la Dumnezeu, a zis: „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Și prăpădește pe toți copiii lui Set.”²⁴

GSAM 44.3Despre această sămânță numeroasă care a izvorât din Avraam vorbește Pavel astfel: „De aceea, dintr'un singur om, și încă un om aproape mort, s'a născut o sămînță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini și călători pe pămînt.”²⁵

GSAM 44.4Inima lui Israel nu trebuia să se descurajeze sau să se deznădăjduiască din cauza prezicerii lui Balaam că împlinirea speranței lor este „nu acum” și nici „aproape”; căci Domnul, cu puțin timp înainte de această profeție, își pusese propria viață la bătaie ca să garanteze că starea glorioasă va veni în cele din urmă. Prin Moise, El a spus: „Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu și că slava Domnului va umplea tot pămîntul.”²⁶ În zilele profetului Habacuc, 863 de ani mai târziu, același adevăr a fost reiterat, dar prezentat ca un eveniment încă viitor: „căci pămîntul va fi plin de cunoștința salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr”.²⁷

GSAM 45Slujba din sanctuar, un tip al celei adevărate

GSAM 45.1Când Domnul a scos pe Israel din Egipt, El a proclamat în fața întregii tabere legea Sa de precepte morale și le-a dat o copie a acesteia pe pietre, scrisă cu propriul Său deget, pentru ca ei să fie îndreptați neîncetat spre acel Mântuitor care, în cele din urmă, urma să se jertfească pentru ei; și pentru ca, prin puterea sângelui Său prețios, păcatele lor să fie curățite, El a poruncit să se ridice un sanctuar în pustie. Moise a fost îndemnat să construiască acest cort al întâlnirii, sau sanctuar, în întregime exact după modelul pe care Domnul i l-a arătat pe munte.²⁸ Slujba din acest sanctuar era o umbră a adevăratei slujbe a lui Hristos în sanctuarul ceresc.²⁹ În timp ce scopul lui Dumnezeu în jertfele și sacrificiile din sanctuar era acela de a păstra în fața oamenilor o umbră a „bunurilor viitoare”,³⁰ efortul lui Satana era acela de a-i determina pe oameni să se concentreze asupra jertfei în sine, în loc să se concentreze asupra lui Hristos și a slujbei Sale reale, pentru care aceasta era doar un exemplu. Astfel, el a căutat să-i determine să se încreadă în propriile lor fapte pentru mântuire.

GSAM 45.2Scopul Domnului era să fie conducătorul poporului Său — israeliții —, să le ducă bătăliile și să supună neamurile. El avea propria Sa metodă de a domni, așa cum arată următorul text: „dupăce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat de moștenire pămîntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. După aceste lucruri le-a dat judecători, pînă la proroocul Samuel.”³¹

GSAM 45Israel cere un rege

GSAM 45.3Evident, israeliților nu le plăcea modul în care Domnul îi conducea. Totuși, scopul și voia Lui erau ca ei să fie un popor ales, distinct de toate celelalte popoare din jurul lor. Dacă ar fi urmat cu strictețe instrucțiunile Lui, chiar și neamurile ar fi spus despre ei: „«Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!» Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm?”³²

GSAM 46.1În nemulțumirea lor, i-au cerut lui Samuel să le numească un rege, iar Domnul i-a spus lui Samuel: „Pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.”³³ Din nou i-au spus lui Samuel, și puțin mai imperativ: „Acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”³⁴ Samuel le-a expus cu atenție asuprirea care urma să vină asupra lor în cazul în care ar fi avut un rege, dar cu toate acestea, „poporul n'a vrut să asculte glasul lui Samuel. «Nu!» au zis ei, «ci să fie un împărat peste noi, ca să fim și noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră și ne va cîrmui în războaiele noastre.»”³⁵

GSAM 46.2Astfel, au avut regi care i-au condus timp de aproximativ cinci sute de ani, mai întâi ca un singur regat sub Saul, David și Solomon; apoi, împărțiți în cele două regate, Israel și Iuda. Foarte puțini dintre regii lor au fost buni și drepți, dar majoritatea au fost răi, conducând poporul spre idolatrie și nelegiuiri grave. Astfel, poporul nu numai că era asemenea neamurilor din jur prin faptul că avea un împărat, ci era și asemenea lor în răutate, în lepădarea Dumnezeului părinților lor și în închinarea la idoli și la oștirile cerului.

GSAM 46.3Domnul a spus despre această domnie regală, prin gura profetului Osea: „Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta. Unde este împăratul tău, ca să te scape în toate cetățile tale? Unde sînt judecătorii tăi, despre cari ziceai: «Dă-mi un împărat și domni?» Ți-am dat un împărat în mînia Mea, și ți-l iau în urgia Mea.”³⁶

GSAM 47Răsturnarea împărăției

GSAM 47.1Această domnie regală a continuat până când caldeenii au ars Ierusalim, au luat vasele templului și au dus Iuda în captivitate la Babilon, unde au rămas timp de șaptezeci de ani, așa cum fusese prezis împotriva lor. La încetarea acestei domnii monarhice, Domnul i-a spus prin profetul Ezechiel lui Zedechia, ultimul lor rege: „Tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai cînd nelegiuirea este la culme! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat [conducătorul Babilonului] va fi înălțat, și ce este înălțat [acest conducător al tribului lui Iuda, care s-a înălțat pe sine însuși] va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decît la venirea Aceluia care are drept la ea, și în mîna căruia o voi încredința.»”³⁷

GSAM 47.2Acest conducător de drept, Sămânța adevărată, este Hristos. Despre El a scris profetul Mica: „La tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, și la tine va ajunge vechea stăpînire, [domnia peste pământ, restabilită în Hristos] împărăția fiicei Ierusalimului.”³⁸

GSAM 47.3Când Israel a pierdut sceptrul, acesta a trecut în mâinile împăratului Babilonului. Pe măsură ce au fost succesiv sub stăpânirea Medo-Persiei, Greciei și Romei, împărăția a fost răsturnată de trei ori. În timpul domniei lui Cezar Augustus, împăratul Romei, s-a născut Hristos, moștenitorul de drept al tronului lui David — adevărata Sămânță a femeii, a lui Avraam și a lui David —, și anume în modul prezis.

GSAM 47.4Pentru ca poporul să știe că Conducătorul de drept, adevărata Sămânță, era mai mult decât un om muritor obișnuit cu un regat de scurtă durată, Domnul l-a îndemnat pe psalmist să scrie astfel: „Îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împărații pămîntului. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, și legămîntul Meu îi va fi neclintit. Îi voi face vecinică sămînța, și scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.” „Sămînța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; ca luna, va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer.”³⁹

GSAM 48.1În profeția lui Isaia citim mai departe despre acest Conducător după cum urmează: „un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.» El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfîrșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și'n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oștirilor.”⁴⁰

GSAM 48Ridicarea lui Enoh și a lui Ilie

GSAM 48.2Sunt consemnate cazuri de persoane din vechime care au fost ridicate la cer fără să guste moartea. Despre Enoh, al șaptelea de la Adam, se spune că „a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”⁴¹ „Prin credință a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Și n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.”⁴²

GSAM 48.3Din nou, pe când Ilie și Elisei mergeau împreună, s-a întâmplat că, „Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s'a înălțat la cer într'un vîrtej de vînt. Elisei se uita și striga: «Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!» Și nu l-a mai văzut.”⁴³

GSAM 48.4Enoh a profețit despre venirea lui Hristos ca judecător al întregului pământ, cu aceste cuvinte: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară,⁴⁴ pe cari le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.”

GSAM 49Iov a predicat venirea Domnului

GSAM 49.1Iov, despre care se presupune că a trăit în vremea lui Moise, avea o oarecare cunoaștere cu privire la venirea lui Hristos și la înviere; căci el a spus: „Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte; aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stîncă pe vecie... Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pămînt. Și chiar dacă, după pielea mea, viermii vor nimici trupul acesta, totuși în carnea mea Îl voi vedea pe Dumnezeu (literal după KJV). Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.”⁴⁵

GSAM 49Tronul lui David, tronul Domnului

GSAM 49.2Tronul lui David era numit tronul Domnului. „Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David.”⁴⁶ Domnul „îi făgăduise cu jurămînt [lui David] că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit și a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea.”⁴⁷ Și se mai spune despre domnia viitoare a lui Hristos că El va sta pe tronul lui David. (Vezi Isaia 9:7.) Din nou: „Împărații pămîntului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său... «Totuș, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.» «Eu voi vesti hotărîrea Lui,» -zice Unsul- «Domnul Mi-a zis: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.»»”⁴⁸ Din nou: „Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.»”⁴⁹

GSAM 49Iudeii nedumeriți

GSAM 49.3Aceste texte i-au lăsat pe evrei în încurcătură. Iată o problemă pe care nu o puteau rezolva: dacă David îl numea Domnul, cum putea atunci să fie fiul său? Cum putea să fie un copil născut din sămânța lui David, și totuși să fie Emanuel — Dumnezeu cu noi? Totuși, Isaia, propriul lor profet, a declarat: „Fecioara va rămînea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel.”⁵⁰

GSAM 50.1Hristos cunoștea bine întrebarea care urma să-i reducă la tăcere pe fariseii cârcotași; de aceea i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numește Domn, cînd zice: ,Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale? Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”⁵¹

GSAM 50.2La acest subiect se face din nou aluzie în Psalmul 45:6, 7: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic; toiagul de domnie al împărăției Tale este un toiag de dreptate. Tu iubești neprihănirea, și urăști răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decît pe tovarășii Tăi de slujbă.”⁵² Având în minte aceste versete biblice, poporul evreu trebuie să fi avut concepții înalte despre caracterul viitorului Conducător și Restaurator. Nu se putea altfel.

GSAM 50Sămânța de origine divină

GSAM 50.3S-au dat instrucțiuni detaliate cu privire la Hristos și nașterea Sa, căci Domnul, prin profetul Mica, a indicat originea Sa divină și chiar micul sat în care urma să se nască: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuș din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpîni peste Israel, și a cărui obîrșie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei” (nota marginală, ebr., din „zilele veciniciei”).⁵³

GSAM 50Prezența lui Dumnezeu manifestată în Șekina și în nor

GSAM 50.4Mai târziu în istoria israeliților, când Solomon a terminat ridicarea templului, despre care a spus că trebuie să fie extrem de „magnific”, Șekina slavei lui Dumnezeu și-a luat locul între heruvimi, deasupra capacului ispășirii. Relatarea spune că, la sfințirea templului, când preoții au ieșit din Locul Sfânt, „norul a umplut casa Domnului. Preoții n'au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului”.⁵⁴ Prezența Domnului în acest templu s-a manifestat înaintea ochilor poporului sub forma norului de slavă. Domnul a răspuns la rugăciunea lui Solomon cu această ocazie și i-a zis: „Îți ascult rugăciunea, și aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.”⁵⁵

GSAM 51.1Poporul a păcătuit — a căzut în idolatrie — și, în consecință, orașul și sanctuarul lor au zăcut în ruine timp de șaptezeci de ani. După captivitate, templul a fost reconstruit sub conducerea lui Zorobabel. Deși mai puțin strălucitor decât cel construit de Solomon, Domnul a spus despre el, prin profetul Său: „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decît a celei dintîi.”⁵⁶ Această casă a fost înfrumusețată de Irod, iar în curțile ei a predicat Mântuitorul. Casa cea dintâi avea un nor de glorie care îl reprezenta pe Domnul, dar în cea de-a doua a venit Mântuitorul însuși, Creatorul tuturor lucrurilor.

GSAM 51Domnia glorioasă a Lăstarului lui Isai

GSAM 51.2Pentru cei plini de speranță, care așteptau în zilele lui Isaia, descrierile din profeția sa privind lucrurile glorioase legate de răscumpărarea finală trebuie să fi fost o sursă de putere și încurajare. Aceste profeții conturează din nou foarte clar linia din care urma să vină acest Mântuitor așteptat, după cum urmează: „Apoi o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai, și un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”⁵⁷

GSAM 52Învierea predată de profeți

GSAM 52.1Profetul Isaia a predicat, de asemenea, doctrina învierii morților, prin aceste cuvinte mângâietoare: „Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășură toate neamurile; nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrămile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pămîntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor zice: «Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, și să ne bucurăm de mîntuirea Lui.»”⁵⁸

GSAM 52Împărăția Pământului Reînnoit

GSAM 52.2Același profet spune că va fi un pământ reînnoit în care se va instaura domnia finală: „Căci iată, Eu fac ceruri noi [ceruri atmosferice] și un pămînt nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte [nota marginală, ebr., «nu vor mai veni în inimă», adică nu vor mai fi dorite]. Ci vă veți bucura și vă veți veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, și pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, și mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul țipetelor. Nu vor mai fi în el [din momentul în care va fi creat pământul cel nou] nici copii cu zile puține [un copil cu viață scurtă], nici bătrîni cari să nu-și împlinească zilele [bătrânețe prematură]. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani [în vremurile în care oamenii ajungeau la o vârstă de nouă sute de ani, copiii puteau avea o sută de ani] va fi încă tînăr, și cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani [în ultimii ani ai unei vieți de o sută de ani] va fi blestemat ca păcătos. [Cei care vor muri în momentul în care va fi instaurat pământul cel nou sunt cei care pier în peirea «oamenilor nelegiuiți». 2 Petru 3:7.] Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii, și le vor mînca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentruca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor [Pomul Vieții, Septuaginta], și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mînilor lor.”⁵⁹

GSAM 53.1Ezechiel privește înainte, prin lunga perspectivă a timpului, către învierea morților. Prin el, Domnul spune: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăș în țara lui Israel.”⁶⁰

GSAM 53„El suferințele noastre le-a purtat”

GSAM 53.2Lui Isaia, profetul Evangheliei, i-au fost revelate mai pe larg încercarea, suferințele și moartea Mântuitorului în favoarea oamenilor. „Cine”, spune profetul, „a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr'un pămînt uscat. N'avea nici frumuseță, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n'avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obicinuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața dela El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuș, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui sîntem tămăduiți.”⁶¹

GSAM 53.3Oare aceste evenimente atât de minunate se vor petrece în zilele mele? ar fi putut întreba atât poporul, cât și profetul. Răspunsul ar fi fost: Nu se vor întâmpla acum; încă nu a sosit timpul pentru venirea acestui mare Mântuitor; dar profetul spune: „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.”⁶²

GSAM 54Profețiile lui Daniel dezvăluie viitorul

GSAM 54.1Totuși, prin profetul Daniel, Domnul a început să-și învețe poporul cu privire la împărățiile succesive care urmau să se ridice și să domnească până la întemeierea împărăției Sale veșnice; și să dezvăluie o perioadă specială de timp, de la un eveniment care urma să aibă loc, până la apariția efectivă și la moartea lui Mesia. Interpretarea visului lui Nebucadnețar a revelat că cele patru împărății care urmau să stăpânească lumea își vor pierde din putere și măreție proporțional cu scăderea valorii aurului, argintului, aramei și fierului; și că, în cele din urmă, starea de destrămare și dezbinare a împărățiilor va fi comparabilă cu fragilitatea fierului amestecat cu lutul noroios. Apoi urma să vină Împărăția cerurilor, care urma să succeadă după declinul acelor împărății ce urmau să devină ca pleava de pe aria de treierat a verii, astfel încât să nu se mai găsească loc pentru ele, în timp ce Împărăția lui Dumnezeu urma să umple întregul pământ.

GSAM 54.2Apoi, în viziunea din capitolul al șaptelea, sub simbolurile celor patru fiare mari, se reia același subiect și sunt prezentate alte trăsături ale acestor împărății. În acest capitol este urmărită evoluția și lucrarea puterii „cornului mic” care urma să se ridice, după împărțirea celui de-al patrulea regat în zece părți, răsturnând sau supunând trei dintre ele pentru a se stabili ca stăpân spiritual peste toate. Această putere papală va continua să existe în starea divizată și fragilă a celui de-al patrulea regat, chiar și timp de 1260 de ani. Astfel au fost revelate evenimente care se întind până în momentul în care Hristos va primi împărăția de la Tatăl Său și o va da sfinților Celui Preaînalt; o împărăție care va domni în cele din urmă peste tot pământul și va dăinui pentru totdeauna.

GSAM 55Cele două mii trei sute de zile

GSAM 55.1În capitolul al optulea din cartea lui Daniel, în cadrul viziunii cu berbecul, țapul și „un corn mic, care s'a mărit nespus de mult”, profetul este din nou dus până la sfârșitul timpului. În versetele 13 și 14, atenția lui este îndreptată către o perioadă de timp — 2300 de zile — care se întinde până la judecată. Era o perioadă lungă de timp, și așa a înțeles-o și profetul; căci îngerul l-a informat că viziunea se referea încă la multe zile. Până atunci nu fusese dată nicio dată pentru începutul zilelor, așa că el încheie capitolul spunând: „Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.”

GSAM 55Cele șaptezeci de săptămâni până la Mesia

GSAM 55.2Capitolul al nouălea povestește despre îngerul care a venit la Daniel, ca răspuns la rugăciunea acestuia, pentru a-i da pricepere și înțelegere. El l-a informat despre o perioadă de șaptezeci de săptămâni. Șaizeci și nouă dintre aceste săptămâni de ani [acesta, ni se spune, este sensul cuvântului shevooim, tradus prin „săptămâni”] se vor întinde până la Mesia. Momentul de la care urma să înceapă această perioadă, „darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, nu fusese încă dat. Se ridică întrebarea: Cum putea Daniel să știe unde se vor sfârși cele șaizeci și nouă de săptămâni? În capitolul al doisprezecelea, problema timpului este din nou abordată, iar la întrebarea lui: „Care va fi sfîrșitul acestor lucruri?”, i se spune să-și vadă de drum, căci cuvintele sunt „ascunse și pecetluite pînă la vremea sfîrșitului”, când „cei pricepuți vor înțelege”.

GSAM 55.3Fără îndoială, această chestiune a timpului este unul dintre exemplele la care face aluzie apostolul Petru când spune: „Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate.”⁶³

GSAM 56Soarta celor nelegiuiți

GSAM 56.1Maleahi, ultimul dintre profeții Vechiului Testament, lasă o descriere palpitantă a distrugerii finale a celor răi: „Iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, și tămăduirea va fi supt aripile Lui; veți ieși, și veți sări ca vițeii din grajd. Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oștirilor.”⁶⁴

GSAM 56.2Având în vedere că toate aceste fapte erau consemnate în Vechiul Testament, aflat în posesia israeliților, și le dezvăluiau atât de multe aspecte ale Planului de Mântuire, cât de mare trebuie să fi fost interesul celor care studiau cu sârguință Cuvântul, pe măsură ce vedeau și conștientizau că se apropia momentul în care urma să vină această Sămânță promisă. În timp ce masele, și chiar cei care citeau Scripturile în sinagogi în fiecare Sabat, nu reușeau să înțeleagă Cuvântul (Faptele Apostolilor 13:27), cei evlavioși și sârguincioși, care cercetau cu credincioșie Scripturile sub călăuzirea Duhului, se rugau fără îndoială cu ardoare, așa cum a făcut apostolul Ioan în această dispensație: „Vino, Doamne Isuse!”, și vino repede.